Heidelberg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Heidelberg
Castelul și „Podul vechi” din Heidelberg
Castelul și „Podul vechi” din Heidelberg
Stemă Localizare
Stema Heidelberg
Heidelberg se află în Germania
{{{alt}}}
Administrație
Țară Germania Flag of Germany.svg
Land Baden-Württemberg
Regiune admin. Karlsruhe
District District urban
Primar Eckart Würzner (Ind.)
Statistici de bază
Suprafață 108,83 km² 
Altitudine 114 m  
Populație 150.241  (30/09/2012)
 - Densitate 1.381 /km² (3.576 /sq mi)
Alte informații
Fus orar CET/CEST (UTC+1/+2)
Număr de înmatriculare (auto) HD
Cod poștal 69115–69126
Cod zonal +49 6221
Sit web www.heidelberg.de

Coordonate: 49°24′44″N 08°42′36″E / 49.41222°N 8.71000°E / 49.41222; 8.71000

Heidelberg[1] [ˈhaɪdəlbɛʁk] este un oraș în nord-vestul landului german Baden-Württemberg. Cu circa 150 mii locuitori - cei circa 30000 de militari americani staționați în Heidelberg nu sunt puși la socoteală -, este al cincilea oraș ca mărime din landul Baden-Württemberg (după Stuttgart, Mannheim, Karlsruhe și Freiburg im Breisgau). Heidelberg are statut administrativ de district urban, este deci un oraș-district (în germană kreisfreie Stadt).

Heidelberg găzduiește una din cele mai vechi și mai renumite universități din Europa: Universitatea din Heidelberg, Ruperto Carola. Este renumit și pentru orașul vechi, foarte bine conservat, cu clădiri din sec. XIV-XVIII.

În Heidelberg și-a petrecut cea mai mare parte a exilului și a decedat la 15 Mai 1873 domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Heidelberg este situat pe râul Neckar, acolo unde râul părăsește văile abrupte din podișul Odenwald și își continuă cursul prin lunca Rinului, până la vărsarea în acesta (cca 22 km nord-vest). Orașul este străjuit de două dealuri, pe fiecare parte a râului, unde se află vârfurile Königstuhl (568 m - cel mai înalt din Odenwald) și Heiligenberg (445 m). Râul Neckar se varsă la circa 22 de kilometri în Rin. Comunele care au fost integrate orașului Heidelberg în secolul XX se află pe valea Neckar-ului și pe Bergstrasse la marginea Odenwald-ului.Orașul este poziționat în Regiunea Metropolitană Rhein Neckar, una dintre cele mai mari regiuni metropolitane din sud-vestul Germaniei care cuprinde o parte din Sudul Landului Hessen, o parte din Pfalz și partea nord-vestică a land-ului Baden Württemberg. Cele mai mari concentrüri urbane din regiunea cu peste 2,35 milioane locuitori sunt orașele Mannheim și Heidelberg. Heidelbergul se află pe drumul european de pelrinaj E1, care pornește din mijlocul Suediei și ajunge până la Umbria în Italia.

Flora și Fauna[modificare | modificare sursă]

Deoarece Heidelberg-ul se află în una dintre cele mai calde zone ale Germaniei, flora și fauna de aici corespund florei și faunei din zonele cu climă temperat continentală cu anumite caracteristici uimitoare: în grădini private pot fi găsiți arbori exotici ca migdalul, smochinul sau măslinul. „Grădina publică” a orașului o constituie dealul care se află vis-a-vis de orașul vechi, pe cealaltă parte a Neckar-ului unde sunt plantate diverse specii exotice de plante în grădinile de pe lângă drumul filosofilor. Acolo s-a reînceput și cultivarea viței de vie din anul 2000.

