Boris Elțîn

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Boris Elțin
Борис Николаевич Ельцин-1 (cropped) (cropped).jpg
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Butka⁠(d), Talitsky District⁠(d), RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[5][1][2][3] Modificați la Wikidata
Moscova, Rusia[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Novodevicii[*][7] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (insuficiență cardiacă) Modificați la Wikidata
Părinți Nikolai Ignatievici Elțin[*][[Nikolai Ignatievici Elțin |​]]
Claudia Vasilievna Jeltsina[*][[Claudia Vasilievna Jeltsina |​]] Modificați la Wikidata
Frați și surori Mikhail Yeltsin[*][[Mikhail Yeltsin |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Naina Iosifovna Elțina[*][[Naina Iosifovna Elțina (First Lady of Russia)|​]] () Modificați la Wikidata
Copii Tatiana Iumașeva[*][[Tatiana Iumașeva (politiciană rusă)|​]]
Elena Borisovna Okulova[*][[Elena Borisovna Okulova (Boris Yeltsin's daughter)|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieUniunea Republicilor Sovietice Socialiste ()
Flag of Russia.svg Rusia () Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Rusă
creștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer constructor[*]
politician Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiEkaterinburg ()
Moscova () Modificați la Wikidata
Comandant suprem al Forțelor Armate ale Federației Ruse Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
ministr oboronî Rossiiskoi Federații Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Konstantin Ivanovici Kobeț[*][[Konstantin Ivanovici Kobeț (Soviet general (1939-2012))|​]]
Succedat de Pavel Sergheevici Graciiov[*][[Pavel Sergheevici Graciiov (Soviet generals (1948-2012))|​]]
Prim-ministru al Rusiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Succedat deEgor Gaidar
Primul președinte al Rusiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Succedat deVladimir Putin
predsedatel Verhovnogo Soveta Rossiiskoi Federații Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
deputat Verhovnogo Soveta RSFSR Modificați la Wikidata
Membru al Sovietului Suprem al URSS Modificați la Wikidata
Sovet Ministrov SSSR Modificați la Wikidata
cilen Prezidiuma Verhovnogo Soveta SSSR Modificați la Wikidata
Deputat al poporului URSS Modificați la Wikidata
Sekretariat ȚK KPSS Modificați la Wikidata
First Secretary of the Moscow Communist Party Modificați la Wikidata
Sverdlovsk regional committee of CPSU Modificați la Wikidata

PremiiOrdinul Lenin ()
Ordinul Steagul Roșu al Muncii (august 1971)
Ordinul Steagul Roșu al Muncii (ianuarie 1974)
Ordinul Insigna de Onoare ()
iubileinaia medal «V pameat 1000-letia Kazani»[*][[iubileinaia medal «V pameat 1000-letia Kazani» |​]] ()
medal «V oznamenovanie 100-letia so dnea rojdenia Vladimira Ilicea Lenina»[*][[medal «V oznamenovanie 100-letia so dnea rojdenia Vladimira Ilicea Lenina» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]] (noiembrie 1969)
iubileinaia medal «Tridțat let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.»[*][[iubileinaia medal «Tridțat let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]] (aprilie 1975)
iubileinaia medal «60 let Voorujionnîh Sil SSSR»[*][[iubileinaia medal «60 let Voorujionnîh Sil SSSR» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]] (ianuarie 1978)
Ordinul Olimpic de Aur[*] ()
...mai multe...
Partid politic IND (din )
КПСС ()
Alma mater Uralski gosudarstvennîi tehniceski universitet[*][[Uralski gosudarstvennîi tehniceski universitet (higher education institute in Yekaterinburg, Sverdlovsk Oblast, Russia)|​]]
Uralski federalnîi universitet[*][[Uralski federalnîi universitet (university)|​]]
Semnătură
Yeltsin signature.svg
Prezență online

Boris Nikolaievici Elțîn (Бори́с Никола́евич Е́льцин) (ba-RIS IEL-țîn) (n. ,[1][2][3][4] Butka⁠(d), Talitsky District⁠(d), RSFS Rusă, URSS – d. ,[5][1][2][3] Moscova, Rusia[6]), a fost, în 1991, primul președinte al Rusiei, precum și primul conducător din istoria acestei țări ales în mod direct.

Tinerețea[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie modestă din Sverdlovsk (astăzi Ekaterinburg).

În clasa a șaptea din școala generală, a pierdut două degete de la mâna stângă în urma exploziei unei grenade neexplodate din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Handicapul nu l-a împiedicat să urmeze, cu rezultate excepționale, Liceul Pușkin din Berezniki, regiunea Perm și apoi Institutul Politehnic Ural, cu specializarea „Construcții”.

