Alegeri pentru Parlamentul European, 2024

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alegeri pentru Parlamentul European, 2024
Uniunea Europeană
2019 ←
membri 		6-9 iunie 2024
 → 2029
Toate cele 720 de locuri din Parlamentul European
361 mandate necesare pentru majoritate
 
EPP Summit, 24 March 2022, Brussels (51958439704).jpg
Conclusion of the European Council meeting - 51988629675.jpg
Lider Manfred Weber Nicolas Schmit Stéphane Séjourné
Alianțe Grupul PPE S&D Renew
Mandatul liderului Germania Luxemburg Franța
 
Marco Zanni 2022 (cropped).jpg
Lider Philippe Lamberts
Terry Reintke 		Marco Zanni Ryszard Legutko
Nicola Procaccini
Alianță V/ALE ID CRE
Locul liderului Franța
Germania 		Italia Polonia
Italia
 
Lider Manon Aubry
Martin Schirdewan
Alianță Stânga
Locul liderului Franța
Germania
Comisia Europeană în funcție

Comisia von der Leyen (PPE)
Grupul PPE–S&D–Renew

Comisia Europeană ales

–

Alegerile pentru Parlamentul European din 2024 sunt programate să aibă loc între 6 și 9 iunie 2024.[1] Acestea vor fi cea de-a zecea ediție a alegerilor parlamentare de la primele alegeri directe din 1979, și primele alegeri europarlamentare de după Brexit.[2][3]

Context[modificare | modificare sursă]

Alegerile din acest mandat sunt de așteptat să fie una dintre cele mai controversate alegeri din istoria Parlamentului European, având în vedere ascensiunea partidelor de extremă dreapta în sondaje.[4][5] PPE a stârnit criticile unor comentatori, având în vedere eforturile sale de a coopta partidele din CRE pentru a crea un bloc conservator[6] larg care ar putea perturba echilibrul de lungă durată care a văzut PPE împărțind puterea cu S&D de centru-stânga și cu grupul Renew Europe de centru.[7] Cu toate acestea, PPE în deceniul precedent a preluat și unele poziții foarte centriste, chiar progresiste, iar această schimbare semnifică o revenire la rădăcinile conservatoare moderate.[8]

Sistem electoral[modificare | modificare sursă]

Încercări de reformă electorală[modificare | modificare sursă]

În iunie 2018, Consiliul a convenit să schimbe legea electorală europeană și să reformeze vechile legi din Legea Electorală din 1976 amendată în 2002.[9] Noile perevederi ar include un prag electoral obligatoriu de 2% pentru țările cu mai mult de 35 de locuri și reguli care să prevină ca alegătorii să voteze în mai multe țări.[10] După ce legea a fost adoptată de Consiliu, în urma aprobării date de Parlamentul European în iulie 2018, nu toate statele membre au ratificat legea înainte de alegerile din 2019, care s-au desfășurat sub vechile legi. Până în 2023, reforma încă trebuie adoptată de Cipru și Spania;[11] Germania a ratificat abia în vara lui 2023.[12]

Pe 3 mai 2022, Parlamentul European a votat propunerea unei noi legi electorale, care ar conține prevederi pentru alegerea a 28 de eurodeputați pe listele transnaționale. Până în 2023, această reformă nu a fost încă aprobată de Consiliu, care trebuie să treacă prin unanimitate.[13]

Repartizare[modificare | modificare sursă]

Ca urmare a Brexitului, 27 de locuri de la delegația britanică au fost distribuite către alte țări în ianuarie 2020 (aceștia au fost aleși în 2019, dar nu au luat locurile imediat).[14] Alte 46 de locuri au fost desființate iar numărul total de eurodeputați a scăzut de la 751 la 705.[15]

