Laurențiu Ulici
Laurențiu Ulici | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Buzău, România ![]() |
Decedat | (57 de ani) ![]() Făgăraș, România ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | critic literar[*] ![]() |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea din București ![]() |
Premii | Ordinul național „Steaua României” |
Modifică date / text ![]() |
Laurențiu Ulici (n. 6 mai 1943, Buzău - d. 16 noiembrie 2000, Făgăraș) a fost un critic literar și om politic român.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A fost licențiat al Facultății de Filologie (1966) și al Facultății de Filosofie (1970), Universitatea din București. Laurențiu Ulici a fost critic literar și președinte al Uniunii Scriitorilor din România, din 1995 până la moartea sa în luna noiembrie 2000.
Cariera politică și-a început-o în Partidul Alianței Civice, alături de Mona Muscă. Laurențiu Ulici a fost senator în legislatura 1996-2000 din partea Partidului Alternativa României; a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Italia.
Moartea a fost accidentală, prin intoxicare cu monoxid de carbon, din cauza unei sobe stricate. Decesul s-a petrecut într-un sat lângă Făgăraș, unde a fost invitat de un coleg de la o reuniune a scriitorilor din Făgăraș. Împreună cu Ulici a decedat și șoferul său, Costel Tuca.
Opera[modificare | modificare sursă]
- Recurs, 1971 (eseuri)
- Prima verba, 1974 (critică)
- Nouă poeți, 1974
- Biblioteca Babel, 1978 (eseuri)
- Prima verba II, 1978
- Confort Procust, 1983 (cronici literare)
- Prima verba III, 1992
- Literatura română contemporană - 1995, volumul I - Poezia; (operă rămasă neîncheiată)
- Dubla impostură, 1996 (essais politiques)
- Prima verba IV, 2004
Antologii[modificare | modificare sursă]
A îngrijit antologiile Nobel contre Nobel - 1988; 1001 de poezii românești - 1998.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Alex Găină: Patru scriitori români la Moscova
- Un interviu tv de Cleopatra Lorințiu cu Laurențiu Ulici
|