Mihai Beniuc
Mihai Beniuc | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | [1] Sebiș, România | ||
Decedat | (80 de ani)[2] București, România[3] | ||
Cetățenie | România | ||
Ocupație | poet, prozator, psiholog | ||
Limbi vorbite | limba română[4][5] | ||
Partid politic | Partidul Comunist Român | ||
Activitatea literară | |||
Mișcare/curent literar | Proletcultism | ||
Patronaj | Universitatea din București | ||
Specie literară | Poezie, Proză | ||
Operă de debut | Cântece de pierzanie - 1938 | ||
| |||
Modifică date / text |
Mihai Beniuc (n. 20 noiembrie 1907, Sebiș, Arad – d. 24 iunie 1988) a fost un poet, prozator și psiholog român. Mihai Beniuc este cunoscut în general ca poet proletcultist, al regimurilor comuniste din România[6], alături de autori ca Alexandru Toma, Dan Deșliu, Eugen Frunză, A.E. Baconsky sau Maria Banuș, între alții, urmărind cu interes direcțiunile Partidului Comunist Român. A activat, de asemenea, ca psiholog (specialist în psihologia animalelor), profesor la Universitatea din Cluj. Mihai Beniuc a fost membru în Partidul Comunist Român din 1945.[7]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Literatura română | ||
Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
Curente în literatura română | ||
Umanism -
Clasicism | ||
Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
Portal România | ||
Portal Literatură | ||
Proiectul literatură | ||
Mihai Beniuc a fost fiul lui Athanasie Beniuc și al Veselinei. Urmează Liceul Moise Nicoară din Arad între 1921-1927, unde Alexandru T. Stamatiad îi este profesor de literaturǎ. Debutează în revista liceului, „Laboremus”. Participă la cenaclul lui Victor Papilian. Licențiat în psihologie, filozofie și sociologie al Universității din Cluj, în 1931. După o specializare la Hamburg cu J. von Uexkull în psihologia animalelor, a parcurs ierarhia universitară de la asistent la profesor universitar. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, este conferențiar la Facultatea de Psihologie din Cluj (ca specialist în psihologia animalelor) și autorul unor volume de versuri (Cântece de pierzanie, 1938, Cântece noi, 1940, Orașul pierdut, 1943), privite de public și de critica literară cu înțelegerea și simpatia cu care este privită arta naivă.[8][necesită citare]
Cariera după 1946
[modificare | modificare sursă]Adevărata sa carieră literară începe în 1946, când publică volumul intitulat Un om așteaptă răsăritul, și pleacă în calitate de consilier cultural la Moscova. După doi ani se întoarce în țară și se stabilește la București.
Într-un articol publicat în revista Viața Românească (nr. 3 din 1951), Mihai Beniuc, în calitate de președinte al Uniunii Scriitorilor din România, oferea definiția poetului realist-socialist: “Acesta trebuie să fie un filozof cunoscător al celor mai înalte idei ale timpului [...], spre care au deschis drum Marx, Engels, Lenin și Stalin [...], un activist în slujba respectivelor idei”[9]. Mihai Beniuc renunță la promovarea cărții sale de versuri din 1951, „Cântec pentru tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej”, și se reprofilează, începând să scrie câteva poeme pentru liderul comunist de atunci, Nicolae Ceaușescu.[necesită citare]
Publică în medie câte o carte pe an; își reeditează unele lucrări; altele îi sunt traduse în străinătate.
În 1965 este înlăturat din funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor. Redevine profesor de zoopsihologie, de data aceasta la Universitatea din București.
În ultimii ani de viață se stabilește în vila sa din cartierul Primăverii și își continuă activitatea de poet, pe formula realismului socialist. Poemele sale se publică în principalele ziare și reviste ale epocii.
Moare la 24 iunie 1988 și este înmormântat în Cimitirul Evanghelic Luteran din București.
Opera
[modificare | modificare sursă]Volume de versuri
[modificare | modificare sursă]- Cântece de pierzanie, 1938
- Cântece noi, 1940
- Orașul pierdut, 1943
- Poezii, 1943, 1952, 1956, 1959, 1960, 1966, 1969, 1973
- Un om așteaptă răsăritul, 1946
- Versuri alese, 1949, 1955
- Steaguri, 1951
- Cântec pentru tovarășul Gheorghiu Dej, 1951
- Pe-aici nu se trece!, 1953
- O sama de poeme, 1953
- In frunte comunistii, 1954
- Partidul m-a învățat, 1954
- Mărul de lînga drum, 1954
- Pacala, sluga la primar, 1955
- Trăinicie, 1955
- Azimă, 1956
- Inima bătrînului Vezuv, 1957
- Calatori prin constelatii, 1957
- Cu un ceas mai devreme, 1959
- Cîntecele inimii, 1960
- Materia si visele, 1961
- Culorile toamnei, 1962
- Pe coardele timpului, 1963
- Cu faruri aprinse, 1964
- La vita dalla vita (Viata din viata), 1964
- Colti de stînca, 1965
- Zi de zi, 1965
- Alte drumuri, 1967
- Mozaic, 1968
- Inima-n zale, 1969
- Lumini crepusculare, 1970
- Etape, 1971
- Turn de veghe, 1972
- Arderi, 1972
- Pamînt! pamînt..., 1973
- Focuri de toamnă, 1974
- Ramîne pururi vatra, 1974
- Patrula de noapte, 1975
- Tara amintirilor, 1976
- Dialog, 1977
- Va las ca frunza, 1978
- Glasul pietrelor, 1978
- Elegii, 1979
- Scrieri (1972-1979), 8 vol. (vol. 1 - Drumul poeziei; vol. 2 - Cantece de pierzanie; vol. 3 - Pe coardele timpului. Poezii; vol. 4 - Arderi; vol. 5 - Traduceri; vol. 6 - Poeti si prozatori; vol. 7 - Retrospective si perspective; vol. 8 - Poezii (1973-1978)
- Lupta cu îngerul, 1980
- Apele se revarsa în mare, 1982
- Filon de aur, 1984
- Rugul poeziei, 1985
- Iarna magnoliei, 1986
- Horea: poem dramatic, 1986
- In voia vîntului, 1987
- Vlăsia mea, 1987
Povestiri, nuvele, romane
[modificare | modificare sursă]- Ură personală, 1959
- Pe muche de cuțit, 1959
- Dispariția unui om de rând, 1963
- Explozie înăbușită, 1971
- Aurul regelui Midas, 1977
- Ajun de răscoală, 1979
Eseistică
[modificare | modificare sursă]- Despre poezie, 1953
- Fratia dintre poporul romîn si minoritatile nationale, 1954
- Poezia noastra, 1956
- Mesterul Manole: cronici si studii literare (1934-1957), 1957
- Poezia militanta: eseuri, 1972
- Un batrîn catre un tînar carturar, 1973
Teatru
[modificare | modificare sursă]- In Valea Cucului: comedie în trei acte, 1959
- Intoarcerea: piesa în sapte tablouri, 1962
Traduceri
[modificare | modificare sursă]- Cântec despre oastea lui Igor fiul lui Sveatoslav nepotul lui Oleg, 1951.
