Grigore Alexandrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Grigore Alexandrescu

Grigore Alexandrescu.jpg
Naștere 22 februarie 1810
Târgoviște, România
Deces 25 noiembrie 1885
București, România
Ocupație Poet, Fabulist
Naționalitate Român
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810, Târgoviște - d. 25 noiembrie 1885, București) a fost un poet și fabulist român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Târgoviște, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. Învață greaca și franceza. A devenit elev la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu. Îi uimește pe toți prin talentul său poetic. Un timp va locui acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie, Miezul nopții, în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio. La Târgoviște.

O vreme a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este întemnițat. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală.

A murit sărac la București în anul 1885. Vasile Alecsandri, într-o scrisoare trimisă din Paris lui Alexandru Papadopol-Calimah, deplângea nepăsarea față de cel mai de seamă fabulist român: Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mîhnit atît de mult (căci el era mort de mai mulți ani), cît m-a mîhnit nepăsarea generației actuale în privirea lui și uitarea în care căzuse renumele lui, odinioară strălucit.”[necesită citare]

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

A debutat cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu. Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848.

Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine. Tonul este extraordinar de fantastic și umoristic. Cea mai reușită este Umbra lui Mircea. La Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia, cu prietenul Ion Ghica).

E ultimul fabulist autentic din literatura română, lăsându-ne vreo 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităților (Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală, ș.a.).

Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

„Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seamă fabulist al nostru...”
— D. Popovici

Opere (volume publicate în timpul vieții)[modificare | modificare sursă]

  • Poezii (1832)
  • Fabule (1832)
  • Meditații (1835)
  • Poezii (1838)
  • Fabule (1838)
  • Poezii (1839)
  • Memorial (1842)
  • Poezii (1842)
  • Suvenire și impresii, epistole și fabule (1847)
  • Meditații, elegii, epistole, satire și fabule (1863)

Poezii mai importante[modificare | modificare sursă]

  • Adio. La Târgoviște[1]
  • Anul 1840[2]
  • Așteptarea[3]
  • Boul și vițelul[4]
  • Bursucul și vulpea[5]
  • Câinele soldatului[6]
  • Câinele și cățelul[7]
  • Candela[8]
  • Cântece de peste Olt[9]
  • Catîrul cu clopoței[10]
  • Cimitirul[11]
  • Corbii și barza[12]
  • Dreptatea leului[13]
  • Eliza[14]
  • Epistolă către Voltaire[15]
  • Încă o zi[16]
  • Lupul moralist[17]
  • Mormintele. La Drăgășani[18]
  • Miezul nopții[19]
  • Meditație[20]
  • Răzbunarea șoarecilor sau moartea lui Sion[21]
  • Șarlatanul și bolnavul[22]
  • Unirea Principatelor[23]
  • Vulpoiul predicător[24]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/adio-la-targoviste/
  2. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/anul-1840/
  3. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/asteptarea/
  4. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/boul-si-vitelul-3/
  5. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/bursucul-si-vulpea/
  6. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/cainele-soldatului/
  7. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/ciinele-si-catelul/
  8. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/candela/
  9. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/cantece-de-peste-olt/
  10. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/catirul-cu-clopotei/
  11. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/cimitirul/
  12. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/corbii-si-barza/
  13. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/dreptatea-leului-2/
  14. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/eliza/
  15. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/epistola-catre-voltaire/
  16. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/inca-o-zi/
  17. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/lupul-moralist/
  18. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/mormintele-la-dragasani/
  19. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/miezul-noptii/
  20. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/meditatie/
  21. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/razbunarea-soarecilor-sau-moartea-lui-sion/
  22. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/sarlatanul-si-bolnavul-2/
  23. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/unirea-principatelor/
  24. ^ http://poezii.iis.ro/fabule/grigore-alexandrescu/vulpoiul-predicator/
  25. ^ http://poezii.iis.ro/?s=Alexandrescu

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1966.
  • Neagu Djuvara, Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne, București, Editura Humanitas, 2013 p.375 (îi atribuie scriitorului o afiliație masonică, alături de revoluționarii de la 1848).

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Grigore Alexandrescu
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Grigore Alexandrescu