Comuna Agapia, Neamț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Agapia
—  Comună  —
Agapia
Agapia
Agapia se află în România
Agapia
Agapia
Agapia (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°09′27″N 26°18′29″E / 47.15750°N 26.30806°E / 47.15750; 26.3080647°09′27″N 26°18′29″E / 47.15750°N 26.30806°E / 47.15750; 26.30806

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Actual Neamt county CoA.png Neamț

SIRUTA 121108

Reședință Agapia
Componență

Guvernare
 - Primar Neculai Năstasă[*][3][4] (PSD, )

Suprafață
 - Total 58,58 km²
Altitudine 470 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 3893 locuitori

Fus orar UTC+2
Cod poștal 617010

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Localizarea administrativă în cadrul județului
Localizarea administrativă în cadrul județului

Agapia (în trecut, Filioara) este o comună în județul Neamț, Moldova, România, formată din satele Agapia (reședința), Filioara, Săcălușești și Văratec.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în zona central-nordică a județului, la poalele subcarpaților Moldovei, în depresiunea Ozana-Topolița, la sud de orașul Târgu Neamț, pe malurile râurilor Filioara și Agapia. Este străbătută de șoseaua națională DN15C (cu micile ramificații DN15F și DN15G), care leagă Piatra Neamț de Fălticeni. Din acest drum, lângă Săcălușești, se ramifică șoseaua județeană DJ155D, care o leagă spre est de Grumăzești.[5] În comuna Agapia se află două arii protejate: Codrii de Aramă (pentru gorun) și Codrii de Argint (pentru mesteacăn), ambele de tip forestier.[6]

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Agapia

     Români (97.91%)

     Necunoscută (2.02%)

     Altă etnie (0.05%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Agapia

     Ortodocși (97.71%)

     Necunoscută (2.02%)

     Altă religie (0.25%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Agapia se ridică la 3.893 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.542 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (97,92%). Pentru 2,03% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,71%). Pentru 2,03% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[7]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Agapia este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Neculai Năstasă[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[8]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Social Democrat 10                    
Partidul Național Liberal 3                    

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Filioara, făcea parte din plasa de Sus-Mijlocul a județului Neamț și era formată din satele Filioara, Agapia, Văratic, Cehlăeștii-Gropii, Pârâul Târnovei și Zembești, având o populație totală de 3196 de locuitori. În comună existau 12 biserici (inclusiv cele ale mănăstirilor de pe teritoriul ei).[9] Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Cetatea-Neamț a aceluiași județ, având 3185 de locuitori în satele Agapia, Filioara, Gropile, Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Văratec, Secătușești și Văratec (acesta din urmă fiind și satul de reședință).[10]

În 1950, comuna a fost transferată raionului Târgu Neamț din regiunea Bacău, și în timp mănăstirile nu au mai fost considerate sate separate, fiind comasate cu satele Agapia, respectiv Văratec. În 1968, comuna a revenit la județul Neamț, reînființat. Tot atunci, satul Gropile a fost desființat și comasat cu Văratec, iar comuna a luat denumirea de Agapia, de la noua reședință.[11][12]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Mănăstirea Agapia, monument istoric de arhitectură de interes național aflat în comuna Agapia

În comuna Agapia se află mănăstirile Agapia (secolele al XVII-lea–al XIX-lea) și Văratec (secolele al XVIII-lea–al XX-lea), monumente istorice de arhitectură de interes național, aflate în satele respectiv eponime. Ansamblul mănăstirii Agapia cuprinde biserica „Sfinții Voievozi” (1642–1647), paraclisul „Nașterea Maicii Domnului” (1864), construcții de incintă și locuințe monahale (secolele al XIX-lea–al XX-lea), biserica de lemn „Sfântul Ioan Bogoslov” (1821), turnul-clopotniță (1823) și bolnița de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (1780). Ansamblul mănăstirii Văratec cuprinde biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1807–1808), turnul de poartă cu clopotniță (secolul al XIX-lea), biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1844, cu adăugiri în 1880), biserica „Schimbarea la Față” (1847) și case monahale (secolele al XIX-lea–al XX-lea).

În rest, cinci alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt clasificate ca monumente de arhitectură: ansamblul schitului Sihla (secolele al XVIII-lea–al XIX-lea) din satul Agapia, ansamblu alcătuit din biserica de lemn „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1741) și biserica de lemn „Schimbarea la Față” (1763); casa scriitorului Alexandru Vlahuță (1885) din același sat; casa Lahovari (sfârșitul secolului al XIX-lea); și școala (începutul secolului al XX-lea), ultimele două din satul Văratec. În incinta mănăstirii Văratec se află statuia Saftei Brâncoveanu (1939), clasificată ca monument de for public.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  5. ^ Google Inc. Google Maps – Comuna Agapia, Neamț. Cartografiere de Google, Inc. https://www.google.ro/maps/@47.1537619,26.2882322,8174m/data=!3m1!1e3. Accesat la 17 martie 2014. 
  6. ^ Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate”. Lege5.ro. http://lege5.ro/Gratuit/gi3donbu/legea-nr-5-2000-privind-aprobarea-planului-de-amenajare-a-teritoriului-national-sectiunea-a-iii-a-zone-protejate. Accesat la 2 aprilie 2014. 
  7. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  8. ^ Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. http://www.2016bec.ro/wp-content/uploads/2016/06/Export_mandate-2.xlsx. 
  9. ^ Lahovari, George Ioan (1900). „Filioara, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 359. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei3/roumanie_geo_3_text.pdf. 
  10. ^ Comuna Filioara în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=512. Accesat la 17 martie 2014. 
  11. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 17 martie 2014. 
  12. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 17 martie 2014.