Pe lângă acestea mai există în Heidelberg o populație sălbăticită de papagali africani,[2] și o populație sălbăticită de gâște cu aspect de lebădă aduse din Siberia. Acestea pot fi întâlnite mai ales pe insula de pe Nackar din zona cartierului Bergheim și pe pajiștea Neckar-ului din Neuenheim.[3]

Structuri administrative, regiunea[modificare | modificare sursă]

Cu roşu poziţia Heidelberg-ului în regiunea metropolitană Rhein-Neckar

Heidelberg este reședița prefecturii districtului rural Rhein Neckar Kreis. Orașul Heidelberg este un district urban -municipiu - în zona administrativă a regiunii administrative Karlsruhe. Heidelbergul aparține aglomerației urbane din regiunea Rhein Neckar, care cuprinde zone din partea sudică a land-ului Hessen, din regiunea Pfalz a land-ului Rheinland-Pfalz și din partea nord-vestică a landului Baden Württemberg. Cu un număr destul de mare de oraöe mai mici această aglomerație urbană este cunoscută sub numele triunghiul Rhein Neckar și din anul 2005 trecută în rândul marilor aglomerații metropolitane recunoscute la nivel European.

Structura orașului[modificare | modificare sursă]

Orașul Heidelberg este împărțit în 15 zone și 47 de cartiere. Acestora se adaugă șapte foste sate din vecinătate care au fost asimilate orașului până în 1975. Unor cartiere aparțin și anumite curți țărănești aflate la distanțe considerabile.

  • Orașul Interior
Una dintre părțile cele mai vechi ale orașului Heidelberg este Orașul Vechi care se poziționează între Neckar și Königstuhl. În acest perimetru se află cele mai multe puncte de interes turistic cum ar fi castelul din Heidelberg. Datorită moștenirii culturale deosebite Heidelberg-ul a încercat în 2004 și 2007 să recunoască Orașul Vechi drept parte a Patrimoniului Cultural Mondial al UNESCO. Acestei părți a orașului aparțin și câteva zone mai depărtate din Odenwald cum ar fi Molkenkur, Curtea verzii și Curtea Speyerului. Zona Bergheim din vestul Orașului Vechi împreună cu Orașul Vechi din Heidelberg alcătuiesc Orașul Interior. Fostul sat Bergheim este mai vechi decât Orașul Vechi. Urme ale coloniilor umane din epoca de piatra au fost descoperite în Bergheim. Bergheim-ul a fost pentru prima oară menționat în anul 769 în Codexul din Lorsch. În 1392 satul Bergheim a fost desființat, iar locuitorii acestuia au fost colonizați forțat în orașul reședință Heidelberg aflat în acea vreme în plină expansiune.
  • Centrul
În imediata vecinătate sud-vestică a Orașului Interior se află Orașul din Vest, care în partea sudică se continuă cu Orașul din Sud. Aceste două părți ale orașului s-au dezvoltat datorită creșterii bruște a populației Heidelbergului în perioada industrializării și mișcărilor de populație ce au urmat după cel de al doilea război mondial. Tot Orașului din Sud aparțin și Mark-Twain-Village și Campbell-Barracks, zone rezidențiale în care locuiesc soldații americani și familiile acestora.
Momentan se execută planul de dezvoltare imobiliară pentru zona Orașul Gării care este închisă în vest de Bergheim și de Orașul din Vest.
Încorporarea în Heidelberg
Anul Comuna/Satul Suprafață Hectare
1891 Neuenheim 497
1903 Handschuhsheim 1.546
1920 Wieblingen 966
1920 Kirchheim 1.375
1927 Rohrbach 1.140
1920/35 Grenzhof 445
1 Ianuarie 1975 Ziegelhausen 1.475
  • Sudul
Mai departe spre sud se află zona Rohrbach de care depind și Hasenleiser-ul și Curtea eroilor berii. Spre sud est se află două zone foarte noi ale orașului Boxberg și Emmertsgrund .
  • Vestul
Cea mai veche și mai mare zonă a orașului Heidelberg este Kirchheim. Aici existau așezări umane din epoca bronzului. Mai multe morminte din perioada carolingiană au fost descoperite în anii 70 ai secolului trecut în zona cu păianjeni, care atestă importanța Kirchheim-ului ca punct economic nevralgic alături de mănăstirea Lorsch și episcopia din Mainz. Zuna Kirchheim alcătuiește partea de sud-vest a Heidelberg-ului și a fost anexată orașului în anul 1920. Tot de această zonă aparțin și Curtea Kirchheim-ului, Curtea Pădurarului din Pleikart, Neurott-ul și coloninia militară americană din Patrick-Henry-Village întemeiată în 1947.