Un raport în Parlamentul European propus în februarie 2023 și adoptat în iunie 2023 pentru a modifica repartizarea în Parlamentul European și a crește din nou numărul de deputați europeni, pentru a se adapta la dezvoltarea populației și a păstra proporționalitatea degresivă.[16][17] Consiliul European va lua, în unanimitate, decizia finală cu privire la mărimea Parlamentului European și a fiecărei cote naționale de locuri. Pe 26 iulie 2023, Consiliul a ajuns la un acord preliminar, care ar crește dimensiunea Parlamentului European la 720 de locuri.[18] Pe 13 septembrie 2023, Parlamentul European a aprobat această decizie,[19] care a fost adoptată de Consiliul European pe 22 septembrie 2023.[20]

Candidați lideri[modificare | modificare sursă]

Sistemul spitzenkandidat[modificare | modificare sursă]

În perioada premergătoare alegerilor pentru Parlamentul European din 2014, a fost dezvăluit un nou sistem informal de selecție a președintelui Comisiei Europene, care prevede că, oricare dintre grupurile de partid care obțin cele mai multe locuri, va avea candidatul principal să devină președinte al Comisiei.[21] În 2014, candidatul celui mai mare grup, Jean-Claude Juncker, a fost în cele din urmă desemnat și ales președinte al Comisiei.[22] Liderii partidelor europene și-au propus să reintroducă sistemul în 2019, ei selectând candidații fruntași și organizând o dezbatere televizată între acești candidați.[23] După alegeri, ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen, a fost ales președinte al Comisiei, deși nu fusese candidat înainte de alegeri, în timp ce Manfred Weber, candidatul principal pentru PPE, care câștigase cele mai multe locuri, nu a fost nominalizat.[24] În urma neaplicarii sistemului în 2019, unii au cerut ca sistemul să fie repus pe agendă, la viitoarele alegeri.[25][26][27]

PPE,[28] PES,[29] PVE,[30] și PSE[31] și-au anunțat intențiile de-a nominaliza un principal candidat pentru 2024, în timp ce CRE și ID au respins să o facă.[32]

Partidul Socialiștilor Europeni[modificare | modificare sursă]

Partidul Socialiștilor Europeni de centru-stânga va ține un congres la Roma pentru alegerea unui candidat pe 2 martie. Candidații au avut nevoie de sprijinul a nouă partide sau organizații membre cu drepturi depline ale PES, nominalizările fiind încheiate pe 17 ianuarie.[33]

Pe 18 ianuarie, PSE a anunțat că comisarul european luxemburghez pentru locuri de muncă și drepturi sociale, Nicolas Schmit, a fost singurul candidat care îndeplinește cerințele de nominalizare. Numirea sa va fi, așadar, ratificată la Congresul Electoral din 2 martie, făcându-l candidatul oficial al PES la Președinția Comisiei Europene.

Alianța Liberalilor și Democraților[modificare | modificare sursă]

În cadrul congresului extraordinar din 20-21 martie 2024 de la Bruxelles, partidul ALDE își va alege candidatul la președinție și își va adopta programul electoral.[34]

Partidul Verde European[modificare | modificare sursă]

În timpul congresului din 2-4 februarie 2024 de la Lyon, Partidul Verde European își va alege cei doi candidați la președinție.[35][36]

Alianța Liberă Europeană[modificare | modificare sursă]

În octombrie 2023, congresul Alianței Libere Europene i-a ales pe Maylis Roßberg și Raül Romeva drept candidați la președinție și și-a adoptat programul electoral.[37][38]

Volt Europa[modificare | modificare sursă]

Pe 27 noiembrie, Volt Europa și-a adoptat programul electoral european în cadrul Adunării Generale de la Paris. Încă nu este clar când partidul își va alege candidații de top.[39]

Sistemul electoral pe țară[modificare | modificare sursă]

