Comuna Sfântu Gheorghe, Tulcea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Pentru brațul Dunării, vedeți Brațul Sfântu Gheorghe.
Sfântu Gheorghe
—  comună  —
Portul Sfântu Gheorghe
Portul Sfântu Gheorghe
Sfântu Gheorghe (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 44°53′08″N 29°27′27″E / 44.8854676°N 29.4574276°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Tulcea county CoA.png Tulcea

SIRUTA161231

ReședințăSfântu Gheorghe
ComponențăSfântu Gheorghe

Guvernare
 - primar al comunei Sfântu Gheorghe[*]Valentin Sidorencu[*][1][2] ( PSD, )

Suprafață
 - Total605,76 km²
Altitudinem.d.m.

Populație (2011)
 - Total797 locuitori
 - Densitate1,32 loc./km²

Fus orarUTC+2
Cod poștal827195

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Sfântu Gheorghe este o comună în județul Tulcea, Dobrogea, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.

La vărsare se formează insulele Sacalin considerate drept un început de deltă secundară.

Rezervația integrală Sacalin-Zatoane (parte din Rezervația naturală de biosferă a Deltei Dunării) se întinde în sudul comunei Sfântu Gheorghe pe circa 21.000 de hectare limitrofe litoralului. Este o succesiune de grinduri cu lacuri izolate, zone mlăștinoase, ape fluviale și salmastre, bălți nisipoase, traversate de dune paralele, stuf. Lacurile Zatoane, în special, sunt locuri de pasaj, de popas și de clocit pentru lebede, stârcii albi, roșii și galbeni, țigănuși, lopătari.

În perioada turcească, înainte de 1878, apar pe hărți[3] alte denumiri ale localității precum Kidrillis, Cadîrlez sau Catarlezi care derivă din denumirea turcă Kadırler însemnând „Cadârgele[4], sau Aios Iorgos care derivă din denumirea grecească.

Veche așezare de pescari, Sfântu Gheorghe este atestată în documentele istorice din secolul al XIV-lea, când dezvoltarea economiei a crescut rolul negustorilor italieni (genovezi) mai ales în jurul brațului Sfântu Gheorghe. [5] În acea perioadă, genovezii dețineau un adevărat monopol în apele Mării Negre, făcând comerț cu peștele pescuit la gurile Dunării. Din acest motiv, localitatea San-Giorgio apare și pe harta genovezului Visconti, din anul 1318.[6]

O legendă mai spune că, în anul 1821 a venit în sat o corabie turcească de război, în care era și un pașă. În ziua aceea, în sat răsuna cavalul ciobanilor și cântecul pescarilor. Era tocmai ziua de Sfântu Gheorghe și, în cinstea acestei sărbători, pașa a botezat satul ”Katarlez” (”z” se citește ”ț”), adică Sfântu Gheorghe. [7] După ce localitatea a purtat cele două nume: San-Giorgio și Katarlez, a ajuns și la denumirea actuală, Sfântu Gheorghe, care provine de la hramul bisericii vechi. Oficial, denumirea a fost preluată mult mai târziu, după 1883, după cum reiese din documentele de împroprietărire.[8]

Din spusele bătrânilor, satul este format, în parte, din refugiați politic veniți din Rusia pe timpul împărătesei Ecaterina cea Mare, de frica oștirii care se făcea 25 de ani. De meserie pescari și vânători, s-au așezat la gura canalului Sf. Gheorghe și s-au înțeles cu negustorii greci cărora le dădeau ce prindeau în schimbul celor trebuincioase vieții. [9]

Conform recensământului din 2011, comuna Sfântu Gheorghe are o populație de 794 locuitori, Români, Lipoveni și Ucrainieni. Grecii au plecat în decursul anilor 1950-1970.[10]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Sfântu Gheorghe

     Români (91,84%)

     Ucraineni (3,76%)

     Necunoscută (4,01%)

     Altă etnie (0,37%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Sfântu Gheorghe

     Ortodocși (96,11%)

     Necunoscută (3,76%)

     Altă religie (0,12%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Sfântu Gheorghe se ridică la 797 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 971 de locuitori.[11] Majoritatea locuitorilor sunt români (91,84%), cu o minoritate de ucraineni (3,76%). Pentru 4,02% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[12] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,11%). Pentru 3,76% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[13]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Sfântu Gheorghe este administrată de un primar și un consiliu local compus din 9 consilieri. Primarul, Valentin Sidorencu[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[14]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat5     
Partidul Național Liberal3     
Uniunea Salvați România1     

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*] 
  2. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  3. ^ [1]
  4. ^ La muzeul marinei din Istanbul se poate vedea o „kadırga” (galeră turcească fără catarg cu 37 m lungime, 5,7 lățime și 2 m sub linia de plutire)
  5. ^ Ion Gheorghe, Alexandru Maran, Gligor Stan (). Monografia județului Tulcea. București: Editura Sport-Turism. p. 42. 
  6. ^ Giurescu, Constantin C. (). Istoria pescuitului și pisciculturii în România, vol.I. București: Editura Academiei Republicii Populare Române. p. 192. 
  7. ^ Arhivele Naționale Tulcea, Prefectura Județului Tulcea, Serviciul Administrativ, dos. 29/1942, f.312
  8. ^ Arhivele Naționale Tulcea, Prefectura Județului Tulcea, Oficiul de Cadastru, dos. 9/1883, f.1
  9. ^ Arhivele Naționale Tulcea, Primăria comunei Sfântu Gheorghe, dos. 93/1935, f.8
  10. ^ [2].
  11. ^ „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  12. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  13. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  14. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Cernamoriț Paula-Grațiela: Sfântu Gheorghe-Deltă: studiu monografic, Editura Școala XXI Casa Corpului Didactic, Tulcea, 2004

Legături externe[modificare | modificare sursă]