- Petőfi Sándor, Un gând mă chinuiește neîncetat. În: Scânteia, nr. 1016 / 5 ianuarie 1948, pag. 3.[10]
- Poeme/ Gorki ; în româneste de Mihai Beniuc, Anda Boldur, Demostene Botez ... [et al.]; București, Cartea Rusa, 1957
- Sarbatoarea de neuitat/ Ernest Hemingway; București, Editura pentru Literatura Universala, 1966
- Versek: kétnyelvü kiadás / József Attila; București, Editura pentru Literatura, 1967
- Thérèse Desqueyroux - Cuibul de vipere: romane / François Mauriac ; în româneste de Emma si Mihai Beniuc si de Ion Mihaileanu ; pref. de Irina Bădescu; București, Editura pentru Literatură, 1967
- Poèmes/ Guillaume Apollinaire ; [în româneste de Mihai Beniuc]; Bucarest, Les Éditions Littéraires, 1968
- Antologie de poezie neerlandeza: olandeza si flamanda / în româneste de Mihai Beniuc, Ion Caraion, Aurel Covaci si Petre Solomon ; pref. Garmt Stuiveling; București, Minerva, 1973
- Poezii/ József Attila ; București, Albatros, 1975
Psihologie animală
[modificare | modificare sursă]- Invatare si inteligenta la animale: formarea "drumului indirect" la pestele combatant, 1934
- Mediu, preajma, vatra: principii de psihologie animală: studiu în onoarea lui J. von Uexküll la împlinirea a 70 de ani de viata, 1938
- Ce simt si pricep animalele, 1968
- Psihologie animală: comparată și evolutivă, 1970
Memorialistică
[modificare | modificare sursă]- Mihai Beniuc - Sub patru dictaturi. Memorii 1940-1975, Editura: Ion Cristoiu, 1999
- Insemnarile unui om de rand. Pagini de jurnal si memorii (1965-1969-1971, 1974), Editura: MEGA, 2016
Afilieri
[modificare | modificare sursă]- Președinte al Uniunii Scriitorilor din România
- Membru titular al Academiei Române
Decorații
[modificare | modificare sursă]- titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[11]
- medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[11]
- Ordinul „23 August” clasa I (23 ianuarie 1978) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și contribuția adusă la înfăptuirea politicii partidului și statului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră”[12]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Mihai Beniuc, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Mihai Beniuc”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ „Canonul literar proletcultist (III) - Fundatia Romania Literara”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Dosare-de-Partid-ale-Membrilor-de-Partid-cu-Stagiul-din-Ilegalitate-care-au-Incetat-din-Viata.-Inv.-3245.pdf
- ^ „Mihai Beniuc”. Artline.ro. Accesat în .
- ^ „Ion Josan: Soarta artei în epoca comunistă: realismul socialist”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Dorothea Sasu-Zimmermann, Petőfi în literatura română, Editura Kriterion, București, 1980, pag. 490.
- ^ a b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.
- ^ Decretul președintelui Republicii Socialiste România nr. 7 din 23 ianuarie 1978 privind conferirea de ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al R.S. România din 27 ianuarie 1978, art. 2.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Dicționarul scriitorilor români, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, A-C, București, Editura Fundației Culturale Române, 1995
- Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, A-B, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B
- Mihai Beniuc
- Cercul poeților dispăruți - Mihai Beniuc
- Biografie Mihai Beniuc Arhivat în , la Wayback Machine.
|
- Nașteri în 1907
- Nașteri pe 20 noiembrie
- Decese în 1988
- Decese pe 24 iunie
- Poeți români din secolul al XX-lea
- Scriitori români din secolul al XX-lea
- Profesori universitari români
- Membri titulari ai Academiei Române
- Președinți ai Uniunii Scriitorilor din România
- Comuniști români
- Propagandiști români
- Poeți proletcultiști
- Realism socialist
- Eroi ai Muncii Socialiste
- Decorați cu Ordinul 23 August
- Membri ai Partidului Comunist Român
- Membri ai Partidului Muncitoresc Român