Stat membru Locuri Dată Vârstă de vot Vot obligatoriu Vot de abținere Vârsta pentru candidatură Circumscripții Prag electoral[a] Sistem electoral[40] Selecția candidatului[40]
Austria Austria 20(+1) 9 iunie[41] 16 Nu Prin corespondență 18 01 4% D'Hondt Listă semi-deschisă
Belgia Belgia 22(+1) 9 iunie[42] 16[43] Da Prin corespondență sau indirect 21 03 5% D'Hondt Listă semi-deschisă
Bulgaria Bulgaria 17 Va fi anunțat 18 Nu — 21 01 ~5.9%[b][44] Metoda restului major Listă semi-deschisă
Croația Croația 12 9 iunie[45] 18 Nu — 18 01 5% D'Hondt Listă semi-deschisă
Cipru Cipru 06 9 iunie[46] 18 Da — 21 01 1.8%[47] Metoda restului major Listă deschisă
Cehia Republica Cehă 21 7–8 iunie[48] 18 Nu — 21 01 5% D'Hondt Listă semi-deschisă
Danemarca Danemarca 15(+1) 9 iunie[49] 18 Nu Prin corespondență 18 01 — D'Hondt[c] Listă deschisă
Estonia Estonia 07 9 iunie[50] 18 Nu Prin corespondență sau online 21 01 — D'Hondt Listă deschisă
Finlanda Finlanda 15(+1) 9 iunie[51] 18 Nu Prin corespondență 18 01 — D'Hondt Listă deschisă
Franța Franța 81(+2) 9 iunie[52] 18 Nu Prin corespondență 18 01 5% D'Hondt Listă închisă
Germania Germania 96 9 iunie[53] 16 Nu Prin corespondență 18 1[d] — Sainte-Laguë Listă închisă
Grecia Grecia 21 9 iunie[54] 17 Da — 25 01 3% Metoda restului major Listă deschisă
Ungaria Ungaria 21 9 iunie[55] 18 Nu Prin corespondență 18 01 5% D'Hondt Listă închisă
Republica Irlanda Irlanda 14(+1) Va fi anunțat 18 Nu — 21 03 N/A Vot unic transferabil
Italia Italia 76 9 iunie[56] 18 Nu — 25 05[e] 4% Metoda restului major Listă deschisă
Letonia Letonia 09(+1) 8 iunie[57] 18 Nu Prin corespondență 21 01 5% Sainte-Laguë Listă deschisă
Lituania Lituania 11 9 iunie[58] 18 Nu Prin corespondență 21 01 5% Metoda restului major Listă deschisă
Polonia Polonia 53(+1) 9 iunie 18 Nu — 21 13[e] 5% D'Hondt Listă deschisă
Luxemburg Luxemburg 06 9 iunie[59] 18 Da Prin corespondență 18 01 — D'Hondt Panachage
Malta Malta 06 8 iunie[60] 16 Nu — 18 01 N/A Vot unic transferabil
Portugalia Portugalia 21 Va fi anunțat 18 Nu — 18 01 — D'Hondt Listă închisă
România România 33 9 iunie[61] 18 Nu — 23 01 5% D'Hondt Listă închisă
Slovacia Slovacia 15(+1) 8 iunie[62] 18 Nu — 21 01 5% Metoda restului major Listă semi-deschisă
Slovenia Slovenia 09(+1) 9 iunie[63] 18 Nu Prin corespondență 18 01 — D'Hondt Listă semi-deschisă
Spania Spania 61(+2) 9 iunie 18 Nu Prin corespondență 18 01 — D'Hondt Listă închisă
Țările de Jos Țările de Jos 31(+2) 6 iunie[64] 18 Nu Prin corespondență sau indirect 18 01 ~3.2%[b][65] D'Hondt Listă semi-deschisă
Suedia Suedia 21 9 iunie[66] 18 Nu Prin corespondență 18 01 4% Modified Sainte-Laguë Listă semi-deschisă

Campanie[modificare | modificare sursă]

Uniunea Europeană
Flag of the European Union

Acest articol face parte din seria
Politica și Guvernanța
Uniunii Europene

Parlamentul European
Consiliul European
Consiliul de Miniștri
Comisia Europeană
Curtea de Justiție
Alte instituții
Politici și aspecte
Afaceri externe
Alegeri
Legislație

 v • d • m 

Viitorul Ursulei von der Leyen[modificare | modificare sursă]

