Farul Comisiei Europene a Dunării de la Sulina

45°09′19″N 29°39′47″E / 45.15529°N 29.663°E (Farul Comisiei Europene a Dunării de la Sulina)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Farul Comisiei Europene
a Dunării de la Sulina
Farul Comisiei Europene a Dunării
Farul Comisiei Europene a Dunării
Poziționare
Coordonate45°09′19″N 29°39′47″E / 45.15529°N 29.663°E ({{PAGENAME}})
LocalitateOrașul Sulina
Țara România
AdresaStrada II, nr. 43
Edificare
Data începerii construcției1869
Data finalizării1870
Restaurare1995-1997
Stare de conservareFoarte bună
Înălțime17,34 m
MaterialeCărămidă legată cu mortar de var
ProprietarInstitutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Clasificare
Cod LMITL-II-m-A-06023
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Farul Comisiei Europene a Dunării (cunoscut și drept Farul Vechi sau Farul Observator)[1] este un monument istoric[2] situat pe Strada II din orașul Sulina, România. Amplasat inițial în apropierea punctului de vărsare a Dunării în Marea Neagră, farul se află astăzi, în urma expansiunii uscatului și a modificării liniei litoralului, la circa 1,5 km de țărmul mării.[3]

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

De formă tronconică, farul este zidit din cărămidă legată cu mortar de var, tencuită la interior și exterior. Farul este înalt de 17,34 m,[1][3] iar accesul în interior, pe toată înălțimea lui, se face printr-o scară metalică în spirală, ancorată în zidărie și iluminată prin trei ferestre circulare dispuse la înălțimi diferite.

În partea superioară a farului era construită o platformă pentru circulație,[4] cu balustradă metalică în jurul cupolei. Ulterior, ea a fost amenajată pentru accesul vizitatorilor. Vigia (cupola) farului a fost construită din tablă de cupru de formă cilindrică, cu diametrul de 2 m, acoperită cu table în pantă și cu vârf pe care era montată o giruetă.[3]

Farul emitea pe vremuri o lumină albă fixă, vizibilă de la o distanță de 15 mile nautice.[4] Inițial, pentru iluminat erau folosite lămpi cu ulei, dar din 1910-1911 a fost introdus iluminatul electric.[4]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Farul este construit de administrația rusă care a ocupat Delta Dunării între septembrie 1829 (Tratatul de la Adrianopol) și martie 1856 (Tratatul de la Paris) și a fost dat în funcțiune în data de 25 octombrie 1841, conform avizului către navigatori publicat în ziarul Journal d’Odessa.[3] Scopul său era avertizarea și ghidarea pe vizibilitate scăzută sau pe timp de noapte a navelor care intenționau să intre pe Brațul Sulina venind dinspre Marea Neagră. Lumina farului era vizibilă de la 15 mile marine.

Pe 1 aprilie 1879, farul a fost preluat în administrare de Comisiunea Europeană a Dunării,[4] organism european constituit în urma Tratatului de la Paris din 30 martie 1856 și însărcinat cu supravegherea liberei circulații pe Dunăre și a liberului acces în și dinspre Marea Neagră.[5][6]

Farul a fost modernizat, iar în dreptul lui, cu fața spre mare, a fost instalat un panou de dimensiuni mari și vizibil navelor, pe care era afișată adâncimea apei, în picioare, la intrarea pe Canalul Sulina.[4]

În timp, farul a suferit o serie de modificări: cupolei i s-a adăugat pe contur un număr de patru rânduri de ochiuri de ferestre cu sticlă din cristal gros.[3] În jurul farului au fost construite locuințe pentru personal și clădiri pentru depozitarea materialelor necesare funcționării instalației,[3][4] iar iluminatul cu ulei a fost înlocuit cu iluminat electric, între 1910-1911.

După desființarea, în 1938, a Comisiunii Europene a Dunării, farul din Sulina a fost transferat în proprietatea Administrației Fluviale a Dunării de Jos din Galați, apoi în patrimoniul Muzeului „Delta Dunării” din Tulcea.[3] Farul a fost scos din funcțiune în 6 ianuarie 1986, cand a fost declarat far stins (inlocuit cu Farul nou). În 1991, el a fost preluat de către Ministerul Culturii și restaurat între 1995 și 1997, fiind transformat în muzeu.[4] Din 2003, ansamblul muzeal se află sub administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea.

Muzeul actual adăpostește la parter o sală dedicată Comisiunii Europene a Dunării, precum și cabinetul de lucru al scriitorului Eugeniu P. Botez, cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Farul Vechi din Sulina”. Pagina oficială a primăriei orașului Sulina. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „LISTA MONUMENTELOR ISTORICE 2015 - Județul Tulcea -” (PDF). Pagina oficială a Institutului Național al Patrimoniului. p. 2554 (poziția 541). Accesat în . 
  3. ^ a b c d e f g „Farul Comisiei Europene a Dunării de la Sulina”. Pagina oficială a Consiliului Județean Tulcea. Accesat în . 
  4. ^ a b c d e f g Micu, Cristian; Ailincăi, Cristina; Miuțescu, Manuela (traducătoare). The Sulina Lighthouse (pliant tipărit de ICEM Tulcea) (în engleză). Muzeul Farului din Sulina. 
  5. ^ Constantin Ardeleanu. „Comisia Europeană a Dunării și modernizarea infrastructurii de transport a României: calea navigabilă a Dunării (1856-1914)”. academia.edu. Accesat în . 
  6. ^ Corneliu Moțoc. „ISTORIA COMISIEI EUROPENE A DUNARII”. Historia.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

  • Indicator privind monumentul istoric.
    Indicator privind monumentul istoric.
  • Muzeul Farului.
    Muzeul Farului.
  • Intrarea în muzeu.
    Intrarea în muzeu.
  • Scara interioară.
    Scara interioară.
  • Farul propriu-zis. Este vizibilă și girueta.
    Farul propriu-zis. Este vizibilă și girueta.
  • Sursa de iluminat și lentilele fresnel
    Sursa de iluminat și lentilele fresnel
  • Palatul Comisiunii Europene, Brațul Sulina și Golful Musura văzute din far.
    Palatul Comisiunii Europene, Brațul Sulina și Golful Musura văzute din far.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Farul_Comisiei_Europene_a_Dunării_de_la_Sulina&oldid=15141574