Localități învecinate[modificare | modificare sursă]

Următoarele orașe și comune se învecinează direct cu orașul Heidelberg, începând din west în sensul acelor de ceasornic: Eppelheim, Mannheim, Edingen-Neckarhausen, Dossenheim, Schriesheim, Wilhelmsfeld, Schönau, Neckargemünd, Bammental, Gaiberg, Leimen, Sandhausen, Oftersheim, Plankstadt, (toate din județul Rhein-Neckar-Kreis).

Centrul istoric al Heidelberg-ului
Panorama Neckar-ului de pe podul vechi die Heidelberg seara

Clima[modificare | modificare sursă]

Clima în această regiune protejată de pădurea din Pfalz și de cea din Oden este temperată și condiționată în proporție de 65% de curenții de aer maritim care vin partea vestică. În comparație cu regiunea văii Rinului, poziția orașului Heidelberg aflat la capătul văii Neckarului favorizează vânturile din est. Coastele dealurilor din Odenwald favorizează formarea norilor și ploile dese în Heidelberg. Serviciul meteorologic german a măsurat între 1971 și 2000 o temperatură medie de 11,1 °C și o abundență a precipitațiilor de 745 mm pe an. Cea mai caldă lună este iulie, cu o temperatură medie de 20,1 °C, iar cea mai rece ianuarie cu o temperatură medie de 2,5 °C. Vara pot fi întâlnite și temperaturi de peste 30 °C. Cea mai ploioasă lună este iulie și cea mai uscată februarie.[4][5] Cu o temperatură medie de 12,2 °C în mijlocul anului 2011 Heidelbergul a fost cel mai cald loc din Germania în anul 2011.[6].

Temperaturi medii lunare și pluviale pentru Heidelberg 1971–2000
Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Noi Dec An
Temperatura (°C) 2,5 3,6 7,3 10,5 15,2 17,8 20,1 19,8 15,9 11,1 6,0 3,6 Ø 11,1
Precipitații (mm) 48 44 53 49 77 79 81 56 64 64 68 63 Σ 745

Istoric[modificare | modificare sursă]

Împrejurimile au fost locuite încă din cele mai vechi timpuri, urme ale mai multor așezări au fost descoperite în jurul sanctuarelor celtice de pe pe dealul Heiligenberg.[7] În timpul Imperiului Roman, aici a existat un fort și o garnizoană.

Heidelberg a fost atestat documentar pentru prima oară în 1196 (relativ târziu, având în vedere că alte așezări din vecinătate - unele devenind între timp chiar cartiere ale actualului oraș - sunt atestate deja din sec. VII-IX).

Multă vreme, Heidelbergul a constituit reședința Palatinatului Inferior ("Electoral") (în germană Kurpfalz), unul din statele feudale de primă importanță ale Sfântului Imperiu Roman de Nație Germană. În urma Bulei de Aur din 1329, Contele Palatin (Pfalzgraf) al Rinului devine unul din cei șapte Principi Electori.

În 1386, Principele Ruprecht I-ul înființează Universitatea din Heidelberg, una din cele mai vechi instituții de acest fel din Europa (și cea mai veche de pe teritoriul actual al Germaniei).

Palatinatul a fost unul din primele state protestante în sec. al XVI-lea. Heidelbergul devine un important centru al Reformei.

În sec. al XVII-lea, orașul (ca, de altfel, întregul principat) suferă intens urmările Războiului de 30 Ani (1618-1648): peste două treimi din populația regiunii piere în urma sângerosului conflict. În timpul Războiului de Succesiune al Palatinatului, Castelul Heidelberg suferă distrugeri mari din partea trupelor franceze de ocupație. Astăzi, ruinele castelului reprezintă atracția turistică principală a Heidelbergului.

