Consiliul Uniunii Europene

Această pagină se referă la Consiliul de Miniștri al UE. A nu se confunda cu reuniunea șefilor de stat și de guvern din UE denumită Consiliul European, și nici cu Consiliul Europei, o organizație independentă de UE.

Politică — Portal politică Uniunea Europeană Acest articol este parte a seriei: Politica și conducerea Uniunii Europene

Cei trei piloni Pilonul I: Comunitățile Europene Pilonul II: Politica externă și de securitate comună Pilonul III: Cooperarea poliției și cea judiciară în materie penală Instituții politice Consiliul European Președintele Consiliului European ( Herman Achille Van Rompuy) Comisia Președintele (José Barroso) Comisia Barroso Consiliul Uniunii Europene Președinția (Polonia) Parlamentul Președintele (Martin Schulz) Membru al Parlamentului European Circumscripții electorale Alegerile (2004 / După stat) Grupuri parlamentare Comitete Justiție Curtea de Justiție Tribunalul de Primă Instanță Tribunalul Funcției Publice Tribunalul de Patente Organe consultative Comitetul Economic și Social Comitetul Regiunilor Organe financiare Banca Centrală Europeană Banca Europeană de Investiții Fondul European de Investiții Organe decentralizate Agențiile UE Drept Acquis comunitar Procedura Tratatele Regulament - Directive - Decizii Recomandări - Opinii Subiecte legate de UE Uniunea Economică și Monetară Extinderea Relațiile externe Partide politice pan-europene Tabel cu partide afiliate după stat

Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene, denumit și Consiliul de Miniștri, reprezintă, împreună cu Parlamentul European, ramura legislativă a Uniunii Europene. Consiliul Uniunii Europene este principalul organ legislativ al Uniunii.

Consiliul Uniunii Europene nu este același lucru cu Consiliul Europei, care este o organizație internațională, complet independentă de UE. De asemenea nu trebuie să fie confundat cu Consiliul European, care este o instituție diferită a Uniunii Europene, chiar dacă foarte apropiată de aceasta.

Consiliul Uniunii Europene își are ca prim loc de întâlnire sediul de la Bruxelles, iar ca al doilea loc, Strasbourg.

La 19 noiembrie 2009, corespunzător Tratatului de la Lisabona, a fost desemnat drept primul Președinte (permanent) al Consiliului Uniunii Europene belgianul Herman Van Rompuy. El a preluat noua poziție în ziua intrării în vigoare a Tratatului, la 1 decembrie 2009, pentru o durată de 2 ani și jumătate. Sefia diplomatiei europene (corespunde unui ministru de externe al UE) o deține Catherine Ashton (Marea Britanie).

Sistemul de vot

Începând cu 1 noiembrie 2004, pragul majorității calificate este atins odată ce sunt îndeplinite două condiții:

• dacă majoritatea statelor membre se pronunță în favoarea adoptării propunerii
• cel puțin 232 de voturi sunt pentru adoptarea propunerii, ceea ce corespunde cu 72,3% din totalul voturilor

29 voturi: Franța, Germania, Italia și Marea Britanie. 27 voturi: Spania și Polonia. 14 voturi: România. 13 voturi: Olanda. 12 voturi: Belgia, Republica Cehă, Grecia, Ungaria și Portugalia.

10 voturi: Austria, Bulgaria și Suedia. 7 voturi: Danemarca, Finlanda, Irlanda, Lituania și Slovacia. 4 voturi: Cipru, Estonia, Letonia, Luxembourg și Slovenia. 3 voturi: Malta.

Începând cu 1 noiembrie 2014, majoritatea calificată se definește ca fiind egală cu cel puțin 55% din membrii Consiliului, cuprinzând cel puțin cincisprezece dintre acestia și reprezentând state membre care întrunesc cel puțin 65% din populația Uniunii.

Vezi și

• Consiliul European
• Listă de organizații europene

Legături externe

• ro Situl web oficial al instituției