Heidelberg
| Heidelberg | |
 |
|
| Stemă | Localizare |
 |
 |
| Administrație | |
| Țară | Germania  |
|---|---|
| Land | Baden-Württemberg |
| Regiune admin. | Karlsruhe |
| District | District urban |
| Primar | Eckart Würzner (Ind.) |
| Statistici de bază | |
| Suprafață | 108,83 km² |
| Altitudine | 114 m |
| Populație | 145.300 (31/12/2007) |
| - Densitate | 1.335 /km² (3.458 /sq mi) |
| Alte informații | |
| Fus orar | CET/CEST (UTC+1/+2) |
| Număr de înmatriculare (auto) | HD |
| Cod poștal | 69115–69126 |
| Cod zonal | +49 6221 |
| Sit web | www.heidelberg.de |
Heidelberg [ˈhaɪdəlbɛʁk] este un oraș în nord-vestul landului german Baden-Württemberg. Cu circa 145 mii locuitori - cei circa 30000 de militari americani staționați în Heidelberg nu sunt puși la socoteală -, este al cincilea oraș ca mărime din Land-ul BAden Württemberg (după Stuttgart, Mannheim, Karlsruhe și Freiburg im Breisgau).
Heidelberg găzduiește una din cele mai vechi și mai renumite universități din Europa. Este renumit și pentru orașul vechi, foarte bine conservat, cu clădiri din sec. XIV-XVIII.
În Heidelberg și-a petrecut cea mai mare parte a exilului și a decedat la 15 Mai 1873 domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Notă: Heidelberg este și o marcă foarte cunoscută de mașini de tipărit offset, produse de către compania Heidelberger Druckmaschinen (HDM).
Cuprins |
[modificare] Geografie
Heidelberg este situat pe râul Neckar, acolo unde râul părăsește văile abrupte din podișul Odenwald și își continuă cursul prin lunca Rinului, până la vărsarea în acesta (cca 22 km nord-vest). Orașul este străjuit de două dealuri, pe fiecare parte a râului, unde se află vârfurile Königstuhl (568 m - cel mai înalt din Odenwald) și Heiligenberg (445 m).
[modificare] Istoric
Împrejurimile au fost locuite încă din cele mai vechi timpuri, urme ale mai multor așezări au fost descoperite în jurul sanctuarelor celtice de pe pe dealul Heiligenberg.[1] În timpul Imperiului Roman, aici a existat un fort și o garnizoană.
Heidelberg a fost atestat documentar pentru prima oară în 1196 (relativ târziu, având în vedere că alte așezări din vecinătate - unele devenind între timp chiar cartiere ale actualului oraș - sunt atestate deja din sec. VII-IX).
Multă vreme, Heidelbergul a constituit reședința Palatinatului Inferior ("Electoral") (în germană Kurpfalz), unul din statele feudale de primă importanță ale Sfântului Imperiu Roman de Nație Germană. În urma Bulei de Aur din 1329, Contele Palatin (Pfalzgraf) al Rinului devine unul din cei șapte Principi Electori.
În 1386, Principele Ruprecht I-ul înființează Universitatea din Heidelberg, una din cele mai vechi instituții de acest fel din Europa (și cea mai veche de pe teritoriul actual al Germaniei).
Palatinatul a fost unul din primele state protestante în sec. al XVI-lea. Heidelbergul devine un important centru al Reformei.
În sec. al XVII-lea, orașul (ca, de altfel, întregul principat) suferă intens urmările Războiului de 30 Ani (1618-1648): peste două treimi din populația regiunii piere în urma sângerosului conflict. În timpul Războiului de Succesiune al Palatinatului, Castelul Heidelberg suferă distrugeri mari din partea trupelor franceze de ocupație. Astăzi, ruinele castelului reprezintă atracția turistică principală a Heidelbergului.
În 1720, reședința Palatinatului este mutată la Mannheim. Cu aceasta Heidelbergul își pierde importanța politică. Rămâne însă un puternic centru cultural, exponent al Romantismului (sec. al XIX-lea) și al Liberalismului (sec. al XX-lea).
În cursul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul scapă ca prin minune de distrugeri, găzduind în perioada postbelică un important centru de comandă al forțelor militare aliate (Cartierul General al US Army Europe).
[modificare] Economie
Cu un oraș vechi, foarte bine conservat, cu un pod vechi (Alte Brücke) considerat unul din cele mai romantice monumente de arhitectură din Germania, cu ruinele castelului care fascinează și astăzi, Heidelbergul este una din cele mai atractive destinații turistice din Germania.
Arhicunoscutele Heidelberger Druckmaschinen (HDM) (mașini de tipărit) și HeidelbergCement (ciment) sunt cele mai importante repere industriale ale orașului.
Heidelberg este și un nod important al circulației feroviare de persoane, multe trenuri naționale sau internaționale oprind aici.
[modificare] Cultură, educație, cercetare
În Heidelberg se află prestigioasa „Universitate Ruprecht-Karl”, una din cele mai vechi instituții de acest fel din Europa (cea mai veche de pe teritoriul actual al Germaniei). De oraș sau de Universitate se leagă o impresionantă listă de personalități culturale și științifice ale Germaniei (dintre care putem enumera succint: Carl Bosch, Max Weber, Helmut Kohl, Gustav Kirchhof precum și zeci de laureați ai Premiului Nobel)
În oraș se află patru institute de cercetare Max Planck (Fizica nucleară, Astronomie, Medicină, Drept), Centrul German de Cercetări împotriva Cancerului, Laboratorul European de Biologie Moleculară (EMBL), Centrul German de Gerontologie, Academia Științifică din Heidelberg și multe altele. În 1944, primul ciclotron din Germania a fost dat în folosință la Heidelberg.
Nenumărate clădiri vechi, monumente de arhitectură, muzee, teatre și manifestări culturale periodice completează moștenirea Heidelbergului, aflat pe lista Patrimoniului Mondial sub egida UNESCO.
[modificare] Fapt divers
- În cartiere diferite ale orașului se concentrează patru din cele opt echipe ale Bundesligii de Rugby: RG Heidelberg (în Kirchheim), Heidelberger RK (tot în Kirchheim), SC Neunheim și TSV Handschuhsheim .
- În anul 2004, s-au rezervat peste un milion de nopți la hotelurile din oraș! Cifra reală de turiști este mult mai mare, aici intrând și vizitele de o zi precum și cei care au locuit temporar pe la cunoștințe. Se estimează că anual vizitează Heidelbergul cca 3 milioane de persoane!
[modificare] Legături externe
- de Sit oficial
[modificare] Referințe
- ^ Moers-Messmer, Wolfgang von, Der Heiligenberg bei Heidelberg. Seine Geschichten und seine Ruinen. Anlage zur "Ruperto Carola" Mitteilungen der Vereinigung der Freunde der Studentenschaft der Universität Heidelberg XVI. Jahrgang, BAnd 36, Dezember 1964. p. 10-11.
|
||||||||||
.svg){kind=small}
