Sergiu Nicolaescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sergiu Nicolaescu
Sergiu Nicolaescu ultimul.jpg

 Senator de Brașov
În funcție
1990 – 1992

 Senator de Vrancea
În funcție
1992 – 1996

Senator de Vrancea
În funcție
1996 – 2000

Senator de Arad
În funcție
2000 – 2004

Senator de București
În funcție
2008 – 2012

Născut(ă) 13 aprilie 1930(1930-04-13)
Târgu Jiu, România
Decedat(ă) 3 ianuarie 2013 (82 ani)
București
Partid politic Frontul Salvării Naționale
Frontul Democratic al Salvării Naționale
Partidul Democrației Sociale din România
Partidul Social Democrat
Soție Dana
Părinți Sevastița Cambrea
Frați Iolanda Nicolaescu
Alma mater Universitatea Politehnica din București
Profesie Regizor de film, scenarist, actor, politician
Etnie aromână

Sergiu Florin Nicolaescu (n. 13 aprilie 1930, Târgu Jiu, România – d. 3 ianuarie 2013, București, România[1]) a fost un regizor, scenarist, actor și, după 1989, politician român. A devenit cunoscut prin mega-producții istorice ca Dacii (1966) și Mihai Viteazul (1970), precum și pentru seria de filme polițiste centrate în jurul personajului fictiv Comisarul Moldovan. Nicolaescu a interpretat de asemenea rolul ilegalistului comunist Andrei în serialul de propagandă Pistruiatul (1973). Un alt gen predilect al lui Nicolaescu a fost filmul de război, pentru care a folosit adesea efectivele Armatei Române ca figurație.

Stilul său regizoral este caracterizat de o tendință bombastică spre auto-înscenare, Nicolaescu jucând adesea eroii principali ai filmelor pe care le regiza (seria Comisarul Moldovan, Nemuritorii, Mircea, Carol I etc). Andrei Gorzo, criticul de film al revistei Dilema Veche, scria despre Nicolaescu în rolul lui Carol I „Regele lui Nicolaescu e doar o altă fantezie de-a lui Nicolaescu despre sine, cum era și prințul lui din Orient Express (care la un moment dat se declara «un model vetust», înțelegînd prin asta că e prea mare pentru spiritele meschine ale generațiilor mai tinere) sau comisarul lui din Supraviețuitorul (care la rîndul lui se prezenta ca un anacronism, înțelegînd prin asta că oameni de calibrul lui nu se mai fac). În fanteziile lui, el a fost întotdeauna the king - de fapt, King Kong: un uriaș care e singurul din specia sa, care, supraviețuind, a ajuns într-un timp care nu e timpul său, într-o lume care nu-l mai vrea”.[2]

După Revoluția din 1989, a fost senator din partea FSN, PDSR și PSD. A condus Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989, care a fost acuzată de falsificarea adevărului.[3][4] De altfel, în ședința Senatului din 29 martie 1994, Nicolaescu a propus ținerea unui moment de reculegere pentru generalul Ștefan Gușe,[5][6] unul dintre responsabilii represiunii sângeroase de la Timișoara din decembrie 1989.

Ultimele sale filme, printre care Orient Express, 15, Supraviețuitorul, Carol I și Poker au fost considerate eșecuri critice,[7][8][9][10][11][12][13] Nicolaescu fiind de asemenea criticat pentru câștigarea preferențială de finanțări publice prin CNC pentru filmele sale.[14][15] Indiferent de criticile aduse activității sale politice, colaborării sale cu regimul comunist și punerii în practică a liniei naționalist-comuniste în cinematografie[16] sau neajunsurilor sale ca regizor,[17] multe din filmele sale au păstrat o veritabilă popularitate la public,[18][19] impunând în folclorul urban[20] citate repetate și parodiate precum „Un fleac, m-au ciuruit.”[21] sau „Nu trage dom Semaca, sunt eu Lăscărică”[22] și personaje memorabile ca legionarul Paraipan (jucat de Gheorghe Dinică) și țiganul Limbă (Jean Constantin).

Viața[modificare | modificare sursă]

Copilăria și tinerețea[modificare | modificare sursă]

Sergiu Nicolaescu s-a născut la Târgu Jiu într-o familie de aromâni[23]. A fost după mamă, Sevastița Cambrea, nepotul comisarului de poliție Gheorghe Cambrea, care a fost arestat de regimul comunist în 1952 și condamnat la 15 ani închisoare la Făgăraș, devenind mai târziu modelul pentru personajul căpitanul Moldovan.[24] Tot după mamă a fost și nepotul colonelului Nicolae Cambrea,[25] avansat de Iosif Vissarionovici Stalin la gradul de general, un apropiat al Anei Pauker,[26] numit de NKVD în funcția de comandant al Diviziei de voluntari Tudor Vladimirescu, fiind supranumit „generalul roșu”. [27]

La vârsta de cinci ani, părinții săi au părăsit orașul Târgu Jiu și s-au stabilit la Timișoara. A absolvit Universitatea Politehnica București ca inginer mecanic,[28] iar după absolvire a lucrat inițial la Buftea, apoi la filmări combinate în cadrul Studioul cinematografic Alexandru Sahia, specializat în filme documentare și jurnale de actualități.

