Politica Japoniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Politica Japoniei are loc în cadrul unui sistem multi-partid, parlamentar reprezentativ al unei monarhii constituționale, reglementat de către Constituția promulgată pe 3 noiembrie 1946 (în vigoare din 3 mai 1947),[1] unde Prim-ministrul este șeful guvernului, iar Împăratul este simbolul statului și al unității poporului.

Puterea executivă este în mâinile guvernului, cea legislativă în ale celor două camere ale Dietei, iar cea judiciară în ale Curții Supreme și ale celelalte instanțe judecătorești, independente de puterea legislativă și de cea executivă.

Împăratul[modificare | modificare sursă]

Instituția imperială japoneză, cea mai veche monarhie ereditară din lume, exista deja când Japonia a fost menționată pentru prima dată în analele istoriei, ea fiind perpetuată de o linie predominant masculină de descendență.

Împăratul execută funcții ceremoniale, neavând putere reală, nici măcar putere de rezervă.

Cu toate că Împăratul era considerat înainte de al Doilea Război Mondial șeful guvernului național, a existat și tendența de a fi subliniat rolul său de preot suprem al religiei indigene, șintoismul.

Ramura executivă[modificare | modificare sursă]

Ramura executivă este subordonată Dietei. Șeful ramurii executive, primul ministru, este numit de către Împărat conform instrucțiilor date de către Dietă. Prim-ministrul trebuie să fie civil și să fie membru al uneia din cele două Camere ale Dietei. Există o lege nescrisă că președintele partidului învingător în alegeri să fie prim-ministru.

Prim-ministrul desemnează și înlătură membrii guvernului, care trebuie să fie în majoritatea lor membri ai Dietei.

Ramura legislativă[modificare | modificare sursă]

Dieta este compusă din două Camere: Camera Reprezentanților (480 de reprezentați) și Camera Consilierilor (242 de membri). Toți sunt aleși în alegeri populare: câte o jumătate din cei 242 din Camera Consilierilor (tot la 3 ani) pe o perioadă de 6 ani, iar cei din Camera Reprezentanților ori de câteori sunt alegeri (la maxim 4 ani). Pentru Camera Reprezentanților vârsta minimă de a fi candidat este 25 de ani, iar pentru Camera Consilierilor, 30 de ani.

Sesiunea de bază durează 150 de zile (începând din ianuarie), dar sesiuni extraordinare se țin ori de câte ori este nevoie.

Dieta îl instruiește pe Împărat la numirea și înlăturarea șefilor ramurilor executivă și judiciară.

Ramura judiciară[modificare | modificare sursă]

Este independentă de celelalte două ramuri, instanța supremă fiind Curtea Supremă.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nihon bairingaru jiten, Kodansha International, Tokio, 2003, p. 56