Marc Bloch
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marc Bloch (n. 6 iulie 1886, Lyon - d. 16 iunie 1944, Saint-Didier-de-Formans (Ain)) a fost un istoric francez, membru al Rezistenţei.
Provine dintr-o familie de evrei din Alsacia. Tatăl său, Gustav Bloch, a fost profesor de istorie romană la Sorbona.
Marc Bloch a absolvit Şcoala Normală Superioară la Paris după care şi-a continuat studiile la Dresda şi Berlin unde se iniţiază în metodologia de lucru germană. A fost profesor de istorie la Montpellier şi Amiens, apoi din 1919 conferenţiar la Strasbourg, universitate considerată vitrina inteligenţei franceze la începutul secolului. În 1920 îşi susţine teza de doctorat cu lucrarea Rois et serfs, un chapitre d’histoire capétienne. Rămâne la Strasbourg până în 1936, dată la care este ales profesor la Sorbona, la catedra de istorie economică. Cartea lui Marc Bloch, Regii taumaturgi publicată în 1924 încearcă să analizeze un aspect mai puţin cunoscut al mentalităţilor medievale - credinţa în puterea vindecătoare a monarhilor. Sinteza finală a autorului a fost lucrarea Societatea feudală în două volume publicate între 1939 şi 1940. Aceasta este lucrarea în care erudiţia, viziunea de ansamblu şi ingeniozitatea demonstraţiilor se îmbină armonios.
Al doilea război mondial va pune punct carierei sale, este exclus din funcţiile publice de către regimul de la Vichy din cauza originii evreieşti, dar este “reabilitat” profesional şi detaşat la Universitatea din Clermont-Ferrand şi apoi la cea din Montpellier. În 1943 intră în rezistenţă, este arestat, torturat şi ucis de nemţi în iunie 1944. Ultimul său manuscris, Apologie pour l’Histoire ou Métier d’historien a fost redactat rapid şi cu puţine note, între 1941-1942, şi editat prin grija lui Lucien Febvre. Această carte a cunoscut un succes internaţional enorm considerată a fi testamentul istoricului, sintetizat printr-un singur verb - “a înţelege”.
