Comitetul Regiunilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Comitetul Regiunilor
Emblema oficială CoR
Înființat 1994
Tip instituție europeană
Președinte Mercedes Bresso
Membri 344
Reprezentare autorități locale și regionale
Putere organ consultativ
Locație clădirea Delors, Brussels
Website cor.europa.eu

Format:Politics of the European Union

Coordonate: 50°50′26″N 4°22′38″E / 50.84056, 4.37722


Uniunea Europeană
Flag of the European Union

Acest articol face parte din seria
Politica și Guvernanța
Uniunii Europene

 v  d  m 

Comitetul Regiunilor (CR) este un organism consultativ al Uniunii Europene (înființat în 1994) de reprezentare a intereselor locale și regionale care contribuie la întărirea legăturilor dintre cetățenii aceleiași regiuni, la apropierea și implicarea acestora în deciziile Uniunii Europene. Este alcătuit din reprezentanți ai autorităților regionale și locale europene[1].

Comitetul Regiunilor este un organism complementar celor trei instituții comunitare (Consiliul, Comisia, Parlamentul). Rolul Comitetului Regiunilor este de a prezenta punctele de vedere locale și regionale cu privire la legislația UE. În acest sens, comitetul emite rapoarte sau „avize” cu privire la propunerile Comisiei. Consultarea Comitetului este obligatorie în 15 domenii politice, care sunt repartizate unui număr de 6 comisii tematice. Cinci sesiuni plenare sunt organizate pe an și se elaborează între 50 și 60 de avize.

Cuprins

Câteva date[modificare]

1992: Tratatul de la Maastricht[modificare]

Liderii UE decid înființarea Comitetului Regiunilor (CoR), ca adunare consultativă care le va da regiunilor și orașelor posibilitatea de a se face auzite în cadrul procesului decizional din UE și va constitui o legătură directă între instituțiile de la Bruxelles și cetățeni. Tratatul de la Maastricht conferă un caracter obligatoriu consultării CoR de către Comisia Europeană și Consiliul de Miniștri în domeniile-cheie de interes regional. Membrii CoR urmează a fi numiți de guvernele statelor membre pentru mandate a câte patru ani. În martie 1994, CoR își organizează prima sesiune plenară la Bruxelles.

1995: extinderea UE[modificare]

În urma aderării Austriei, Finlandei și Suediei, numărul de membri al CoR crește de la 189 la 222.

1997: Tratatul de la Amsterdam[modificare]

Extinde domeniul de competență al CoR la două treimi din propunerile legislative din cadrul UE. Acest tratat face posibilă, de asemenea, consultarea Comitetului de către Parlamentul European.

2001: Tratatul de la Nisa[modificare]

Subliniază legitimitatea democratică a CoR, solicitând ca membrii acestuia să fie aleși într-o adunare locală sau regională aleasă sau să fie răspunzători din punct de vedere politic în fața unei astfel de adunări. Tratatul limitează totodată numărul de membri la 350.

2002-2003: Convenția privind viitorul UE[modificare]

Membri ai CoR participă la convenția însărcinată cu redactarea unei constituții a UE. Textul recunoaște în mod expres rolul și competențele autorităților locale și regionale; de asemenea, acordă CoR dreptul de a înainta acțiuni în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene pentru a contesta actele legislative ale UE care nu sunt în conformitate cu principiul subsidiarității.

Mai 2004: extinderea UE[modificare]

În urma aderării a zece noi state membre, numărul membrilor CoR crește de la 222 la 317.

Ianuarie 2007: extinderea UE[modificare]

Odată cu aderarea României și a Bulgariei, numărul membrilor CoR crește de la 317 la 344.

Decembrie 2009: Tratatul de la Lisabona[modificare]

Tratatul de la Lisabona confirmă dreptul CoR de a face apel la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, pentru a-și apăra prerogativele și principiul subsidiarității. Această nouă competență consolidează rolul politic al CoR, oferindu-i acestuia posibilitatea de a acționa mai eficient pe scena UE, în beneficiul autorităților locale și regionale. De asemenea, Tratatul de la Lisabona obligă Parlamentul European să consulte Comitetul și prelungește mandatul membrilor CoR de la patru la cinci ani. Acesta lărgește totodată domeniul competențelor CoR – de exemplu, prin adăugarea protecției civile și a schimbărilor climatice la lista domeniilor politice în privința cărora trebuie consultat CoR. Consultarea este obligatorie pentru toate actele legislative din următoarele domenii: coeziunea economică, socială și teritorială, rețelele transeuropene, transporturi, telecomunicații și energie, sănătatea publică, educație și tineret, cultură, ocuparea forței de muncă, politica socială, mediul, formarea profesională și schimbările climatice. De asemenea, comitetul are dreptul de a introduce acțiuni la Curtea de Justiție pentru protecția prerogativelor sale sau pentru anularea actelor legislative ale UE care încalcă principiul subsidiarității prin nerespectarea competențelor locale și regionale.

