Speranța (goeletă)

Goeleta Speranța, fostă a lui Radu Tudoran, la televizor, în serialele Doi ani de vacanță și Toate pînzele sus!, anii 1974-1976, sub comanda căpitanilor Marin Deboveanu și Gheorghe Florea.

Faimoasa Fleetwing (fotografiată în 1892) era o goeletă cu două catarge.

Goeleta modernă Jacob Meindert, sub pavilion olandez, de același tip ca Speranța.

Speranța este numele a două nave, una reală, cealaltă ficțională : ambele sunt veliere de tip goeletă.

Nava reală

Speranța reală, model al celei din roman, a fost o adevărată goeletă cu două catarge, proprietate personală a scriitorului Radu Tudoran, achiziționată din Franța la sfârșitul anilor 1940 și astfel denumită deoarece scriitorul sperase să facă cu ea înconjurul lumii. Această ambarcație reală a fost naționalizată în 1950 și folosită în anii 1972-76 la Constanța pentru turnajul serialelor Doi ani de vacanță de Sergiu Nicolaescu și Gilles Grangier (după romanul lui Jules Verne), și Toate pînzele sus! de Mircea Mureșan (după romanul lui Radu Tudoran). România comunistă nevând interes, fonduri și competențe pentru păstrarea patrimoniului naval pe apă, Speranța reală, sever șubrezită de aceste turnaje, a fost dezmembrată în anii 1980 (în acea perioadă, și bricul Mircea era într-o stare jalnică, la doi pași să dispară și el).

Nava ficțională

Speranța ficțională este o faimoasă goeletă din cultura română, anterior numită L'Espérance, proprietate a personajului Anton Lupan, din romanul Toate pânzele sus! de Radu Tudoran (fratele lui Geo Bogza).

În roman, L'Espérance fusese o navă solidă, cu corpul confecționat din lemn de stejar, construită în anii 1850 la unul din șantierele navale din Saint-Malo (sau Saint Malo, dar Sant-Maloù în bretonă) din Bretania. După o carieră de circa 25 - 30 ani, goeleta fusese achiziționată de Anton Lupan și prietenul său breton Pierre Vaillant cu scopul declarat de a explora Țara de Foc. Cei doi prieteni făcuseră câteva croaziere de-a lungul Mării Mediterane pentru a strânge bani în vederea finanțării lungii călătorii peste Oceanul Atlantic.

Din motive organizatorice, Lupan și Vaillant se despart temporar, Vaillant rămânând cu goeleta și echipajul acesteia, după care Anton Lupan le pierde urma. După ani de zile de căutări și speranțe, în 1878, aflat în România, Anton Lupan descoperă epava goeletei L'Esperance eșuată pe o plajă părăsită din apropierea farului din Sulina. După întrunirea unui echipaj compus din oameni foarte diferiți, aparent improbabili marinari, Anton Lupan, împreună cu noii săi oameni, pornește acțiunea de refacere a vasului. De fapt, carena vasului (fiind confecționată din lemn de stejar masiv) se găsea în în condiție foarte bună, ceea ce permite grupului să recondiționeze nava, pe care Lupan o redenumește Speranța, și să-i redea frumusețea și funcționalitatea sa anterioară.

Bibliografie

• Toate pînzele sus! (roman), București: 1954 (ediția a II-a, revizuită și adăugită, București: Editura Tineretului, colecția „Cutezătorii”, 1957; ediția a III-a, 1961; ediția a IV-a, 1964; ediția a V-a, 1967; ediția a VI-a, în 2 volume, cu o postfață a autorului, București: Editura Minerva, 1973; ediția a VII-a, cu o prefață a autorului, București: Editura Ion Creangă, 1980)