Costache Caragiale
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Costache Caragiale (n. 1815 - d. 1877) a fost un actor român, dramaturg şi profesor de artă dramatică.
Elev al lui Costache Aristia, el şi-a pus arta în slujba idealurilor progresiste, democratice ale revoluţiei din 1848. A animat şi a organizat mişcarea teatrală a vremii, la Botoşani, Iaşi, Craiova şi Bucureşti, fiind primul director al Teatrului Mare (Naţional) din Bucureşti, inaugurat în 1852. Romantic prin formaţie, s-a apropiat de realism în interpretarea comediilor originale. El este unchiul marelui dramaturg Ion Luca Caragiale.
[modifică] Lucrări
- Scrieri a lui Costache Caragiale, 1840
- Epistolă către Grigore Alexandrescu, 1841
- Leonil sau Ce produce dispreţul, 1841
- O repetiţie moldovenească sau Noi şi iar Noi, 1844, comedie
- O soaré la mahala sau Amestecul de dorinţi, comedie
- Îngâmfata plăpumăreasă sau Cucoană sunt
- Doi coţcari sau Feriţi-vă de răi ca de foc
- Învierea morţilor
- Urmarea coţcarilor
- Prologul pentru inaugurarea noului teatru din Bucureşti, (1852), 1881
- Teatrul Naţional în Ţara Românească, (1855), 1867
[modifică] Traduceri, adaptări
- Furiosul, 1840
[modifică] Bibliografie
- Dicţionarul Enciclopedic Român, ed. Politică, Bucureşti, 1962-1966