Autoritățile locale și regionale în Europa[modificare]

  1. În UE există peste 90 000 de autorități locale și regionale, dintre care 75 sunt adunări regionale care dispun de competențe legislative.
  2. Autoritățile locale și regionale pun în aplicare 70% din întreaga legislație adoptată de UE.
  3. Acestea reprezintă:
  • 16% din PIB-ul UE-27;
  • 56% din locurile de muncă din sectorul public;
  • 1/3 din cheltuielile publice;
  • 2/3 din totalitatea cheltuielilor pentru investiții publice.

„Avem nevoie de contribuția regiunilor la procesul european de legiferare, deoarece autoritățile locale și regionale reprezintă foarte adesea nivelul la care legislația este pusă în aplicare.” Președintele Parlamentului European, Jerzy Buzek

Activitatea Comitetului Regiunilor[modificare]

Avize[modificare]

Comisia Europeană, Consiliul UE și Parlamentul European consultă CoR cu ocazia elaborării textelor legislative (directive, regulamente etc.) în domenii care afectează autoritățile locale și regionale. Proiectele de texte legislative sunt prezentate comisiei de resort din cadrul CoR. Apoi este desemnat un raportor care să elaboreze avizul Comitetului. Proiectul de aviz trebuie adoptat de către comisia de resort a CoR, înainte de a fi dezbătut în sesiune plenară. Odată ce a fost aprobat în sesiune plenară, avizul oficial este transmis tuturor instituțiilor europene și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Rezoluții[modificare]

Rezoluțiile îi permit Comitetului să își exprime opinia cu privire la chestiuni importante și de actualitate. De asemenea, grupurile politice din cadrul CoR elaborează, uneori, rezoluții.

Avizele prospective și rapoartele de evaluare a impactului[modificare]

Activitatea CoR nu este concepută numai în scopul de a reacționa la propunerile legislative, ci și pentru a contribui, pe baza experiențelor membrilor săi, la viitoarele evoluții politice din cadrul UE. Avizele prospective îi permit CoR să participe la conceperea politicilor într-un stadiu foarte timpuriu, producând, prin urmare, un impact mai mare. În mod similar, Comisia Europeană îi poate solicita CoR să elaboreze un raport de evaluare a impactului. După cum o sugerează și numele, aceste rapoarte servesc la evaluarea impactului unei politici la nivel local sau regional.

Studii și alte publicații[modificare]

CoR redactează studii cu privire la diferite aspecte ale dimensiunii locale și regionale a UE (educație, transport, probleme sociale, extindere etc.). Aceste documente sunt elaborate cu ajutorul unor experți externi. CoR mai editează publicații, atât pentru publicul larg, cât și pentru actorii de la nivel local și regional, menite să îi descrie activitățile și să contureze evoluțiile politice actuale.

Manifestări[modificare]

Ca loc de întrunire pentru regiuni și orașe, CoR organizează conferințe, seminare și expoziții, în colaborare cu partenerii de la nivel local și regional și cu alte instituții ale UE. O dată pe an, pe durata Zilelor porților deschise (OPEN DAYS) „Săptămâna europeană a regiunilor și orașelor”, CoR primește la sediul său mii de participanți, care iau parte la discuții animate ori sunt în căutare de parteneri cu care să colaboreze la proiecte comune.

Structura internă a Comitetului Regiunilor[modificare]

Președintele[modificare]

Președintele dirijează activitatea Comitetului, conduce sesiunile plenare și este reprezentantul oficial al CoR. El/ea are un mandat de 30 de luni. Actuala președintă a CoR este Mercedes Bresso.

Prim vicepreședinte[modificare]

Prim-vicepreședintele este, de asemenea, ales pentru 30 de luni de Adunarea plenară, pentru a-i ține locul președintelui în absența acestuia. Funcția este deținută de Ramón Luis Valcárcel Siso.