Moartea și moștenirea[modificare | modificare sursă]

Sergiu Nicolaescu a fost internat la Spitalul de Urgență Elias la data de 26 decembrie 2012 pentru o afecțiune digestivă cronică. Ulterior medicii i-au diagnosticat cu totul o altă boală. Nicolaescu a fost operat laparoscopic în data de 28 decembrie. Intervenția chirurgicală a fost impusă de evoluția clinică în contextul afecțiunii digestive cronice benigne cunoscute. Intraoperator a fost descoperită o peritonită localizată cu punct de plecare apendicular, care a fost rezolvată laparoscopic. Intervenția chirurgicală a decurs fără incidente. În dimineața zilei de 3 ianuarie 2013 la ora 08.24 cineastul a încetat din viață.

El a fost incinerat sâmbătă, 5 ianuarie 2013 orele 12.00, la crematoriul Vitan-Bârzești din București, după cum a fost dorința lui,[29][30] deși s-a iscat un scandal public imens, chiar Biserica Ortodoxă Română făcând presiuni pentru înhumarea sa conform tradiției ortodoxe. Potrivit viceprimarului Timișoarei, Adrian Diaconu, urmează să fie amplasată o placă comemorativă pe casa de pe Strada Paris din Timișoara, în care a locuit Sergiu Nicolaescu.[31]

Sergiu Nicolaescu a fost căsătorit de trei ori. Soția lui la data decesului era Dana Nicolaescu, cu care se căsătorise în anul 2005, după ce avuseseră o relație din 1996.[32] Nu a avut copii. A avut o soră, Iolanda Nicolaescu. Conform declarației de avere din 2008, Sergiu Nicolaescu poseda la acel moment două terenuri, trei apartamente și un cont de bancă la Deutsche Bank din Berlin, unde era depusă suma de €103.000.[33] Dana Nicolaescu a anunțat că urna cu cenușa regizorului Sergiu Nicolaescu, care a decedat pe 3 ianuarie 2013, la vârsta de 82 de ani, a fost înhumată la Cimitirul Bellu Militar din București

Activitatea cinematografică[modificare | modificare sursă]

Prezentare cronologică[modificare | modificare sursă]

A debutat ca regizor în 1959[34] cu scurtmetrajul Scoicile nu au vorbit niciodată. Scurtmetrajul Memoria Trandafirului i-a atras atenția internațională, fiind un succes la Cannes.

Titus Popovici, unul dintre cei mai importanți colaboratori ai lui Nicolaescu.

Primul său film de lung metraj a fost coproducția româno-franceză Dacii (1966), care a participat la cel de-al cincilea Festival Internațional de Film de la Moscova.[35] Filmul reprezintă debutul parteneriatului artistic dintre Sergiu Nicolaescu (regizor) și Titus Popovici (scenarist). Alături de Petre Sălcudeanu, Mircea Mohor, Malvina Urșianu, Mircea Drăgan și alții, cei doi sunt continuatori ai suitei de filme istorice declanșată de filmul Tudor (1963) al scriitorului Mihnea Gheorghiu (în calitate de scenarist).[36]

Filmul Mihai Viteazul a fost următoarea colaborare cu Titus Popovici. A participat la cel de-al șaptelea Festival Internațional de Film de la Moscova[37] și a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1972.[38] Criticul de film Marian Țuțui scria că „Mihai Viteazul este probabil cel mai bun film istoric românesc… De data asta scenaristul Titus Popovici și regizorul Sergiu Nicolaescu vor avea în mărturiile istorice destule elemente dramatice astfel încât deși filmul este spectaculos, respectă aproape întru totul adevărul istoric. Chiar și maniheismul inerent în asemenea filme este aici minimal căci Mihai Viteazul (Amza Pellea) are un prieten turc, Selim Pașa (interpretat chiar de regizor), și are o relație încordată cu soția sa, doamna Stanca (Ioana Bulcă)”.[39]

Cu mîinile curate (1972) este primul film polițist din seria Comisarului Moldovan. Personajul interpretat de Nicolaescu, numit aici încă Miclovan, face tandem cu personajul Comisarul Roman, interpretat de Ilarion Ciobanu. Filmul, realizat cu concursul Ministerului de Interne, era menit să reabiliteze imaginea Securității, care suferise după dezvăluirea implicării ei în abuzurile din perioada instaurării regimului comunist în România.

Ion Besoiu, unul dintre actorii preferați de Nicolaescu pentru rolurile negative.

Filmul Un comisar acuză marchează transformarea comisarului Miclovan în comisarul Moldovan. În acest film polițist (și de aventuri) se ficționalizează evenimentele din jurul asasinării pe 27 și 28 noiembrie 1940 a foștilor demnitari de către legionari, eveniment cunoscut în istoriografie drept Masacrul de la Jilava. În film, comisarul Moldovan cercetează evenimentele de la Jilava, poliția legionară nedorindu-și aflarea adevărului. În opoziție cu legionarul Paraipan, jucat de Gheorghe Dinică. Amza Pellea îl joacă pe comunistul Pârvu, un prieten la nădejde al lui Moldovan, iar Jean Constantin este Limbă, un autor de mici găinării interlope, care devine ajutorul comisarului și o sursă de umor în film. După cum recunoaște Nicolaescu, aportul comuniștilor în evenimente este exagerat – afirmă el - la cererea lui Dumitru Popescu-Dumnezeu. Din aceleași considerente ar fi fost ficționalizate numele personalităților, Nicolae Iorga devenind profesorul Jugu (!), Virgil Madgearu Costin Mărgeanu șamd.