Alegerile viitoare înseamnă că viitorul Comisiei Von der Leyen este incert. Dacă sistemul spitzenkandidat va fi folosit în 2024, Ursula von der Leyen, actualul președinte al Comisiei Europene, s-ar putea confrunta cu o luptă dificilă pentru a ajunge la un al doilea mandat. Deși cancelarul Germaniei Olaf Scholz a sugerat că o va susține pe von der Leyen dacă ea ar alege să candideze din nou pentru această funcție,[67] guvernul său de coaliție a fost de acord să susțină sistemul spitzenkandidat.[68] Acest lucru reprezintă o provocare pentru candidatura lui von der Leyen, deoarece aceasta dă loc lui Manfred Weber, liderul Partidului Popular European în Parlamentul European, și membru al partidului german CDU/CSU, să propună candidați alternativi, cum ar fi președintele Parlamentului European, Roberta Metsola. O altă opțiune a fost ca von der Leyen să candideze la alegerile pentru Parlament pentru a-și asigura sprijinul partidului său.[69][70] Dar acest lucru a fost exclus în septembrie 2023.[71] Ea a fost susținută pentru un al doilea mandat de liderul Uniunii Creștin Democrate Friedrich Merz.[72] Din ianuarie 2024, von der Leyen încă nu a anunțat dacă își propune pentru un al doilea mandat ca președinte al Comisiei.[73] S-a raportat că ea va lua o decizie finală până pe 19 februarie.[74]

Viitorul lui Charles Michel[modificare | modificare sursă]

În ianuarie 2024, Charles Michel a anunțat că va demisiona din funcția de președinte al Consiliului European pentru a candida la Parlamentul European.[75] Aceasta înseamnă că liderii Uniunii Europene ar putea discuta despre succesorul său în vară.[76] Dacă ar fi fost ales în Parlamentul European, ar fi trebuit oricum să demisioneze din cauza mandatului dublu.[77] Mandatul său urma să expire în noiembrie 2024.[78] Pentru această decizie neprevăzută, Michel a fost criticat de oficialii și diplomații UE.[79] El a fost chiar criticat de aliatul său politic Sophie in 't Veld, care i-a pus la îndoială „credibilitatea”.[80] Momentul său ar fi fost stabilit pentru a-l împiedica pe premierul ungar Viktor Orban, a cărui țară ar fi programată să preia președinția rotativă a Consiliului European pe 1 iulie.[81]

Controverse[modificare | modificare sursă]

Conflictul cu ziua națională a Portugaliei[modificare | modificare sursă]

Datele alese pentru alegeri sunt în conflict cu un weekend prelungit în Portugalia, unde Ziua Portugaliei, o sărbătoare națională, este sărbătorită pe 10 iunie, ceea ce se așteaptă să reducă prezența la vot.[82] În ciuda încercării liderilor portughezi de a găsi un compromis, nu a fost făcută nicio modificare a datei implicite de 6-9 iunie,[83] care a necesitat modificarea unanimității.

Qatargate[modificare | modificare sursă]

Scandalul de corupție în curs de desfășurare din Qatargate, care a început în decembrie 2022, a destabilizat Parlamentul European în urma arestării mai multor europarlamentari, inclusiv Marc Tarabella; Andrea Cozzolino și Eva Kaili, care a fost deposedată de vicepreședinția ei. Alți suspecți în caz includ Francesco Giorgi, asistentul parlamentar al europarlamentarului Andrea Cozzolino, Pier Antonio Panzeri, fondatorul ONG-ului Fight Impunity; Niccolo Figa-Talamanca, șeful ONG-ului Fără pace fără justiție; și Luca Visentini, șeful Confederației Sindicale Internaționale.[84][85]

Ungaria[modificare | modificare sursă]