În 1720, reședința Palatinatului este mutată la Mannheim. Cu aceasta Heidelbergul își pierde importanța politică. Rămâne însă un puternic centru cultural, exponent al Romantismului (sec. al XIX-lea) și al Liberalismului (sec. al XX-lea).

În cursul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul scapă ca prin minune de distrugeri, găzduind în perioada postbelică un important centru de comandă al forțelor militare aliate (Cartierul General al US Army Europe).

Populația[modificare | modificare sursă]

Evoluția demografică[modificare | modificare sursă]

Evoluţia demografică a populaţiei din Heidelberg

În 1946 orașul Heidelberg atinge pentru prima dată cifra record de 100.000 locuitori și capătă statutul de oraș mare. O mare parte dintre locuitori provin din afara Germaniei, o foarte mare parte a acestora aparținând coloniei americane care este una din cele mai mari colonii din exteriorul Statelor Unite ale Americii. Cetățenii acestei colonii din cartierul Rohrbach nu sunt însă trecuți în scriptele de evidență a populației, ei au un statut special. La sfârșitul lui Septembrie 2012 Heidelbergul număra, fără soldații și angajații forțelor militare americane și fără famiilile acestora în conformitate cu statistica oficiala, 150.241 persoane.[8]

Următorul tabel arată pupulația din Heidelberg în evoluția ei demografică după teritoriul orașului de lqa vremea respectivă. Până la 1833 este vorba doar de evaluări, iar după 1833 de rezultate ale censului sau de rezultate ale statisticilor efectuale de primăria orașului. Cifrele se referă începând cu 1843 la populația prezentă la recensământ, din 1925 la "populația cu domiciliul" în Heidelberg, iar din 1987 la populația cu "locuința principală" în Heidelberg. Până la 1843 cifrele locuitorilor din Heidelberg au fost evaluate după metodologii neuniforme.

An Nr. locuitori
1439 5.200
1588 6.300
1717 4.800
1784 10.754
1810 10.312
1812 9.826
1830 13.345
3. Decembrie 1852 ¹ 14.564
3. Decembrie 1858 ¹ 15.600
3. Decembrie 1861 ¹ 16.300
3. Decembrie 1864 ¹ 17.666
3. Decembrie 1867 ¹ 18.300
1. Decembrie 1871 ¹ 19.983
1. Decembrie 1875 ¹ 22.334
An Nr. locuitori
1. Decembrie 1880 ¹ 24.417
1. Decembrie 1885 ¹ 26.900
1. Decembrie 1890 ¹ 31.739
2. Decembrie 1895 ¹ 35.190
1. Decembrie 1900 ¹ 40.121
1. Decembrie 1905 ¹ 49.527
1. Decembrie 1910 ¹ 56.016
1. Decembrie 1916 ¹ 47.554
5. Decembrie 1917 ¹ 47.483
8. Octombrie 1919 ¹ 60.831
16. Iunie 1925 ¹ 73.034
16. Iunie 1933 ¹ 84.641
17. Mai 1939 ¹ 86.467
31. Decembrie 1945 95.811
An Nr. locuitori
29. Octombrie 1946 ¹ 111.488
13. Septembrie 1950 ¹ 116.488
25. Septembrie 1956 ¹ 121.910
6. Iunie 1961 ¹ 125.264
31. Decembrie 1965 125.507
27. Mai 1970 ¹ 129.656
31. Decembrie 1975 129.368
31. Decembrie 1980 133.227
31. Decembrie 1985 134.724
25. Mai 1987 ¹ 127.768
31. Decembrie 1990 136.796
31. Decembrie 1995 138.781
31. Decembrie 2000 140.259
31. Decembrie 2005 142.933
An Nr. Locuitori
31. Decembrie 2010 147.312
31. Decembrie 2011 149.633
30. Septembrie 2012 150.241

¹ Rezultat al unui recensământ.