Filmul Nemuritorii (1974) este un film de ficțiune pe fundal istoric, inspirat de scenariul „După furtună” publicat în 1968 de Titus Popovici. Mobilul este că o ceată de foști ostași ai lui Mihai Viteazul, risipiți prin Europa, se întorc în Țara Românească cu un cufăr misterios, care stârnește interesul ungurilor, austriecilor și turcilor. Filmul conține o scenă memorabilă filmată pe malul mării, în care Sergiu Nicolaescu, Jean Constantin, Amza Pellea și ceilalți „nemuritori” sunt îngropați până la gât în nisip, iar „turcii” pun caii să joace peste capetele lor. Filmarea scenei nu a folosit trucaje vizuale. Printre actorii din distribuția extraordinară sunt și Ilarion Ciobanu, Gheorghe Dinică și Colea Răutu, cât și copilul-vedetă Costel Băloiu, în primul rol într-un film regizat de Nicolaescu, cu care jucase anterior în Pistruiatul. Filmul este remarcabil de asemenea pentru folosirea muzicii formației Phoenix (încă decenii după lansarea sa, problema plății drepturilor de autor nu era rezolvată[40]).

Filmul Osînda (1976) este una dintre culmile artistice ale carierei regizorale a lui Nicolaescu, fiind notat cu trei stele din cinci în Dicționarul universal de filme al criticului Tudor Caranfil.[41] Ecranizarea după romanul Velerim și Veler Doamne (1933) al scriitorului român Victor Ion Popa (Manlache) îi are drept protagoniști pe Amza Pellea, un colaborator important al regizorului, și pe actrița Ioana Pavelescu. Este înfățișată o poveste de dragoste între doi țărani, Manlache și Ruxandra, în perioada următoare Primului Război Mondial, elementele tragice prefigurând de la început imposibilitatea unei soluționări fericite a conflictului. Caranfil remarca drept antologică scena reîntâlnirii protagoniștilor pe o culme înzăpezită.[41] Personajul Manlache reface imaginea hristică a purtării crucii după moartea ibovnicei sale. Scena nașterii și morții în chinurile nașterii, cu camera fixându-se asupra imaginii Pantocratorului avea să fie autopastișată de Nicolaescu și în filmul 15, însă spre un efect artistic mult redus. Din acest film nu lipsesc nici elementele de propagandă, autoritățile interbelice fiind înfățișate preponderent drept răuvoitoare și incompentente (pregnanți fiind actorii Gheorghe Dinică și Mihai Mereuță), cu excepția procurorului, jucat de Nicolaescu, care asemeni lui Selim Pașa din Mihai Viteazul este singurul personaj cel puțin echivoc, dacă nu chiar simpatizabil, din tabăra negativă.

Alaturi de Printul Paul si Printesa Lia

Deși Comisarul Moldovan fusese omorât cu siguranță la sfârșitul filmului Un comisar acuză (căci fusese prins între 2 șiruri de legionari cu arme automate, fără scăpare), filmul Revanșa din 1978 debutează cu Paraipan dezgropând mormântul lui Moldovan și găsind în sicriu cărămizi și o pălărie. Moldovan a supravițuit celor cinci gloanțe încasate, iar Paraipan nu mai are mult de trăit, din cauza unei boli incurabile, pe fundal desfășurându-se Revolta legionară din ianuarie 1941. În opinia criticul de film Nae Caranfil, Nicolaescu și scenariștii săi „se străduie să respecte riguros cronologia politică, într-o intrigă rocambolescă, forțând adevărul istoric până la capturarea întregii conduceri legionare, în pofida protecției germane, de către imbatabilul Moldovan”.[42]

Nea Mărin miliardar (1979) este o comedie, prima din filmografia lui Nicolaescu (și una din puținele). Imboldul a fost dat de actorul Amza Pellea, care își dorea după o suită de roluri dramatice să interpreteze și un personaj comic. A început pe cont propriu, cu niște scheciuri, care au avut succes și la televiziune, apoi i-a abordat pe Vintilă Corbul și Eugen Burada. I-a prezentat lui Nicolaescu scenariul, care se bazează pe un qui pro quo. Regizorul a venit la filmări pe o targă, întrucât suferea la acea vreme de o sciatică. Ca o ironie, deși Nicolaescu fusese reticent să preia proiectul și era prima sa comedie, Nea Mărin miliardar a devenit cel mai vizionat film românesc al tuturor timpurilor.[43]

Frescele Mânăstirii Văcărești, ultimele rămășite păstrate ale mânăstirii, care a fost vandalizată de Nicolaescu înainte de a fi demolată din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Astăzi se găsesc la Palatul Mogoșoaia.

