Iezerul Călărași

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iezerul Călărași
Sit de Importanță Comunitară (SCI)
RAMSAR-logo.gif
Zonă umedă de importanță internațională
Harta locului unde se află Iezerul Călărași    Sit de Importanță Comunitară (SCI)    Zonă umedă de importanță internațională
alt=Harta locului unde se află Iezerul Călărași    Sit de Importanță Comunitară (SCI)    Zonă umedă de importanță internațională
Localizarea rezervației pe harta țării
Poziția  România
Județul Călărași
Cel mai apropiat oraș Călărași
Coordonate Coordonate: 44°11′21″N 27°16′40″E / 44.18917°N 27.27778°E / 44.18917; 27.2777844°11′21″N 27°16′40″E / 44.18917°N 27.27778°E / 44.18917; 27.27778[1]
Suprafață 2.877 ha
Înființare 2005

Iezerul Călărași este o arie de protecție specială avifaunistică situată în județul Călărași, pe teritoriul administrativ al comunei Cuza Vodă și municipiului Călărași.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală cu o suprafață de 2.877 hectare se află în Muntenia, în partea central estică a județului Călărași, ocupând lunca stângă a Dunării în zona unde Brațul Borcea se desparte de aceasta, lângă drumul național DN31 care leagă orașul Călărași de localitatea Grădiștea[2], în partea estică a rezervației naturale Ostrovul Ciocănești.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Hotărârea de Guvern Nr.2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone)[3] și începând din iulie 2012 este protejată prin Convenția Ramsar ca zonă umedă de importanță internațională[4].

Aria protejată reprezintă o zonă umedă de câmpie (luciu de apă, ape curgătoare, lacuri, mlaștini, stufărișuri, pajiști, terenuri agricole), ce adăpostește și asigură condiții de cuibărit, hrană și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare și de pasaj, dintre care unele rare și protejate prin lege[5]. Aria naturală se suprapune sit-ului Natura 2000 - Iezerul Călărași, iar din iulie 2012 este protejată ca zonă umedă, prin Convenția internațională de la Ramsar[6].

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: mlaștini, turbării, râuri, lacuri, terenuri arabile cultivate, stufărișuri și pajiști, ce asigură condiții prielnice de viață pentru mai multe specii de păsări.

Avifaună[modificare | modificare sursă]

Cioc-întors (Recurvirostra avosetta)

Aria naturală are o importanță mare datorită prezenței în arealul său a mai multor specii de păsări migratoare: lebădă de iarnă (Cygnus cygnus, barză albă (Ciconia ciconia), chiră neagră (Chlidonias niger), gârliță mare (Anser albifrons), gâsca cu piept roșu (Branta ruficollis), prundaș de sărătură (Charadrius alexandrinus), egretă mică (Egretta garzetta), egretă albă (Egretta alba), piciorongul (Himantopus himantopus)[7], bătăuș (Philomachus pugnax), cioc-întors (Recurvirostra avosetta), chiră de baltă (Sterna hirundo), ferestraș mic (Mergus albellus), fluierar de mlaștină (Tringa glareola)[8] și a speciilor care cuibăresc în rezervație: stârcul purpuriu (Ardea purpurea) și rața roșie (Aythya nyroca), precum și a câtorva care iernează aici: pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), țigănușul (Plegadis falcinellus), sau lopătarul (Platalea leucordia)[9].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]