Cu o rată a fertilității de 1,1 copii/femeie Heidelbergul inregistrează numărul cel mai mic de nașteri din Landul Baden Württemberg.[9]

Comunitățile religioase[modificare | modificare sursă]

Madonna din Piaţa Cerealelor
Biserica Iezuită de pe strada Merian

Creștinismul[modificare | modificare sursă]

După primele încercări de introducere a protestantismului în Heidelberg făcute de principele palatin Friedrich al II-lea cel Înțelept (1544-1556), urmașul acestuia principele palatin Ottheinrich (1556-1559) decretează drept confesiunie oficială reforma lui Martin Luther. Urmașul acestuia principele Friedrich al III-lea din Pfalz (1559-1576)s-a dedicat unei ramuri calvinist reformate. În timpul domniei lui a fost elaborat în anul 1563 "Catehismul din Heidelberg" care a devenit temelia mărturisirilor de credință din biserica reformată. Această carte a fost deja tradusă în 400 de limbi. După o scurtă revenire la luteranism în perioada lui Ludwig al VI-lea din Pfalz (1576-1583) Heidelbergul rămân epentru multă vreme reformat. Încercările de recatolicizare făcute de regii din Bavaria și de cei spanioli în perioada războiului de 30 de ani au fost doar episodice. Abia în 1685 o dată cu moartea princepelui palatin Karl al II-lea din Pfalz (1580-1585) se stinge linia reformată a principilor din Pfalz-Simmernși întreaga regiune Kurpfalz trece în administrația catolică a principilor din Pfalz-Neuburg. Atunci începe și recatolicizarea Heidelbergului din perioada contrareformei. Din această perioadă se păstrează în oraș diverse statui ale Maicii Domnului cum ar fi cea din piața cerealelor. Pentru a accelera contrareforma principii catolici aduc în Heidelberg călugări iezuiți. Pe lângă aceștia au fost prezente călugărițele ordinului carmelit până când în 1803, ca urmare a secularizării au trebuit să părăsească mănăstirea din Karlplatz. Cu toate aceste încercări masive de recatolicizare orașul a rămas în majoritate reformat. Populația catolică reprezintă doar o treime din locuitorii orașului. Această schimbare deasă a confesiunii religioase este o caracteristică deosebită a istoriei religioase din Kurpfalz și din Heidelberg.

Biserica Sfântului Duh din Heidelberg

Pentru a ilustra în mod exemplar împărțirea confesională a Heidelbergului vom prezenta soarta bisericii Sfântului Duh. Aceasta, ca urmare a declarației religioase din 1706, a fost divizată în două părți printr-un zid interior: reformaților și mai târziu uniților le aparținea naosul bisericii, iar zona altarului și corul aparținea romano catolicilor, iar din 1874 vechilor catolici. Încercarea principelui Carol al III-lea Filip de a transforma întreaga biserică într-o biserică de romano-catolică pentru curtea domnească, a condus la o criză religioasă în întreg imperiul german. Abia în anul 1936 biserica întreagă este trecută în proprietatea Bisericii Evanghelice din Landul Baden. Abia atungi zidul despărțitor care a separat cele două comunitățiu a fost demolat.

În 1821 s-a realizat în marele ducat al Baden-ului uniune adintre comunitățile reformate și cele luterane. Astăzi parohiile protestante dacă nu aparțin bisericilor libere sunt membre ale protopopiatului protestant din Heidelberg care al rândul lui depinde administrativ de Biserica Evanghelică din Landul Baden. Parohiile romano catolice aparțin protopopiatului Heidelberg-Weinheim din cadrul Arhiepiscopiei din Freiburg.