În 1985, în timpul filmărilor la Noi, cei din linia întâi (1986), Nicolaescu a adus distrugeri grave Mănăstirii Văcărești,[44] fiind manevrate tancuri și folosite petarde și aruncătoare de flăcări în incinta mănăstirii.[45] Un raport al Muzeului de Istorie și Artă al Municipiului București menționa „fracturarea crucii din marmură a unuia dintre ctitorii mănăstirii, domnitorul Constantin Mavrocordat; forțarea lacătelor și a drugilor de fier care închideau paraclisul, precum și a ușii altarului Bisericii Mari”.[45]

Ultimul film al lui Nicolaescu din epoca comunistă a fost Mircea, filmat în vara lui 1988, după un scenariu de Titus Popovici. Ion Besoiu joacă rolul unui preot intrigant, asemănător rolului Sigismund Bathory din filmul Mihai Viteazul. Nicolaescu îl joacă pe domnitorul Mircea cel Bătrân, care, ajuns la bătrânețe, se confruntă cu intrigile țesute de pretendenții la tronul său și cu imperativele turcilor. Personajul este prezentat într-o lumină tragic-eroică, înțelept și prea bun pentru lumea în care trăiește, delimitat prin opoziție de nevrednicia celor din jurul său. Nepotul său în film, Vlad, viitorul domnitor Vlad Țepeș, rostește replica memorabilă prin umor involuntar „Bunule, tu ești nemuritor?”.

În 1994, Nicolaescu a lansat filmul Începutul adevărului (Oglinda), o reconstituire controversată a evenimentelor legate de demiterea de la conducerea guvernului și arestarea la 23 august 1944 a mareșalului Ion Antonescu. Filmul, despre care Nicolaescu scria pe pagina sa personală de internet că nu ar fi „un film, ci un document”[46] arată execuția mareșalului, abdicarea regelui, moartea lui Iuliu Maniu, omorârea lui Gheorghe Brătianu și a lui Lucrețiu Pătrășcanu. Istoricul Neagu Djuvara a criticat insinuarea filmului că România ar fi așteptat un răspuns la Uniunea Sovietică în privința armistițiului.[47] Și regele Mihai s-a distanțat de portretizarea sa în film.

Receptarea critică și publică[modificare | modificare sursă]

Critica de film Iulia Blaga remarca în iulie 2008 că Sergiu Nicolaescu a avut „o popularitate care depășește epocile”,[48] deși statisticile arată că după 1989 vizionările noilor sale filme nu au mai atins cifrele dinainte, când atât Dacii, cât și Mihai Viteazul, depășiseră pragul de 10 milioane de vizionări la cinematograf.[49] Ea observa că exista „chiar public tînăr care prizează filmele lui Sergiu Nicolaescu rupîndu-l de contextul epocii, luîndu-l ca pe un autor de filme populare, fără a sesiza manipularea ale cărei victime sînt, așa cum au fost și spectatorii din vremea respectivă”.[48]

În 2012, răspunzând unei critici aduse de Nicolaescu „minimalismului nejustificat” al Noului val din cinematografia română, regizorul Cristian Mungiu a rezumat creația lui Nicolaescu la „călărit în filme cu replici din cartea de istorie”.[50]

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care are un doctorat în cinematografie de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale, a spus despre Nicolaescu că „nu a fost niciodată un cinefil. Nu l-am auzit niciodată să vorbească despre curente care l-au influențat, despre cinematografie. Dânsul vorbea doar despre filmele lui.”[51] Despre creația sa: „Nu există nimic original acolo. El a luat tot ce credea el că e mai bine și a pus acolo. Este un polipier de clișee opera lui Sergiu Nicolaescu. A pus pe ecran clișee după clișee. Toate filmele lui sunt clișee. Nu a riscat niciodată.”

Gheorghe Dinica la premiera filmului Carol I - 2009

Istoricul Adrian Cioflâncă observă că lui Nicolaescu, „cel mai redutabil producător de istorie populară în limbaj cinematografic”, nu i-a scăpat nici o perioadă istorică, filmele sale istorice acoperind antichitatea, evul mediu, epoca modernă și epoca contemporană.[52]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Regizor[modificare | modificare sursă]

Scenarist[modificare | modificare sursă]

Actor[modificare | modificare sursă]

Cifre de audiență[modificare | modificare sursă]

În următorul tabel este afișat numărul de bilete vândute în România, corespunzător fiecărui film regizat de Nicolaescu care a fost lansat în România. Informațiile despre data premierei românești și numărul de bilete sunt extrase dintr-o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007, alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.[55]