Biroul[modificare]

Biroul este organul executiv al CoR. Acesta numără 60 de membri: președintele, prim-vicepreședintele, 27 de vicepreședinți (unul pentru fiecare stat membru), cei patru președinți ai grupurilor politice din cadrul CoR și 27 de alți membri, oferindu-i CoR posibilitatea de a reflecta echilibrele de la nivel național și politic. În general, Biroul se întrunește de șapte ori pe an, elaborează programul politic al CoR și oferă instrucțiuni administrației cu privire la punerea în aplicare a deciziilor sale.

Adunarea plenară[modificare]

Cei 344 de membri ai CoR se întrunesc în sesiune plenară la Bruxelles de cinci ori pe an, pentru a dezbate și adopta avize, rapoarte și rezoluții. Membrii Comisiei Europene și reprezentanții Președinției UE sunt adeseori invitați la sesiunea plenară, pentru a discuta chestiuni care prezintă un interes deosebit pentru orașe și regiuni.

Comisiile CoR[modificare]

CoR își organizează activitatea în jurul a șase comisii, care au următoarele domenii de competență: politica de coeziune teritorială; politica economică și socială; resursele naturale; mediul, energia și schimbările climatice; cultura, educația și cercetarea; cetățenia, guvernanța, afacerile externe și instituționale. Membrii comisiilor pregătesc proiecte de avize și organizează conferințe și seminare pe teme ce țin de domeniile lor de competență. Fiecare comisie numără aproximativ 100 de membri și este asistată de un secretariat. Comisia pentru afaceri financiare și administrative (CAFA) Această comisie, care are opt membri, consiliază Biroul pe probleme administrative și financiare.

Grupurile politice[modificare]

CoR are patru grupuri politice: Partidul Popular European (PPE), Partidul Socialiștilor Europeni (PSE), Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) și Alianța Europeană (AE). Unii dintre membri sunt independenți. Membrii fiecărui grup politic se reunesc înainte de ședințele importante, pentru a adopta poziții comune. Președintele și prim-vicepreședintele CoR, precum și președinții grupurilor politice din cadrul CoR se reunesc și ei înainte de fiecare sesiune plenară și de alte ședințe importante, în vederea ajungerii la un consens politic privind chestiunile-cheie.

Delegațiile naționale[modificare]

CoR cuprinde, de asemenea, 27 de delegații naționale. Înaintea sesiunilor plenare sau a altor evenimente, membrii se reunesc în cadrul delegațiilor naționale, pentru a discuta pozițiile comune. Delegația românească este alcătuită din 15 primari și președinți de consilii

Secretarul general[modificare]

Secretarul general este numit de către Birou pentru un mandat de cinci ani. Ca șef al administrației CoR, secretarul general nu trebuie să dețină nici un mandat politic. El este responsabil cu punerea în aplicare a deciziilor Biroului și cu buna funcționare a administrației. Gerhard Stahl deține până în 2014 acest rol.

Secretariatul general[modificare]

Secretariatul general este format din patru direcții: Administrație, Lucrări consultative, Registratură, serviciul juridic și asistență pentru membri; și Comunicare, presă și protocol. Unitățile pentru buget, personal, activitatea comisiilor și relațiile interinstituționale sunt organizate în cadrul acestei structuri. Secretariatul general mai cuprinde și secretariatele grupurilor politice, serviciul de audit intern și o Celulă de studii prospective pentru monitorizarea priorităților orizontale.

Membri[modificare]

CR are 344 de membri – numărul membrilor din fiecare țară reflectă în mare măsură mărimea populației fiecărui stat. Numărul pe țări este prezenatat în următorul tabel:

Țară Membri Țară Membri Țară Membri
Germania Germania 24 Republica Cehă Cehia 12 Finlanda Finlanda 9
Regatul Unit Regatul Unit 24 Belgia Belgia 12 Irlanda Irlanda 9
Franţa Franța 24 Ungaria Ungaria 12 Lituania Lituania 9
Italia Italia 24 Portugalia Portugalia 12 Letonia Letonia 7
Spania Spania 21 Suedia Suedia 12 Slovenia Slovenia 7
Polonia Polonia 21 Bulgaria Bulgaria 12 Estonia Estonia 7
 România 15 Austria Austria 12 Cipru Cipru 6
 Olanda 12 Slovacia Slovacia 9 Luxemburg Luxemburg 6
Grecia Grecia 12 Danemarca Danemarca 9 Malta Malta 5
Total 344

Note[modificare]

  1. ^ România are nevoie de regiuni mai solide, 6 mai 2011, Ovidiu Nahoi (Bruxelles), Adevărul, accesat la 21 ianuarie 2011

Legături externe[modificare]