Negru Vodă (oraș)
| Negru Vodă | |||
| — Oraș — | |||
 |
|||
|
|||
 Negru Vodă
|
|||
Negru Vodă
|
|||
| Coordonate: Coordonate: | |||
|---|---|---|---|
|
|
|||
| Țară |  România |
||
| Județ | Constanța | ||
|
|
|||
| Localități componente | Darabani, Grăniceru, Vâlcelele | ||
|
|
|||
| Guvernare | |||
| - Primar | Ion Nicolin (PSD, ales 2008, reales 2012) | ||
|
|
|||
| Suprafață | |||
| - Total | 164 km² | ||
| Altitudine | 160 m.d.m. | ||
|
|
|||
| Populație (2002)[1] | |||
| - Total | 5.552 locuitori | ||
| - Densitate | 33 loc./km² | ||
|
|
|||
| Site: Primăria Negru Vodă | |||
|
|
|||
 |
|||
modifică  |
|||
Negru Vodă (denumit Karaömer până în 1878 și apoi Caraomer până în 1926) este un oraș în județul Constanța, Dobrogea, România. Are o populație de 5.552 locuitori.[1]
Cuprins |
[modificare] Localizare
Orașul Negru Vodă este situat în sudul podișului cu același nume din Dobrogea, la 6 kilometri de granița cu Bulgaria. Orașul de frontieră se află la 48 de kilometri de municipiul Constanța (10 km pe DN39 și 38 pe DN38) și la 33 de kilometri de municipiul Mangalia (prin DJ 391). Localitatea este și punctul terminus al liniei secundare 803 (Medgidia-Negru Vodă), o cale ferată neelectrificată simplă care leagă Dobrogea de Bulgaria.
[modificare] Istorie
Pe teritoriul orașului modern au fost găsiți tumuli din epoca antică și urmele unei așezări din epoca medieval timpurie (secolul X). Localitatea Karaömer a fost fondată în anul 1715, în cadrul Imperiului Otoman. În urma Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, localitatea a devenit teritoriu românesc, fiind colonizată cu români din Oltenia, Muntenia și Moldova din cauza populației reduse. În timpul Primului Război Mondial, Caraomer a fost scena unor lupte grele între forțele Antantei (Regatul României și Imperiul Rus) și cele ale Puterilor Centrale (Imperiul German, Bulgaria și Imperiul Otoman).[2] Trupele române și ruse, aflate pe linia Oltina-Negru Vodă-Mangalia, au fost înfrânte și s-au retras spre nord. Între lunile mai 1918 și noiembrie 1919, satul Caraomer a fost sub administrație bulgară, ca urmare a Tratatului de la București din 1918.[3]
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, satul Negru Vodă a fost scena unei alte bătălii. La 25 august 1944, o companie din Regimentul 2 Grăniceri a oprit avansul unui coloane germane motorizate a unei unități de artilerie antiaeriană care se retrăgea dinspre Cobadin.[4] Înainte de anul 1968, Negru Vodă a fost reședință de raion, iar ulterior a fost centru de comună. În anul 1989, Negru Vodă a fost declarat oraș agro-industrial.
[modificare] Demografie
Evoluția populației la recensăminte: 
După Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, comuna Caraomer avea în anul 1880 următoarele cătune în componență: Caraomer (53 de familii de tătari), Alibeichoi (8 familii de cerchezi, desființat), Canlicicur (95 de familii de tătari coloniști, desființat înainte de 1989), Dauluchioi (19 familii de turci), Ghiuvenlia (45 de familii de turci), Cherchezchioi (18 familii de turci), Derechioi (11 familii de tătari, desființat), Docuzaci (8 familii de turci), Mamuzlia (3 familii de turci), Calfachioi (12 familii de turci).[5] Cătunul Vâlcelele (denumit atunci Valala) aparținea de comuna Cotu Văii (denumirea istorică: Chiragi) și avea doar 2 familii de turci. Numeroase familii de musulmani au dispărut sau au emigrat în urma războiului, zona fiind colonizată ulterior cu români. În anul 1902, Caraomer avea 12 turci și 239 de tătari, Dauluchioi avea 89 de turci, iar Valala avea 37 de turci.[6]
În anul 1930, localitatea avea o populație de aproximativ 4800 de persoane, dintre care aproximativ 3850 erau români, 600 turci și tătari, 100 bulgari și câte 50 de persoane erau de origine rusă, rromă, armeană, găgăuză și germană. În urma recensământului din 2002, în orașul Negru Vodă locuiau 5552 de persoane, dintre care 5404 erau români, 73 erau turci și 63 erau tătari. Aproximativ 4500 de persoane locuiau în orașul propriu-zis, iar restul locuiau în cele două sate, Darabani și Vâlcelele, care aparțin de oraș. Satul Grăniceru, deși încă figurează în nomenclatorul localităților din România, este de fapt dezafectat și depopulat.
[modificare] Atracții turistice
- Pădurea Negru Vodă (50 ha) de la marginea orașului, declarată rezervație cinegetică
- Lacul carstic Gâldău (doar primăvara, în funcție de precipitații)
- Geamia din localitate care datează din anul 1867
- Rezervația naturală Pădurea Hagieni, aflată la aproximativ 15 kilometri depărtare.
[modificare] Monumente istorice
Următoarele trei situri aflate pe raza localității sunt înscrise în Patrimoniul cultural național al României, conform Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național[7]:
- Situl arheologic de la Negru Vodă, aflat la marginea bălții din nordul localității.
- Așezare din sec. X, epoca medieval timpurie, aflată la marginea bălții din nordul localității.
- Ansamblu tumuli din epoca antică, aflați la marginea bălții din nordul localității.
[modificare] Personalități
- Alexandru Clenciu (1913-2000) - caricaturist și epigramist român
[modificare] Note
- ^ a b „Rezultatele recensământului din 2002 pentru Negru Vodă, Constanța”. http://www.edrc.ro/recensamant.jsp?regiune_id=503&judet_id=634&localitate_id=643.
- ^ Casimir Hermann Baer: Der Völkerkrieg. Eine Chronik der Ereignisse seit dem 1. Juli 1914. Verlag J. Hoffmann, 1919. p. 100
- ^ Textul Tratatului de la București din 1918 (în limba engleză)
- ^ Vasile Anescu, Victor Atanasiu, Institutul de Studii Istorice și Social-Politice de pe lîngă C.C. al P.C.R., România în războiul antihitlerist: 23 august 1944-9 mai 1945, Editura Militară, 1966, p.109
- ^ M. Vlădescu-Olt, Constituția Dobrogei, tipografia "Dor. P. Cucu", București, 1908, pag. 32
- ^ Alexandru P. Arbore, Din etnografia Dobrogei, București, 1920, pag. 28
- ^ 2010 Lista monumentelor istorice
|
|||||||||||||||||||