Premieră Titlu Bilete vândute Observații Locul în Top 25
9 februarie 1967 Dacii 13.104.510 30.964 (relansare în 2001) 4
13 februarie 1971 Mihai Viteazul 13.321.377 18.926 (relansare în 2000) 3
24 ianuarie 1972 Atunci i-am condamnat pe toți la moarte 2.141.942
30 octombrie 1972 Cu mîinile curate 7.162.552 12
04 decembrie 1972 Lupul mărilor - Răzbunarea 3.162.533
28 mai 1973 Ultimul cartuș 5.521.968 24
1 aprilie 1974 Un comisar acuză 6.146.991 17
23 decembrie 1974 Nemuritorii 7.292.165 11
22 decembrie 1975 Zile fierbinți 1.545.686
13 septembrie 1976 Osînda 3.351.718
7 februarie 1977 Accident 2.913.093
8 mai 1978 Pentru patrie 2.885.992
4 septembrie 1978 Revanșa 6.359.884 16
5 februarie 1979 Nea Mărin Miliardar 14,643,840 1746 (relansare 2001) 1
3 septembrie 1979 Mihail, cîine de circ 2.818.121
31 martie 1980 Ultima noapte de dragoste 3.115.806 12.004 (relansare în 2001)
26 ianuarie 1981 Capcana mercenarilor 3.745.627
15 iunie 1981 Duelul 4.944.716
16 august 1982 Întîlnirea 2.271.047
25 aprilie 1983 Viraj periculos 3.291.122
20 februarie 1984 Ringul 2.898.667
19 aprilie 1985 Ciuleandra 2.450.273
3 mai 1985 Ziua Z 2.256.138
9 mai 1986 Noi, cei din linia întîi 4.353.493
25 august 1986 Căutătorii de aur 2.578.021
3 aprilie 1989 François Villon - Poetul vagabond 993.698
17 noiembrie 1989 Mircea 459.726
28 mai 1990 Coroana de foc 602.221
13 august 1990 Cucerirea Angliei 101.054 Lansat în afara României în 1982
12 februarie 1994 Începutul adevărului/Oglinda 92.871
1 martie 1996 Punctul zero 148.897
21 mai 1999 Triunghiul morții 34.370
24 septembrie 2004 Orient Express 51.719
21 octombrie 2005 15 12.862
11 aprilie 2008 Supraviețuitorul (2008) 26.575[56]
9 mai 2009 Carol I date lipsă
9 aprilie 2010 Poker 24.958[56]
17 februarie 2012 Ultimul corupt din România date lipsă

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

În perioada comunistă, Sergiu Nicolaescu a fost un apropiat al regimului Nicolae Ceaușescu.[57]

Legătura cu Securitatea[modificare | modificare sursă]

Sergiu Nicolaescu a făcut în anul 1981 anticameră la dictatorul Nicolae Ceaușescu pentru a-i acuza pe Lucian Pintilie și Alexa Visarion că ar face acte de anti-patriotism. Sergiu Nicolaescu a scris o notă scurtă dictatorului pe care a trimis-o Comitetului Central (CC) al PCR, care era de fapt o cerere de primire în audiență.[58] El ar fi dorit să-i prezinte lui Nicolae Ceaușescu "o serie de probleme de mare importanță pentru existența și dezvoltarea cinematografiei naționale". Atașat cererii, exista și un rezumat al ideilor pe care domnia sa dorea să le expună[59].

Prin filmul său "Reconstituirea", Lucian Pintilie dăduse o lovitură de imagine regimului ceaușist și tocmai pregătise spre difuzare filmul "De ce trag clopotele Mitică?". Alexa Visarion a declarat Evenimentului Zilei că ar fi o victimă colaterală deoarece ar apărea pe nota lui Nicolaescu din cauză că actorii pe care i-a folosit el în spectacolul "O noapte furtunoasă" au jucat în filmul lui Pintilie.

Premiera filmului 'Poker' - 2010

Contactat de ziarul Evenimentul Zilei, Sergiu Nicolaescu și-a recunoscut inițial semnătura și a recunoscut cum că ar fi trimis două cereri similare dictatorului, una cu un subiect pe care nu și-l amintește și una legat despre o casă. Ulterior a declarat că nu ar fi putut să scrie niciodată așa ceva și că totul este un fals. La vârsta de 81 de ani, actorul Nicolaescu a început să-și amintească de fragmentul din notă sa pentru cererea de autofinanțare a cinematografiei dar nu că ar fi "turnat" pe cineva.[60]

Fiind persoană publică în regimul ceaușist, Sergiu Nicolaescu a avut și un dosar la securitate, pe care l-a văzut în anii de după evenimentele din 1989. Așa cum menționează ziarul Gândul:

„Sergiu Nicolaescu spune că și-a văzut dosarul de Securitate și că, printre cele 20 de nume întâlnite acolo, l-a găsit și pe cel al lui Szoby Cseh. Nicolaescu susține că, "în mod cert", fostul cascador l-a turnat. "Pe mine mă suspecta, pentru că lucram cu străinii. Niciodată Szoby Cseh n-a fost un om deștept. Mai degrabă un prostănac".[61][62]
Gândul, 01.02.2011

Ca urmare a scandalului media care s-a declanșat în disputa Nicolaescu - Szoby Cseh, Cseh a declarat că Nicolaescu era un securist "că nu degeaba stăteau toți în poziție de drepți în fața lui" și că din informațiile pe care le deține de la unchiul său, acesta din urmă l-ar fi văzut pe Nicolaescu în uniformă de general de securitate.[63]

Generalul de brigadă în rezervă al SRI Aurel Rogojan, fost șef de cabinet al ultimului șef al Securității, Iulian Vlad, susține că generalul Nicolae Budișteanu, fost anchetator al luptătorilor din munți și șef al Direcției a III-a a Securității Statului, ulterior comandant al Școlii Militare de Ofițeri Activi nr. 1 a Consiliului Securității Statului (Școala de la Băneasa a Securității) și comandant al Scolii DIE de la Brănești, i-ar fi mărturisit că Sergiu Nicolaescu era integrat într-un program ce viza "strategia comunicării publice a nou înființatului Consiliu al Securității Statului". Același general (rez) mai afirmă că în dimineața zilei de 22 decembrie 1989, la ora 06.30, șeful Direcției de Filaj și Investigații a DSS, colonelul Băjenaru, i-a cerut să-i raporteze generalului Iulian Vlad, că Sergiu Nicolaescu se afla, la acea oră, "într-un fel de cercetare a zonelor din piețele „Romană”, „Universității” și „Unirii”. [64]