Majoritatea deputaților din Parlamentul European au votat pentru o rezoluție neobligatorie, care cere ca Comisia Europeană să considere că Ungaria să fie lipsită de drepturile sale de vot în UE.[86] Parlamentul European vede Ungaria ca un „regim hibrid de autocrație electorală” din 2022 și consideră Ungaria, conform articolului 7.1 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în riscul clar de încălcare gravă a Tratatului privind Uniunea Europeană.[87][88]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ This is the legal threshold. The share of the vote needed to win a seat may be higher than this in some countries.
  2. ^ a b 1 împărțit la numărul de locuri.
  3. ^ Danemarca permite alianțe electorale între liste separate de partide.
  4. ^ Locurile sunt repartizate partidelor la nivel național. Un partid poate alege să rămână doar în unele dintre cele 16 landuri și ca numărul de locuri naționale să fie subalocat acelor landuri. Doar CDU și CSU au făcut asta la alegerile precedente.
  5. ^ a b Locurile sunt repartizate partidelor la nivel național, apoi subalocate circumscripțiilor electorale.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Council confirms 6 to 9 June 2024 as dates for next European Parliament elections”. www.consilium.europa.eu. . Accesat în . 
  2. ^ „EUR-Lex - 12007L/TXT - EN - EUR-Lex”. eur-lex.europa.eu (în engleză). Accesat în . 
  3. ^ „Elections”. European Parliament (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Rankin, Jennifer (). „How rising populism could shake up European elections”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în . 
  5. ^ „Europe's conservatives want a piece of Giorgia Meloni”. POLITICO (în engleză). . Accesat în . 
  6. ^ „Europe's largest political party veers right ahead of 2024 election | Financial Times”. www.ft.com. Accesat în . 
  7. ^ Rosa, Brunello; Poettering, Benediict. „Can a Centre-Right Coalition Emerge After The Next EU Elections?”. London School of Economics and Political Science. Accesat în . 
  8. ^ „The European People's Party: Successes and Future Challenges” (PDF). Martins Centre. Accesat în . 
  9. ^ „European Parliament elections: Council reaches agreement on a set of measures to modernise EU electoral law”. . 
  10. ^ „EUR-Lex - 32018D0994 - EN - EUR-Lex”. eur-lex.europa.eu (în engleză). Accesat în . 
  11. ^ „Two years to go: What to expect from the 2024 European Parliament elections”. Jacques Delors Centre (în engleză). Accesat în . 
  12. ^ „Europa und die Welt”. 
  13. ^ „LEAK: Most countries hesitant about EU electoral law reform”. www.euractiv.com (în engleză). . Accesat în . 
  14. ^ „Italian proposal for who gets British MEP seats”. POLITICO (în engleză). . Accesat în . 
  15. ^ „MEPs propose cut in their ranks after Brexit”. POLITICO (în engleză). . Accesat în . 
  16. ^ „Draft report on the composition of the European Parliament (2021/2229(INL) – 2023/0900(NLE))” (PDF). European Parliament (în engleză). . Accesat în . 
  17. ^ „European elections 2024: Parliament proposes more seats for nine EU countries | News | European Parliament”. www.europarl.europa.eu (în engleză). . Accesat în . 
  18. ^ „European Parliament set to grow by 15 MEPs in 2024”. POLITICO (în engleză). . Accesat în . 
  19. ^ „2024 European elections: 15 additional seats divided between 12 countries | News | European Parliament”. www.europarl.europa.eu (în engleză). . Accesat în . 
  20. ^ „EUR-Lex - 32023D2061 - EN - EUR-Lex”. eur-lex.europa.eu (în engleză). Accesat în . 
  21. ^ „What is a spitzenkandidat?”. euronews (în engleză). . Accesat în . 
  22. ^ „The EU's Spitzenkandidat 2.0 is heading for a fall | Financial Times”. www.ft.com. Accesat în . 
  23. ^ „First clashes liven up last EU Spitzenkandidat debate ahead of election”. www.euractiv.com (în engleză). . Accesat în . 
  24. ^ „Who killed the Spitzenkandidat?”. POLITICO (în engleză). . Accesat în . 