Ascensiunea politică[modificare | modificare sursă]

În 1961, încurajat de „dezghețul” lui Nikita Hrușciov, se înscrie în Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) și în 1969 ajunge în nomenclatura de partid, lucrând în administrația comunistă. Manifestând calități organizatorice deosebite, avansează pe linie de partid și ajunge secretar de partid al regiunii Sverdlovsk, calitate în care dispune distrugerea casei Ipatiev, unde fusese asasinat ultimul țar, Nicolae al II-lea. La 24 decembrie 1985 devine primar al Moscovei (de fapt Prim-secretar al Comitetului Orășenesc Moscova al PCUS), funcție pe care o deține până în 1987 când este demis datorită criticilor vehemente la adresa lui Gorbaciov si a ritmului reformelor, considerat de el ca fiind „prea lent”.

În martie 1989 a fost ales în Congresul Deputaților Poporului și a câștigat un loc în Sovietul Suprem. În mai 1990 a fost numit președinte al Sovietului Suprem al RSFSR. În iunie RSFSR și-a proclamat independența, iar în iulie Elțîn a părăsit PCUS. În alegerile prezidențiale democratice din Rusia de pe 12 iunie 1991, Elțîn a câștigat 57% din voturile populare, și a fost învestit în funcție pe 10 iulie.

Pe 18 august 1991 a început o lovitură de stat împotriva lui Gorbaciov (și a lui Elțîn), condusă de comuniști în frunte cu Kriușkov. Gorbaciov a fost reținut în Crimeea, în vreme ce Elțîn s-a deplasat spre Casa Albă a Rusiei pentru a ține piept loviturii de stat. Casa Albă a fost asediată de armată, dar, confruntate cu demonstrații populare masive, trupele s-au retras, în vreme ce Elțîn ținea un discurs memorabil de pe turela unui tanc. Până pe 21 august majoritatea liderilor loviturii de stat au părăsit Moscova, iar Gorbaciov a fost „salvat” din Crimeea și readus în Moscova. Elțîn a fost salutat în întreaga lume ca un erou pentru că a salvat Uniunea Sovietică de revenirea tiraniei și lumea întreagă de reaprinderea Războiului Rece.

La începutul lui decembrie 1991, Ucraina a votat independența de Uniunea Sovietică. O săptămână mai târziu, președinții Rusiei, Ucrainei și Belarusului au pus bazele Comunității Statelor Independente. Pe 24 decembrie, Rusia a preluat locul URSS de la Națiunile Unite. În ziua următoare, președintele Gorbaciov a demisionat, iar URSS a încetat să mai existe.

Pe 9 august 1999, Elțîn și-a demis prim-ministrul, Serghei Stepașin, și, pentru a patra oară, întregul său cabinet.

Declinul[modificare | modificare sursă]

Elțîn a rămas Președinte al Rusiei până pe 31 decembrie 1999, fără a se mai ridica, pe plan istoric și personal, la înălțimea la care l-au dus evenimentele din 1991. A demisionat pe 31 decembrie 1999, numindu-l pe Vladimir Putin președinte interimar, până la noile alegeri din 26 martie 2000.

Problemele personale și de sănătate ale lui Elțîn, alcoolic înveterat, au fost de multe ori în atenția presei mondiale. Ca de exemplu, într-o conferință în aer liber cu Bill Clinton, i-a spus acestuia că „este un dezastru”. A fost filmat de mai multe ori jucând „kalinka” pe diferite scene, aruncând o femeie în apă de pe un doc, când a băut pahare întregi cu tărie sau bere. Odată cu trecerea anilor, Elțîn a început să fie privit ca un conducător din ce în ce mai fragil, despre a cărui moarte iminentă s-a discutat adeseori.[necesită citare]

Decesul și funeraliile[modificare | modificare sursă]

Boris Elțîn a decedat pe 23 aprilie 2007 la ora 15:45 ora de la Moscova la Spitalul Clinic Central, ca urmare a unui stop cardiac provocat de boala cardiovasculară progresivă și apoi de insuficiența mai multor organe, adică disfuncția multor organe interne cauzate de o boală a sistemului cardiovascular, a declarat într-un interviu acordat RIA Novosti, șeful Centrului Medical al Oficiului președintelui Rusiei, Serghei Mironov.[8] În același timp, în programul de știri „Vesti”, el a raportat un alt motiv pentru moartea ex-președintelui: „Elțîn a suferit o infecție cataral-virală destul de severă (răceală) care a lovit foarte dur toate organele și sistemele”, Elțîn a fost spitalizat cu 12 zile înainte de moartea sa.[9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Boris Elțin”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Boris Yeltsin, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b Boris Yeltsin, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/6584481.stm  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b „Boris Elțin”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ Новодевичье кладбище, Московский справочник ритуальных услуг (în rusă) 
  8. ^ Названа причина смерти Бориса Ельцина РИА «Новости», 23 апреля 2007
  9. ^ Ельцин был госпитализирован за 12 дней до смерти

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Boris Elțin


Predecesor:
Oleg Lobov
Prim-ministru al Rusiei
6 noiembrie 1991—15 iunie 1992
Succesor:
Egor Gaidar
Predecesor:
-
Președinte al Rusiei
10 iulie 1991—31 decembrie 1999
Succesor:
Vladimir Putin