După Revoluția din 1989[modificare | modificare sursă]

După Revoluția română din 1989, în care a fost implicat, Sergiu Nicolaescu a fost membru al Frontul Salvării Naționale, fiind ales în repetate rânduri senator pe listele acestei formațiuni politice (iar apoi al FDSN și urmaselor sale, PDSR și PSD. Sergiu Nicolaescu a fost ales în Senat în legislaturile 1990 - 1992, 1992 - 1996, 1996 - 2000, 2000 - 2004 și 2008 - 2012. La inițiativa sa, s-a înființat Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, inițial condusă de el, iar ulterior de Valentin Corneliu Gabrielescu. În perioada 1990-1992, a fost președinte al Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Federală Germania.

În 2003, Nicolaescu s-a opus repatrierii osemintelor regelui Carol al II-lea, sub motivul că acesta ar fi fost un criminal. În ciuda opoziției sale, manifestate public,[65] ministrul culturii de la acea vreme și colegul său de partid, Răzvan Theodorescu a continuat demersurile sale. Nici fiul lui Carol al II-lea, fostul rege Mihai, nu a participat la reînhumare.

În 2004 a fost numit de Ion Iliescu membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române.

Alaturi de Ion Iliescu

În timpul ultimului său mandat de parlamentar, Nicolaescu a fost președintele Comisiei pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă a Senatului. În 18 aprilie 2011, și-a anunțat demisia din PSD. Sursele din interiorul partidului informaseră presă că i s-ar fi cerut să demisioneze de la conducerea comisiei, întrucât ar fi avut o înțelegere cu Partidul Democrat Liberal să favorizeze inițiativele legislative ale acestuia în schimbul înlesnirii dobândirii de finanțări pentru filmele sale.[66] După două zile, Nicolaescu s-a răzgândit.[67]

În septembrie 2012, comisia condusă de Nicolaescu trebuia să-l audieze pe Andrei Marga, care urma să fie confirmat apoi de Parlament în funcția de director al ICR. Nicolaescu a propus amânarea pentru că Marga nu se afla în țară, însă propunerea sa a fost respinsă prin vot și Marga a fost apoi confirmat în absență.

Sergiu Nicolaescu nu a mai candidat la alegerile parlamentare din 2012, iar cu ocazia încheierii legislaturii 2008-2012, la data de 12 decembrie 2012, a adresat un ultim mesaj în parlament:

„Vreau să vă mulțumesc pentru acești patru ani minunați pe care i-am petrecut împreună, în care dumneavoastră mi-ați dăruit stimă și considerație, simțăminte pe care și eu vi le datorez. Mai am puțini ani de trăit și mi-am dorit să-i termin în profesia mea, pentru acest lucru nu am participat la alegeri.[68]

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

A scris mai multe cărți referitoare la revoluția din 1989.

