Balta Nera - Dunăre

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Balta Nera - Dunăre
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Harta locului unde se află Balta Nera - Dunăre
Harta locului unde se află Balta Nera - Dunăre
Localizarea rezervației pe harta țării
Poziția  România
Județul Caraș-Severin
Cel mai apropiat oraș Moldova Nouă
Coordonate Coordonate: 44°49′51″N 21°22′07″E / 44.83083°N 21.36861°E / 44.83083; 21.3686144°49′51″N 21°22′07″E / 44.83083°N 21.36861°E / 44.83083; 21.36861[1]
Suprafață 10 ha
Înființare 1994, declarat în 2000
Administrator Parcul Natural Porțile de Fier

Balta Nera - Dunăre este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Socol.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală cu o suprafață de 10 hectare se află în extremitatea vestică a județului Caraș-Severin la poalele Munților Locvei (grupă muntoasă din Munții Banatului ce aparțin Carpaților Occidentali), la gura de vărsare a Nerei în Dunăre[2], în Clisura Dunării (regiune geografică aflată pe malul nordic al Dunării[3].

Descriere[modificare | modificare sursă]

Rezervația naturală inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)[4] și reprezintă zona de confluență a râului Nera cu Dunărea (luciu de apă, bălți, mlaștini, turbării, cu tufărișuri, păpurișuri și stufărișuri) cu floră și faună specifice zonelor umede[5].

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Crin de baltă (Butomus umbellatus)

Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: ape stătătoare oligotrofe, lacuri eutrofe cu un conținut important de substanțe minerale dizolvate în apă, suprafețe acoperite cu papură și stuf și ape cu vegetație abundentă dezvoltată pe fundul lacurilor.

Aria naturală asigură condiții de hrană și viețuire pentru mai multe specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), mamifere, amfibieni, reptile și pești.

Floră[modificare | modificare sursă]

Flora rezervației naturale este constituită în cea mai mare parte din vegetație hidrofilă[6] și higrofile[7] cu specii arboricole de plop alb (Populus alba), răchită albă (Salix alba), răchită roșie (Salix purpurea). Ierburile sunt reprezentate de specii de peștișoară (Salvinia natans), trifoi cu patru foi (Marsilea quadrifolia), stânjenel galben de baltă (Iris pseudacorus), crin de baltă (Butomus umbellatus), precum și stuf, papură sau rogozuri.

Faună[modificare | modificare sursă]

Pescăruş albastru (Alcedo atthis)

Păsări: erete de stuf (Circus aeruginosus), egretă mică (Egretta garzetta), cormoran mic (Phalocrocorax pygmeus), stârc pitic (Ixobrychus minutus), buhai de baltă (Botaurus stellaris), egretă mare (Egretta alba), striga (Tyto alba, specie care vânează rozătoare) sau pescăruș albastru (Alcedo atthis);

Mamifere: lup cenușiu (Canis lupus), mistreț (Sus scrofa), vulpe roșcată (Vulpes vulpes crucigera), vidră de râu (Lutra lutra), popândău (Spermophilus citellus);

Amfibieni și reptile: broască râioasă verde (Bufo viridis), brotac verde de copac (Hyla arborea), broască râioasă (Bufo bufo), buhai de baltă cu burtă roșie (Bombina bombina), broască țestoasă de baltă (Emys orbicularis), șarpele lui Esculap (Elaphe longissima), șarpe de apă (Natrix tessellata);

Pești: țiparul electric (Misgurnus fossilis), avat (Aspius aspius), țigănuș (Umbra krameri, specie de pește răpitor), petroc (Gobio kessleri), fâsă mare (Cobitis elongata)[8].

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]