  25. ^ „Future of spitzenkandidaten could rest on next year's EU elections”. euronews (în engleză). . Accesat în . 
  26. ^ „Is the Spitzenkandidat system really dead? Not if we act now”. www.euractiv.com (în engleză). . Accesat în . 
  27. ^ „Why the EU's Spitzenkandidaten procedure should be revived before the next European Parliament elections”. EUROPP. . Accesat în . 
  28. ^ „EPP backs spitzenkandidat, as other right parties abandon the process”. www.euractiv.com (în engleză). . Accesat în . 
  29. ^ „Nicolas who? Socialists close in on challenger to take on Ursula von der Leyen”. www.politico.eu (în engleză). . Accesat în . 
  30. ^ „European Greens to field Spitzenkandidaten duo in 2024 EU elections”. European Greens (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  31. ^ „The Left will have a spitzenkandidat for 2024 EU elections”. www.euractiv.com (în engleză). . Accesat în . 
  32. ^ „Liberals divided over 2024 EU election campaign strategy”. POLITICO (în engleză). . Accesat în . 
  33. ^ „PES Election Congress to take place in Rome”. www.pes.eu (în engleză). . Accesat în . 
  34. ^ „ALDE Party Council: two new Italian members, lead candidate process, new Secretary General”. aldeparty.eu (în engleză). . 
  35. ^ „Four Greens enter the race to become European Green Party leading candidates”. European Greens. . 
  36. ^ „Two MEPs, two outsiders join race for Greens' EU election lead candidates”. Euractiv. . 
  37. ^ „Party pushing 'self-determination' in EU election stint fields two top candidates”. Euractiv. . 
  38. ^ „Maylis Roßberg and Raül Romeva ratified as EFA Spitzenkandidaten tandem”. E-f-a.org. . 
  39. ^ „Volt Europa Unveils Bold Vision for Europe and Elects New Leadership”. Volt Europa (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  40. ^ a b Oelbermann, Kai Friederike; Pukelsheim, Friedrich (iulie 2020). „The European Elections of May 2019” (PDF). europarl.europa.eu. p. 14. 
  41. ^ „Austria - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în . 
  42. ^ „Belgium - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în . 
  43. ^ „16-year-olds in Belgium will be able to vote in European elections from 2024”. www.brusselstimes.com (în engleză). Accesat în . 
  44. ^ „BULGARIA ELECTORAL CODE As of 28 October 2016”. Venice Commission. Annex № 3, Article II & III. Accesat în . 
  45. ^ „Croatia - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în . 
  46. ^ „Cyprus - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în . 
  47. ^ „Ο Περί της Εκλογής των Μελών του Ευρωπαϊκού Κοινοβουλίου Νόμος του 2004 (10(I)/2004)” [The 2004 Law on the Election of Members of the European Parliament (10(I)/2004)]. Article 23, Act No. 10 (I) of 2004 (în greacă). 
  48. ^ „Volby do Evropského parlamentu - základní informace pro voliče - Volby”. www.mvcr.cz (în cehă). Accesat în . 
  49. ^ Af /ritzau (). „EU-valg: Her er datoen”. ekstrabladet.dk (în daneză). Accesat în . 
  50. ^ „Valimised Eestis”. www.valimised.ee. Accesat în . 
  51. ^ Oy, Edita Publishing. „FINLEX ® - Uppdaterad lagstiftning: Vallag 714/1998”. www.finlex.fi (în suedeză). 160 §. Arhivat din original la . Accesat în . 
  52. ^ „Quelles sont les dates des prochaines élections ?”. Service-Public.fr (în French). . 
  53. ^ „Wahltermin Europawahl 2024 - Die Bundeswahlleiterin”. www.bundeswahlleiterin.de. Accesat în . 
  54. ^ „Greece - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în . 
  55. ^ „Eldőlt, mikor lesz 2024-ben az EP- és a magyar önkormányzati választás”. www.hvg.hu. . Accesat în . 
  56. ^ „Italy - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în . 
  57. ^ „Grozījumi Eiropas Parlamenta vēlēšanu likumā” [Amendments to the European Union Elections Act]. LIKUMI.LV (în letonă). Accesat în . 
  58. ^ „2024 m. Birželio 9 d. Europos Parlamento rinkimai - VRK.lt”. 
  59. ^ „Luxembourg - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în . 
