Sari la conținut

Jean Bart (scriitor)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jean Bart (scriitor)
Date personale
Nume la naștereEugeniu P. Botez Modificați la Wikidata
Născut[1] Modificați la Wikidata
Botoșani, România Modificați la Wikidata
Decedat (58 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Frați și suroriOctav Botez  Modificați la Wikidata
Căsătorit cuManya Botez (până în ) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3] Modificați la Wikidata
PseudonimJean Bart  Modificați la Wikidata
StudiiAcademia Navală Mircea cel Bătrân
Activitatea literară
Specie literarăjurnalul de bord, schița marină
Operă de debutIapa capitanului, 1896 (schiță)
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Membru corespondent al Academiei Române

Jean Bart este pseudonimul literar al scriitorului Eugeniu P. Botez (n. , Botoșani, România – d. , București, România), împrumutat de la un faimos corsar flamand al secolului al XVII-lea. A fost membru corespondent (din 1922) al Academiei Române.[4]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Eugeniu P. Botez s-a născut la Burdujeni, în județul antebelic Botoșani și a fost fiul căpitanului de grăniceri Panait Botez și, al Smarandei Botez. În perioada 1877-1878, tatăl este mobilizat în Războiul de Independență, unde este înaintat la gradul de maior. În 1878 familia se stabilește la Iași, în Fundacul 40 de Sfinți nr. 40 din Dealul Copoului.[5] La școala primară, „Școala de băieți nr. 2” (azi, Școala Gimnazială „Ion Creangă”) din Păcurari, Iași, l-a avut ca dascăl pe Ion Creangă. Între 1889-1894, urmează Liceul Militar din Iași. A absolvit în 1896 Școala de ofițeri din București, cu gradul de sublocotenent. Urmează apoi la Galați, Școala de Aplicație a Marinei Regale, timp de 6 luni, fiind instruit și la bordul bricului „Mircea” (călătorie descrisă în „Jurnal de bord”).

În 1897 își începe cariera de ofițer de marină, îndeplinind diferite funcții în administrația navală și portuară, între care acelea de comisar maritim și de comandant al porturilor Călărași, Sulina, Constanța, ajungând până la gradul de comandor.[6] A fost membru fondator al „Revistei Maritime” și a întemeiat Liga Navală Română.

A colaborat la publicații precum Munca (1894), Lumea nouă literară și științifică (1896), Revista maritimă (1900, fondată chiar de el), Curentul, Curentul nou, Viața românească, Adevărul, Dimineața, Adevărul literar și artistic, România maritimă și fluvială (1931-1933). Eugeniu P. Botez s-a semnat pentru prima dată cu pseudonimul Jean Bart în Adevărul de joi (1898).[6]

Prima pagina din capitolul al 15-lea al romanului Europolis

Jean Bart rămâne un nume important pentru proza română, un scriitor autentic și original, care a cultivat pentru prima dată în literatura română jurnalul de bord și schița marină - acestea fiind pentru totdeauna legate de numele lui - iar prin Europolis, care i-a încoronat opera, ne-a dăruit primul și cel mai realizat roman al unui port românesc.

Prima sa carte, „Jurnal de bord”, a avut ca subiect călătoria la bordul primei navei-școală, bricul „Mircea”, Jean Bart fiind recompensat pentru această carte cu Premiul „Adamachi” al Academiei Române.[7]

Aducând în proza română „candida navă cu pânzele desfăcute”, odată cu terminologia marinărească, utilizată pentru prima dată într-o operă literară, Jean Bart a încetățenit la noi literatura vieții maritime și fluviale, a portului și a largului marin. Criticul literar Nicolae Manolescu evocă[8] romanul Europolis la capitolul insolit „literatura pentru copii și adolescenți”: „Pe degetele de la o mână se numără romanele de aventuri demne de a fi remarcate: Europolis, Toate pânzele sus!, Cireșarii, Seri albastre.”

Eugeniu Botez a avut trei copii: Călin-Adam (n. 1909) și Stroe-Botez (n. 1912) din căsătoria cu Mărioara Dumitrescu și Ada (n. 1918) din căsătoria cu Manya Botez.

Opera literară[9]

[modificare | modificare sursă]
Schițe marine
  • Jurnal de bord, Schițe de bord și marine, 1901 (ed. II, 1916; ed III, 1921, pref. și note de V. Ene 1965, altă ed., 2002).
  • Datorii uitate, Documente omenești. Nuvele, București 1916, (ed. II, Iași, 1921; ed. III, București, 1928).
  • În cușca leului, memorii de război, București, 1916.
  • Prințesa Bibița, roman, București, 1923.
  • În Deltă..., București, 1925.
  • Peste Ocean, Note dintr-o călătorie în America de Nord, București, 1926.
  • Însemnări și amintiri, București, 1928.
  • Schițe marine din lumea porturilor, Cartea Românească S.A. București, 1928
  • O corabie românească. Nava-școală bricul Mircea, București, 1931.
  • Pe drumuri de apă, București, 1931.
  • Europolis, roman, București, 1933 (ed. II, pref. de G. Călinescu, 1933; ed. III, pref. G. Călinescu, 1939; pref. de G. Ivașcu, ed. îngrijită de C. Mohanu, 1962; pref. de O. Botez, ed. note si tabel cronologic de C. Mohanu, 1971; pref. și note de V. Ene, 1982; postfață și bibliografie de F. Băileșteanum 1985; pref. de A. Goci, 1993; pref. de Paul Cernat, 2010).

Traduceri în limbi străine

[modificare | modificare sursă]
  • Europolis, traducere în franceză de Constantin Botez, România, 1958 [10], apoi de Gabrielle Danoux, Franța, 2016.
  • Europolis, traducere în germană de Alfred Kittner, Germania de Est, 1974.[11]
  • Europolis , traducere în maghiară de György Beke, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1987.[12]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Bibliothèque nationale de France. „Eugeniu P. Botez” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912.
  2. ↑ Bibliothèque nationale de France. „Jean Bart” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  3. ↑ „Jean Bart” (în franceză). idRef[*]. Wikidata Q47757534. Accesat în .
  4. ↑ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română
  5. ↑ https://www.tititudorancea.org.ro/z/biografie_jean_bart.htm%5Bnefuncțională%5D
  6. 1 2 Dicționarul scriitorilor gălățeni. Galați, Axis Libri, 2016, p. 46.
  7. ↑ „Jean Bart”. InfoGhid Galați. Biblioteca Judeșeană „V.A. Urechia” Galați. Accesat în .
  8. ↑ Nicolae Manolescu, Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc, p. 349
  9. ↑ Aurel Sasu, DBLR (Dicționarul biografic al literaturii române), A-L, 2006, p. 118
  10. ↑ Catalogue SUDOC, www.sudoc.abes.fr
  11. ↑ Bart, Jean (), Europolis: Roman
  12. ↑ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1966, p. 265.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Jean Bart
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jean_Bart_(scriitor)&oldid=17452851