  • Revoluția. Începutul adevărului, Ed. Topaz, București 1995
  • Un senator acuză, București 1996 (a 2-a ediție în 1998)
  • Sergiu Nicolaescu acuză, București 1998 (ediția a 2-a a cărții Un senator acuză)
  • Cartea revoluției române decembrie '89, Editura Ion Cristoiu, București 1999
  • Recviem pentru adevăr, București 1999
  • Lupta pentru putere. Decembrie '89, Editura All, București 2005
  • Destin și film. Destăinuirile unui cineast, Editura Axioma Print, București 2009
  • Mămăliga a explodat. Decembrie 1989, Editura Institutului Revoluției Române din decembrie 1989, 2011[69]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ A murit Sergiu Nicolaescu. Regizorul avea 82 de ani”. Hotnews.ro. 3 ianuarie 2013. http://www.hotnews.ro/stiri-film-13931070-murit-sergiu-nicolaescu.htm. Accesat la 1 ianuarie 2013. 
  2. ^ Andrei Grozo, Dinozaur, Dilema veche, mai 2009
  3. ^ "Raportul lui Sergiu Nicolaescu - o minciună", articol în "Renașterea Bănățeană" din 2 iunie 1992
  4. ^ Cristian Delcea, Mihai Voinea Sergiu Nicolaescu a condus Comisia "Decembrie 1989" dar a tăinuit crimele Revoluției la care a fost părtaș, Adevărul, 3 ianuarie 2013
  5. ^ Monitorul Oficial, dezbateri parlamentare, nr. 73/1994
  6. ^ http://www.timisoara.com/newmioc/60.htm
  7. ^ Iulia Blaga, Ultimul film al lui Sergiu Nicolaescu: 15 nu e despre Revoluția de la Timișoara!, Suplimentul de cultură, octombrie 2005
  8. ^ Alex Leo Șerban, Adevar si fals in Revolutia din Decembrie, Ziarul financiar, 4 nov 2005
  9. ^ Andrei Gorzo, O dambla, Dilema Veche,octombrie 2005
  10. ^ http://agenda.liternet.ro/articol/1222/Andrei-Gorzo/Iubire-de-sine-Orient-Express.html
  11. ^ http://agenda.liternet.ro/articol/6826/Alex-Leo-Serban/Comisarul-se-ntoarce-incet-To-survive-be-kind-fwd-Supravietuitorul.html
  12. ^ http://agenda.liternet.ro/articol/6937/Andrei-Gorzo/Un-copil-Supravietuitorul.html
  13. ^ Valerian Sava,O cascadorie a cinismelor – Poker de Sergiu Nicolaescu, Observator cultural, aprilie 2010, Nr. 520
  14. ^ Mihai Fulger, Sergiu, ultimul dinozaur, Averea ,octombrie 2005
  15. ^ http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/timp-liber/ultimul-nicolaescu-supravietuitorul-123119.html
  16. ^ Marin, Gabriel. "Comment construire en Roumanie une identité nationale et européenne? Les nouveaux manuels d'histoire des Roumains.", Revue d’études comparatives Est-Ouest 35.3 (2004): 5-38.
  17. ^ Cristian Tudor Popescu, Moartea domnului Nicolaescu, Gândul, 3 ianuarie 2012
  18. ^ Cristian Câmpeanu, Sergiu Nicolaescu sau Hollywood-ul comunist, România liberă, 4 ianuarie 2013
  19. ^ În 2005, Nicolaescu a fost votat pe locul 92 în emisiunea Mari români.
  20. ^ Ioan Stanormir, Sergiu Nicolaescu și comunismul românesc, contributors.ro, 3 ianuarie 2013
  21. ^ Un fleac: v-am umilit!, 12 martie 2012,
  22. ^ Raluca Moisă, Replici celebre din filmele lui Sergiu Nicolaescu: de la „Un fleac, m-au ciuruit”, la „Pohta ce-am pohtit-o eu”, Adevărul, 3 ianuarie 2013, accesat la 8 ianuarie 2013
  23. ^ http://www.libertatea.ro/detalii/articol/sergiu-nicolaescu-tineri-aromani-intalnire-364195.html
  24. ^ Adevărata poveste a arestării comisarului Moldovan. http://stiri.rol.ro/ADEVARATA-POVESTE-A-ARESTARII-COMISARULUI-MOLDOVAN-13823.html. 
  25. ^ http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/interviu-dezvaluiri/sergiu-nicolaescu-am-trait-bine-tot-timpul/
  26. ^ Communist Terror in Romania: Gheorghiu-Dej and the Police State, 1948-1965 - by Dennis Deletant, 1999, p. 26
  27. ^ Petre Pandrea - Calugarul Alb
  28. ^ Sergiu Nicolaescu: ”Sunt inginer mecanic. Am absolvit facultatea și am intrat la uzină. Nu știam că există cinematografie românească!”. Lucruri neștiute despre marele regizor, 4 ianuarie 2013, Roxana Roseti, Evenimentul zilei
  29. ^ http://www.hotnews.ro/stiri-film-13944482-trupul-neinsufletit-lui-sergiu-nicolaescu-dus-crematoriul-vitan-barzesti.htm
  30. ^ http://www.evz.ro/detalii/stiri/a-murit-sergiu-nicolaescu-1017871.html
  31. ^ http://www.mediafax.ro/cultura-media/placuta-comemorativa-pe-cladirea-in-care-a-locuit-sergiu-nicolaescu-la-timisoara-10430779
  32. ^ Ionuț Iordăchescu (3 ianuarie 2013). „Cine este tânăra Dana Ionică, văduva lui Sergiu Nicolaescu”. DC News. http://www.dcnews.ro/2013/01/cine-este-tanara-dana-ionica-vaduva-lui-sergiu-nicolaescu/. Accesat la 5 ianuarie 2013. 
  33. ^ http://www.senat.ro/Declaratii/Senatori/2008/av_nicolaescu_sergiu_16_12_2008.pdf
  34. ^ http://sergiunicolaescu.ro/filmografie/filme-scurt-metraj/
  35. ^ 5th Moscow International Film Festival (1967)”. MIFF. http://www.moscowfilmfestival.ru/miff34/eng/archives/?year=1967. Accesat la 9 decembrie 2012. 
  36. ^ Saulea, Elena (2011). Epopeea Națională Cinematografică. Editura Biblioteca Bucureștilor. p. 5 