  60. ^ „Malta - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în . 
  61. ^ „Romania - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în . 
  62. ^ „Slovakia - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în . 
  63. ^ „Slovenia - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în . 
  64. ^ „Dag van stemming”. Kiesraad.nl (în neerlandeză). . Accesat în . 
  65. ^ „Kieswet”. Overheid.nl. Article Y 2 & Article P 7, subsection 2. Accesat în . 
  66. ^ „Vallag (2005:837)”. www.riksdagen.se (în suedeză). 1 kap., 2 & 3 §. Accesat în . 
  67. ^ „Ursula von der Leyen discreetly considers second term as European Commission president”. Le Monde.fr (în engleză). . Accesat în . 
  68. ^ „Germany's conservatives back EU's von der Leyen for second term — if she wants it”. POLITICO (în engleză). . Accesat în . 
  69. ^ „Ursula von der Leyen is fighting for Europe's conservative soul”. POLITICO (în engleză). . Accesat în . 
  70. ^ „Von der Leyen's backers push for a rubber stamp on her second term”. Financial Times. Accesat în . 
  71. ^ „Von der Leyen won't stand as MEP candidate in shot at second term”. POLITICO (în engleză). . Accesat în . 
  72. ^ „Will Ursula von der Leyen run again? Germany hopes so”. POLITICO (în engleză). . Accesat în . 
  73. ^ „Pressure grows on Ursula von der Leyen to announce run for second term”. POLITICO (în engleză). . Accesat în . 
  74. ^ „Von der Leyen expected to announce candidacy for second term on February 19”. POLITICO (în engleză). . Accesat în . 
  75. ^ Henley, Jon; correspondent, Jon Henley Europe (). „Michel sparks scramble to stop Orbán taking control of European Council”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în . 
  76. ^ „EU's Charles Michel to quit Council presidency, run as MEP – DW – 01/07/2024”. dw.com (în engleză). Accesat în . 
  77. ^ Henley, Jon; correspondent, Jon Henley Europe (). „Michel sparks scramble to stop Orbán taking control of European Council”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în . 
  78. ^ „EU Council President Charles Michel to step down early”. BBC News (în engleză). . Accesat în . 
  79. ^ „'Pissed off, and rightly so.' EU fury at Charles Michel stepping down”. POLITICO (în engleză). . Accesat în . 
  80. ^ „"L'art de penser à soi avant les autres", "dramatique pour l'image de la Belgique": l'"abandon de poste" de Charles Michel vivement critiqué”. 7sur7. . 
  81. ^ „The bad example set by European Council President Charles Michel”. Le Monde.fr (în engleză). . Accesat în . 
  82. ^ „EU riles Portugal by teeing up June dates for 2024 elections”. POLITICO (în engleză). . Accesat în . 
  83. ^ „Council confirms 6 to 9 June 2024 as dates for next European Parliament elections”. Council of the EU. Council of the EU Press Office. . 
  84. ^ „Corruption, cash and confessions: Who are the key suspects in the Qatargate scandal ?”. France 24 (în engleză). . Accesat în . 
  85. ^ Clapp, Alexander (). „Opinion | It's a Spectacular Scandal, and a Warning to Europe”. The New York Times (în engleză). Accesat în . 
  86. ^ EU Parliament calls to strip Hungary of voting rights in rule-of-law clash, 18 January 2024, Politico
  87. ^ Committee on Civil Liberties, Justice and Home Affairs (). INTERIM REPORT on the proposal for a Council decision determining, pursuant to Article 7(1) of the Treaty on European Union, the existence of a clear risk of a serious breach by Hungary of the values on which the Union is founded (Raport). European Parliament. 
  88. ^ The Hungarian government threatens EU values, institutions, and funds, MEPs say; European Parliament Press release; 2024

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

v • d • m
Uniunea Europeană Alegeri în Uniunea Europeană
1979
1984
1989
1994
1999
2004
2009
2014
2019
2024
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alegeri_pentru_Parlamentul_European,_2024&oldid=16215836