Pe lângă marile comunități creștine există un număr deosebit de mare de comunități mai mici cum ar fi comunitatea vechilor catolici[10], comunitatea anglicană[11], comunitatea baptistă, comunitatea fraților[12] și comunitatea mormonă[13]. Comunitatea neoapostolică are în Heidelberg cinci parohii.[14]

Parohia ortodoxă română Sfânta Treime din Heidelberg[15] continuă tradiția slujirii ortodoxe românești începute la Heidelberg în secolul al XIX-leași celebrează din anul 1997 lunar, în a doua duminică, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur în biserica romano-catolică Sf. Ana din orașul vechi.

Din 2009 există în Heidelberg o parohie a creștinilor copți cu Hramul Sf. Iosif[16] care celebrează duminical slujbele în biserica Sf. Albert din cartierul Bergheim.

Iudaismul[modificare | modificare sursă]

Prima sinagogă din Heidelberg este amintită în anul 1390 în cadrul unei acțiuni de evacuare a evreilor ordonată de Ruprecht al II-lea. Aceasta era localizată la intersecția dintre Strada de Jos și Ulița Evreilor, actualmente Strada celor trei Magi, în orașul vechi. După acest eveniment evreii au dreptul să cumpere o casă în care să activeze sinagoga doar la 1740 în Amntelgasse. În 1875 această sinagogă este demolată și în același loc este construită una nouă. Această sinagogă nouă și cea ortodoxă din Plöck au fost distruse în timpul nopții de cristal din 1938 de către simpatizanții NSDAP-ului.[17] Reacții advrese sau chiar represive împotriva evreilor din Heidelberg au avut loc și înainte de noaptea de cristal, de exemplu în 1819. Prin organizarea cimitirului de pe munte, Bergfriedhof, a fost realizat și un cimitir evreiesc nou care a supraviețuit persecuției declanșate de pertidul național socialist german în 1938. În 1933 trăiau în Heidelberg 1.102 cetățeni mozaici. La începutul celui de al doilea război mondial în 1939 mai existau 482, iar în 1946 doar 196. În cadrul acțiunii Wagner-Bürckel, când au fost deportați din Baden și din Saarpfalz 6000 evrei în Franța, au fost incluși și 282 de evrei din Heidelberg. Toți aceștia au fost duși în lagărul din Camp de Gurs. Din 1990 există în Heidelberg o nouă sinagogă a judaismului liberal. În 1994 a fost inaugurată în partea de vest a orașului noul centru parohial iudaic pe locul unei vechi case parohiale creștine. Comunitatea judaică are în prezent 482 de membri[18] și este ca formă de organizare o cumunitate a unității care se orientează după ritul iudaic ortodox, dar care acceptă evrei de orice orientare religioasă mozaică.[19] Majoritatea membrilor actuali provin din fostul bloc comunist și sunt vorbitori de limbă rusă. Majoritatea cărților religioase din Sinagogă sunt în această limbă. Limba rusă fiind limba actuală de cult în sinagoga din Heidelberg. Pe lângă Univeristatea Heidelberg funcționează din 1979 un Colegiu - de rang universitar - pentru Înalte Studii Iudaice. Cele zece catedre oferă un spectru larg de cercetare atât pentru studenții evrei cât și pentru cei neiudei. Printre altele acest colegiu este singura instituție de învățământ care organizează pregătirea Rabinilor. În 2009 s-a inaugurat noua clădire a acestei instituții. În octombrie 2010 au fost puse și primele pietre împotriva uitării în memoria evreilor din Heidelberg.[20]

Alte religii[modificare | modificare sursă]

În afară de aceste comunități mari există în Heidelberg câteva comunități mai mici ale credincioșilor musulmani[21][22], budiști[23][24] și Bahá'í[25].

Economie[modificare | modificare sursă]

Cu un oraș vechi, foarte bine conservat, cu un pod vechi (Alte Brücke) considerat unul din cele mai romantice monumente de arhitectură din Germania, cu ruinele castelului care fascinează și astăzi, Heidelbergul este una din cele mai atractive destinații turistice din Germania.

Arhicunoscutele Heidelberger Druckmaschinen (HDM) (mașini de tipărit) și HeidelbergCement (ciment) sunt cele mai importante repere industriale ale orașului.

