Vladimir Putin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pagina „Putin” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Putin (dezambiguizare).
Vladimir Putin
Владимир Путин
Vladimir Putin - 2006.jpg
Vladimir Putin
Date personale
Născut (64 de ani)
Uniunea Sovietică Leningrad, RSFS Rusă, URSS
Părinți Vladimir Putin[*]
Maria Ivanovna Putina[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Ludmila Putina (c. 1983–2014)[1]
Copii Maria
Ekaterina
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Rusia[4][5][6] Modificați la Wikidata
Etnie rus Modificați la Wikidata
Religie Ortodox Rus
Ocupație om politic
jurist
judocan[*]
autobiograf[*]
economist[*] Modificați la Wikidata
Al 2-lea și al 4-lea Președinte al Rusiei
Deținător actual
Funcție asumată
7 mai 2012
Prim-ministru Dmitri Medvedev
Precedat de Dimitri Medvedev
Succedat de -
În funcție
7 mai 2000 – 7 mai 2008
Interimar: 31 decembrie 1999 – 7 mai 2000
Prim-ministru Mihail Kasianov
Mihail Fradkov
Viktor Zubkov
Precedat de Boris Elțin
Succedat de Dmitri Medvedev
Prim-ministru al Rusiei
În funcție
8 mai 2008 – 7 mai 2012
Locțiitor Igor Șuvalov
Președinte Dmitri Medvedev
Precedat de Viktor Zubkov
Succedat de Dmitri Medvedev
În funcție
9 august 1999 – 7 mai 2000
Interimar: 9 august 1999 – 16 august 1999
Locțiitor Viktor Hristenko
Mihail Kasianov
Președinte Boris Elțin
Precedat de Serghei Stepașin
Succedat de Mihail Kasianov
Liderul Partidului Rusia Unită
În funcție
1 ianuarie 2008 – 30 mai 2012
Precedat de Boris Grîzlov
Succedat de Dmitri Medvedev
Director al Serviciului Federal de Securitate
În funcție
25 iulie 1998 – 29 martie 1999
Președinte Boris Elțin
Precedat de Nikolai Kovaliov
Succedat de Nikolai Patrușev

Premii Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*] ()
'Verschlossene Auster' award[*] ()
Medal of Merit of the National People's Army[*] ()
Ordinul de Onoare[*] ()
Confucius Peace Prize[*] ()
Ordinul Insigna de Onoare[*]
Q4335871[*] ()
Omul Anului conform revistei Time[*] ()
Master of Sport[*]
Forbes Magazine's List of The World's Most Powerful People[*] ()
Forbes Magazine's List of The World's Most Powerful People[*] ()
Forbes Magazine's List of The World's Most Powerful People[*] ()
Forbes Magazine's List of The World's Most Powerful People[*] ()
Order of Ho Chi Minh[*] ()
Order of Abdulaziz al Saud[*] ()
Order of Ismoili Somoni[*] ()
Order of Zayed[*] ()
Q919396[*] ()
Q4335918[*] ()
Ordinul Eliberatorului[*] ()
Q4200240[*] ()
Q12756733[*] ()
Order of Friendship - Belarus[*] ()
Order of Saint-Charles[*] ()
Ordinul José Marti[*] ()
Q4287131[*] ()
Q4342969[*] ()
Q4336018[*] ()
Q4335976[*] ()
Order of St. Sergius of Radonezh[*]
Q4335968[*] ()
doctor honoris causa ()
honorary professor[*] ()
honorary fellow[*] ()
Partid politic Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (1975-1991)
Casa Noastră-Rusia (1995–1999)
Unitate (1999–2001)
Independent (1991–1995; 2001–2008)
Rusia Unită (2008–prezent)
Alte afilieri Frontul Popular din Rusia (2011–prezent)
Alma mater FSB Academy[*]
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg
Academy of Foreign Intelligence[*]
Q27430017[*]
Q4525174[*][2]
Universitatea de mine din Sankt Petersburg[*][3]
Semnătură
Putin signature.svg
Prezență online
Rusia
Coat of Arms of the Russian Federation.svg

Acest articol face parte din seria:
Politica și conducerea
Rusiei


Politica altor țări • 

Vladimir Vladimirovici Putin (în rusă: Влади́мир Влади́мирович Пу́тин, n. 7 octombrie 1952, Leningrad, URSS, astăzi Sankt Petersburg, Rusia) este un om politic rus. În prezent ocupă pentru a treia oara funcția de președinte al Federației Ruse. A devenit președinte interimar al Rusiei la data de 31 decembrie 1999, după ce președintele Boris Elțîn își dăduse demisia, iar apoi a câștigat alegerile prezidențiale din anul 2000. În 2004, el a fost reales pentru un al doilea mandat, care a durat până în 7 mai 2008.

Din cauza limitei prevăzute de Constituție, Putin nu a mai putut candida pentru un al treilea mandat prezidențial consecutiv în 2008, dar după victoria succesorului sprijinit de el, Dmitri Medvedev în alegerile prezidențiale, Putin a fost numit de acesta prim-ministru al Rusiei. Putin a ocupat această funcție în intervalul 8 mai 2008 – 4 martie 2012. În 2012 a devenit pentru alți 6 ani președinte al Federației Ruse (în urma modificării Constituției).