  37. ^ 7th Moscow International Film Festival (1971)”. MIFF. http://www.moscowfilmfestival.ru/miff34/eng/archives/?year=1971. Accesat la 23 decembrie 2012. 
  38. ^ Florentina Ciuverca - Sergiu Nicolaescu, trimis de 5 ori la Oscar, în "Evenimentul Zilei", 19 februarie 2009.
  39. ^ Țuțui, Marian (2008). Orient Express. Filmul românesc și filmul balcanic sau cinematograful balcanic. Noi Media Print. p. 195-196 
  40. ^ Petrișor Cană, Nicu Covaci e supărat pe Sergiu Nicolaescu: „Nu mi-a dat nici măcar o bere”, Evenimentul zilei, 29 decembrie 2012
  41. ^ a b Tudor Caranfil - Dicționar universal de filme (Ed. Litera Internațional, București, 2008), p. 663.
  42. ^ Tudor Caranfil, „Dicționar universal de filme” (Ed. Litera Internațional, București, 2008)
  43. ^ Sebastian S. Eduard, - „Nea Mărin miliardar”, cel mai vizionat film, în „Jurnalul Național”, 22 noiembrie 2006, accesat 24 ianuarie 2012.
  44. ^ http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/parastasul-unui-monument-manastirea-vacaresti-cate-astfel-evenimente--0
  45. ^ a b http://foaienationala.ro/recviem-pentru-mnstirea-vcreti-25-de-ani-de-la-demolare.html
  46. ^ http://sergiunicolaescu.ro/filme-lung-metraj-oglinda-2-serii-1994/
  47. ^ Neagu Djuvara, Reacții occidentale față de situația din România în perioada 1947-1960, Școala de Vară Sighet, ed. VII (2004), la LiterNet; accesat 6 ianuarie 2013
  48. ^ a b Iulia Blaga, Stăm în titluri - Vechiul nostru cinema (III), Dilema Veche, iulie 2008, accesat 6 ianuarie 2013
  49. ^ Vezi și Situația numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei până la data de 31.12.2006 și 2007” (PDF). Centrul Național al Cinematografiei. 31 decembrie 2007. http://www.cncinema.abt.ro/Files/Documents/fls-817.pdf. Accesat la 14 septembrie 2011. 
  50. ^ Interviu ziare.com cu Cristian Mungiu
  51. ^ Mihaela Stoica, Loredana Voiculescu, Cristian Tudor Popescu, la Gândul LIVE: „De ce trebuie să îți schimbi atitudinea față de cineva mai ales că a murit? Avea o vârstă, a murit. Eu am scris numeroase cronici ale filmelor lui”, Gândul, 7 ianuarie 2013
  52. ^ Adrian Cioflâncă, [www.contributors.ro/cultura/sergiu-nicolaescu-maresalul-si-legionarii/ Sergiu Nicolaescu, Mareșalul și legionarii], contributors.ro, 4 ianuarie 2013
  53. ^ http://www.cinemagia.ro/filme/lupu-559009/
  54. ^ http://www.romanialibera.ro/cultura/film/lupu-ultimul-film-in-care-a-jucat-sergiu-nicolaescu-va-avea-premiera-in-acest-an-289213.html
  55. ^ Situația numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei până la data de 31.12.2006 și 2007” (PDF). Centrul Național al Cinematografiei. 31 decembrie 2007. http://www.cncinema.abt.ro/Files/Documents/fls-817.pdf. Accesat la 14 septembrie 2011. 
  56. ^ a b CNC, TOP-20 SPECTATORI - FILM ROMANESC (2007-2011), în Raport de exploatare 2011
  57. ^ http://www.evz.ro/detalii/stiri/nemuritorul-sergiu-nicolaescu-isi-para-colegii-lui-nicolae-ceausescu-959359.html
  58. ^ http://www.ziare.com/sergiu-nicolaescu/regizor/sergiu-nicolaescu-si-securitatea-memoria-ii-cam-joaca-feste-dar-parca-nu-a-turnat-1141996
  59. ^ Scrie Evenimentul Zilei.
  60. ^ http://www.ziare.com/sergiu-nicolaescu/regizor/i-a-turnat-sergiu-nicolaescu-la-ceausescu-pe-pintilie-si-visarion-1141832
  61. ^ http://www.gandul.info/news/sergiu-nicolaescu-szoby-cseh-m-a-turnat-la-securitate-exclusiv-7940759
  62. ^ http://www.realitatea.net/sergiu-nicolaescu-szoby-cseh-m-a-turnat-la-securitate_798559.html
  63. ^ http://polisagora.com/?tag=sergiu-nicolaescu-general-de-securitate
  64. ^ Un General acuza: Sergiu Nicolaescu a conspirat cu Ion Iliescu la scenariul si regia loviturii de stat teroriste din Decembrie 1989
  65. ^ Vezi emisiunea Marius Tucă Show din 11 februarie 2003, canalul oficial Marius Tucă, accesat 24 ianuarie 2013
  66. ^ "Sergiu Nicolaescu și-a dat demisia din PSD", „Adevărul”, 19 aprilie 2011; accesat April 19, 2011
  67. ^ "Sergiu Nicolaescu s-a întors în PSD: „Bună ziua, mă iertați!”", Jurnalul Național, 20 aprilie 2011; accesat la 3 ianuarie 2013
  68. ^ http://www.evz.ro/detalii/stiri/ultimul-discurs-public-al-lui-sergiu-nicolaescu-mai-am-putini-ani-de-trait-va-spun-la-r-101787.html#ixzz2HB0lKzTw
  69. ^ Mămăliga a explodat. Decembrie 1989, 17 martie 2011, Jurnalul Național, accesat la 27 iulie 2012

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Dietmar Müller, Război și violență în filmele istorice ale regizorului Sergiu Nicolaescu, în „Exerciții întru cunoaștere. Societate și mentalități în noi abordări istoriografice”, coordonatori Mirela-Luminița Murgescu, Simion Câlția, Editura Domino, 2003, p.200

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri

Interviuri despre Revoluție

Video