Heidelberg este și un nod important al circulației feroviare de persoane, multe trenuri naționale sau internaționale oprind aici.

Cultură, educație, cercetare[modificare | modificare sursă]

Hotelul Europa din Adenauerplatz, Heidelberg. În acest hotel fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza și-a trăit ultimele zile

În Heidelberg se află prestigioasa „Universitate Ruprecht-Karl”, una din cele mai vechi instituții de acest fel din Europa (cea mai veche de pe teritoriul actual al Germaniei). De oraș sau de Universitate se leagă o impresionantă listă de personalități culturale și științifice ale Germaniei (dintre care putem enumera succint: Carl Bosch, Max Weber, Helmut Kohl, Gustav Kirchhof precum și zeci de laureați ai Premiului Nobel)

În oraș se află patru institute de cercetare Max Planck (Fizica nucleară, Astronomie, Medicină, Drept), Centrul German de Cercetări împotriva Cancerului, Laboratorul European de Biologie Moleculară (EMBL), Centrul German de Gerontologie, Academia Științifică din Heidelberg și multe altele. În 1944, primul ciclotron din Germania a fost dat în folosință la Heidelberg.

Nenumărate clădiri vechi, monumente de arhitectură, muzee, teatre și manifestări culturale periodice completează moștenirea Heidelbergului, aflat pe lista Patrimoniului Mondial sub egida UNESCO.

Dialect[modificare | modificare sursă]

Dialectul local din regiunea Heidelbergului est dialectul „Kurpellsisch” sau în termenii limbii științifice dialectul din Pfalz în varianta din Kurpfalz.[26] De la Kaiserslautern până la Mosbach se vorbește o amestecătură dintre dialectul franc de est și dialectul franc din valea Rinului, chiar dacă acum germana literară a făcut ca utilizarea acestora mai ales în spațiul urban și în lumea academică să fie restrâns.[27][28]

Presă[modificare | modificare sursă]

Ziare[modificare | modificare sursă]

  • Rhein Neckar Zeitung
  • Stadtblatt - Amtsanzeiger der Stadt Heidelberg
  • Wochen Kurier Heidelberg
  • Ruprecht - Revista studenților din Heidelberg
  • Blickpunkt Heidelberg - Ziar local cu ediție pentru fiecare din zonele orașului
  • „einblick“ - Revista trimestrială a DKFZ

Personalități[modificare | modificare sursă]

În Heidelberg au trăit și profesat oameni al căror renume s-a întins mult peste granițele Germaniei. Pe nenumărate case modeste din orașul vechi se află plăci comemorative care amintesc trecătorului că în acel loc a trăit și lucrat câte o personalitate deosebită.

Instituția care a atras foarte mulți oameni în Heidelberg este Universitatea din Heidelberg, Ruperto Carola care prin centrele ei excelente de cercetare a adunat oameni deosebit de capabil ce s-au făcut cunoscuți pe plan mondial în diverse domenii. Foarte mulți laureați ai premiului Nobel au trăit, au studiat și au predat în Heidelberg. Amintim doar pe Carl Bosch (laureat al premiului nobil în chimie), Georg Wittig (laureat al premiului nobil în chimie 1979), Walther Bothe (laureat al premiului nobil în fizică 1954), Ernst Ruska (laureat al premiului nobil în fizică 1986) sau Otto Meyerhof (laureat al premiului nobil în medicină 1923), Bert Sakmann (laureat al premiului nobil în medicină 1991), Harald zur Hausen (laureat al premiului nobil în medicină 2008).

Între personalitățile de marcă ale Heidelbergului se numără: Friedrich Ebert (primul președinte al Reich-ului German), Karl Jaspers (filosof), Ernst Jünger (scriitor), Marie Marcks (caricaturistă), Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului (Mare Ducesă de Orléans), Silvia Sommerlath (Regina Suediei), Ananda Mahidol (Regele Siam-ului/Thailand) und Max Weber (Sociolog) și Elisabeth Seitz (gimnastă germană).

