Laurențiu Ulici

Laurențiu Ulici
Date personale
Născut	6 mai 1943 Buzău, România
Decedat	16 noiembrie 2000 (57 de ani) Făgăraș, Brașov, România
Cetățenie	România
Ocupație	critic literar[*]​
Activitate
Alma mater	Universitatea din București
Premii	Ordinul național „Steaua României”

Laurențiu Ulici (n. 6 mai 1943, Buzău – d. 16 noiembrie 2000, Făgăraș) a fost un critic literar și om politic român.

Biografie

A fost licențiat al Facultății de Filologie (1966) și al Facultății de Filosofie (1970), Universitatea din București. Laurențiu Ulici a fost critic literar și președinte al Uniunii Scriitorilor din România, din 1995 până la moartea sa în luna noiembrie 2000.

Cariera politică și-a început-o în Partidul Alianței Civice, alături de Mona Muscă. Laurențiu Ulici a fost senator în legislatura 1996-2000 din partea Partidului Alternativa României; a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Italia.

Moartea a fost accidentală, prin intoxicare cu monoxid de carbon, din cauza unei sobe stricate. Decesul s-a petrecut într-un sat lângă Făgăraș, unde a fost invitat de un coleg de la o reuniune a scriitorilor din Făgăraș. Împreună cu Ulici a decedat și șoferul său, Costel Tuca.

Opera

• Recurs, 1971 (eseuri)
• Prima verba, 1974 (critică)
• Nouă poeți, 1974
• Biblioteca Babel, 1978 (eseuri)
• Prima verba II, 1978
• Confort Procust, 1983 (cronici literare)
• Prima verba III, 1992
• Literatura română contemporană - 1995, volumul I - Poezia; (operă rămasă neîncheiată)
• Dubla impostură, 1996 (essais politiques)
• Prima verba IV, 2004

Antologii

A îngrijit antologiile Nobel contre Nobel - 1988; 1001 de poezii românești - 1998.

Legături externe

• Alex Găină: Patru scriitori români la Moscova
• Un interviu tv de Cleopatra Lorințiu cu Laurențiu Ulici