Fapt divers[modificare | modificare sursă]

  • În cartiere diferite ale orașului se concentrează patru din cele opt echipe ale Bundesligii de Rugby: RG Heidelberg (în Kirchheim), Heidelberger RK (tot în Kirchheim), SC Neunheim și TSV Handschuhsheim .
  • În anul 2004, s-au rezervat peste un milion de nopți la hotelurile din oraș! Cifra reală de turiști este mult mai mare, aici intrând și vizitele de o zi precum și cei care au locuit temporar pe la cunoștințe. Se estimează că anual vizitează Heidelbergul cca 3 milioane de persoane!

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Heidelberg
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Heidelberg
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Heidelberg.
Wikţionar
Caută „Heidelberg” în Wikționar, dicționarul liber.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Heidelberg este și o marcă foarte cunoscută de mașini de tipărit offset, produse de către compania Heidelberger Druckmaschinen (HDM).
  2. ^ Stefanie Wegener: Verbreitung und Arealnutzung der Halsbandsittiche (Psittacula krameri) in Heidelberg, publicat de : Ornithologische Gesellschaft Baden-Württemberg e.V., Ornithol. Jh. Bad.-Württ. 23: 39-55 (2007) (PDF; 224 kB)
  3. ^ Ornithologischer Sammelbericht 2002 für Rheinland-Pfalz verificat la 28.02.2013.
  4. ^ Kreisbeschreibung Bd. 1, S. 54ff
  5. ^ www.klimadiagramme.de
  6. ^ http://www.faz.net/aktuell/gesellschaft/umwelt/wetterrekorde-in-deutschland-am-schoensten-war-das-jahr-in-heidelberg-11587732.html
  7. ^ Moers-Messmer, Wolfgang von, Der Heiligenberg bei Heidelberg. Seine Geschichten und seine Ruinen. Anlage zur "Ruperto Carola" Mitteilungen der Vereinigung der Freunde der Studentenschaft der Universität Heidelberg XVI. Jahrgang, BAnd 36, Dezember 1964. p. 10-11.
  8. ^ Statistic al Landului Baden-Württemberg
  9. ^ Landkreis Tuttlingen mit höchster Geburtenrate in Baden-Württemberg. Statistisches Landesamt Baden-Württemberg, 2. September 2009. Actualizat la 4. September 2009. (Pressemitteilung Nr. 277/2009)
  10. ^ Altkatholische Kirchengemeinde Heidelberg
  11. ^ The English Church Heidelberg
  12. ^ Lista comunităților din Baden Württemberg
  13. ^ Zentren für Junge Erwachsene in Deutschland
  14. ^ Neueapostolische Kirche: Bezirk Heidelberg
  15. ^ Liste der rumänisch-orthodoxen Pfarreien in Deutschland
  16. ^ http://www.stjosef.kopten.de/
  17. ^ http://www.jkg-heidelberg.org/history.html
  18. ^ Cifra corespunde datelor din 2010
  19. ^ http://www.jkg-heidelberg.org/start.html
  20. ^ http://www.bruchsal.org/story/heidelberg-erste-stolpersteine-verlegt
  21. ^ Verein für Muslime in Heidelberg e.V.
  22. ^ 2. Heidelberger Islamwoche - Islam im Kontext des 21. Jhd.
  23. ^ Karma Kagyü Gemeinschaft Heidelberg
  24. ^ Diamantenweg Buddhismus Heidelberg
  25. ^ BAHÁ'Í-GEMEINDE HEIDELBERG
  26. ^ Manuela Kistner: Die geschlechtsspezifische Verwendung des (Heidelberger) Dialekts. Grin 2006.
  27. ^ LENZ, Philipp. Auslautendes-ig,-ich und verwandte Wortausgänge im Deutschen. Zeitschrift für hochdeutsche Mundarten, 1903, S. 195-215.
  28. ^ Marcus Popplow: Felix Wankel: Mehr als ein Erfinderleben. Sutton Verlag ISBN 3866807635 ISBN 9783866807631. p. 17