Copilărie[modificare | modificare sursă]

Putin cu mama sa, Maria Ivanovna, în iulie 1958
Putin ca adolescent

Vladimir Putin s-a născut la 7 octombrie 1952 în Leningrad, avându-i ca părinți pe Vladimir Spiridonovici Putin (1911—1999) și pe Maria Ivanova Selomova (1911—1998). Mama lui era muncitoare la o fabrică, iar tatăl său a servit ca militar în marina sovietică, într-o unitate submarină în cursul anilor 1930,[7] Ulterior Putin tatăl a lucrat pentru NKVD, într-un grup de sabotaj în vremea celui de-al Doilea Război Mondial.[8] Doi frați mai mari s-au născut în mijlocul anilor 1930; unul dintre ei a murit la câteva luni după naștere, iar al doilea a decedat de difterie în timpul asediului Leningradului. Bunicul patern, Spiridon Putin (1879—1965), a fost bucătarul lui Vladimir Lenin și Iosif Stalin.[9] În cartea autobiografică a lui Putin, Ot Pervogo Litsa (română: La persoana întâi),[7], bazată pe interviurile pe care le-a acordat, se vorbește despre începuturile umile, printre care cei dintâi ani ai vieții petrecuți într-un apartament comun din Leningrad. La 1 septembrie 1960 Vladimir a început să învețe la Școala elementară nr. 193 de pe strada Baskov, aflată vizavi de casă. Până în clasa a cincea, era unul din puținii elevi, din clasa sa de 45 de copii, care nu fusese cooptat încă în organizația locală de pioneri, aceasta din cauza comportamentului său indisciplinat.

În clasa a șasea a început să se dedice sportului, mai ales artelor marțiale sambo și judo, dar în cursul vieții a practicat și tenisul, ski și pilotajul.În tinerețea sa, Putin a avut drept modele de admirație personajele ofițerilor de inteligență, ce apăreau pe ecranele sovietice, jucate de actori precum Viaceslav Tihonov și Gheorghi Jjionov.

Vladimir Putin a absolvit secția de drept internațional a Facultății de drept a Universității de Stat din Leningrad în 1975 .[10] cu o teză despre politica SUA pe continentul african. În timpul anilor de studenție, el a devenit membru al Partidului Comunist și a rămas membru până la dizolvarea acestuia în decembrie 1991.[11] De asemenea, la universitate l-a întâlnit pe Anatoli Sobceak care a jucat mai târziu un rol important în cariera sa.

Carieră la KGB[modificare | modificare sursă]

Vladimir Putin în 1998 ca director al FSB

După absolvirea universității, Putin a fost recrutat de KGB, în serviciul de contraspionaj. În 1976 a terminat cursul de perfecționare al KGB din Ohta, Leningrad. Apoi, conform spuselor lui Iuri Felștinsky și ale lui Vladimir Pribîlovski, a servit la așa numita direcție nr. 5 a KGB-ului, care combătea opoziția politică.[12] Ziarul Washington Post a indicat faptul că el s-a ocupat o vreme cu urmărirea unor cetățeni străini aflați la Leningrad.[13] A primit ulterior oferta de a se transfera la serviciul de inteligență aflat în sarcina primei direcții a KGB (în rusă: Первое Главное Управление) și a fost trimis pentru antrenamente suplimentare vreme de un an la Școala Superioară Dzerjinski a KGB, din Moscova iar apoi, prin mijlocul anilor 1980, la Institutul KGB Yuri Andropov din Moscova (acum fiind Academia pentru Intelligence Extern).

Din 1985 până în 1990, KGB-ul l-a repartizat pe Putin la Dresda, pe atunci în Republică Democrată Germană.[14] După prăbușirea regimului comunist al Germaniei de Est și a sistemului comunist din celelalte state satelite ale Uniunii Sovietice, Putin a fost rechemat în Uniunea Sovietică, la Leningrad, iar în iunie 1991 a ocupat un post la facultatea de relații internaționale a Universității din Leningrad, aflându-se în subordinea vice-rectorului Iuri Molceanov. În această nouă calitate, Putin ar fi supravegheat colectivul studențesc și pe recruți. A reluat legăturile cu Anatoli Sobceak, pe atunci primarul Leningradului. Sobceak lucrase ca asistent universitar în timpul anilor studenției lui Putin și a fost unul din mentorii acestuia. Putin a demisionat formal de la serviciile de securitate a statului la 20 august 1991.

Începuturile carierei politice[modificare | modificare sursă]

Putin la Sabantuy în Kazan în iunie 2000.

În mai 1990, Putin a fost numit consilier al primarului Sankt Petersburg-ului în domeniul afacerilor internaționale. La 28 iunie 1991 a fost numit șef al Comisiei pentru relații externe din cadrul primăriei din Sankt Petersburg, însărcinat fiind cu promovarea relațiilor internaționale și a investițiilor străine. Mai puțin de un an de la preluarea conducerii comisiei, Putin a fost investigat de către o comisie a Consiliul Legislativ al orașului. În urma controlului făcut de comisia Consiliului Legislativ s-a ajuns la concluzia că Putin ar fi cauzat pierderi de 93 de milioane de dolari. Comisia a recomandat ca Putin să fie concediat, dar nu au existat consecințe imediate.[15][16] Putin a rămas șef al Comisiei pentru relații externe, până în 1996.

Din 1994 până în 1997, Putin a ocupat mai multe funcții politice în Sankt Petersburg . În martie 1994 a devenit Vice-primarul orașului Sankt-Petersburg. De asemenea între 1995 - iunie 1997 Putin a condus filiala locală a partidului de guvernământ din Sankt Petersburg . În același timp el a fost șef al Consiliului Consultativ al ziarului Viedomosti din Sankt Petersburg.

Prim-ministru (1999)[modificare | modificare sursă]

În august 1999 Vladimir Putin a fost numit de către Boris Elțin în funcția de prim-ministru. În această calitate a ordonat reluarea ostilităților cu forțele separatiste Cecenia.După demisia lui Boris Elțin, din decembrie 1999 a ocupat funcția de Președinte interimar al Federației Ruse.

Președinție[modificare | modificare sursă]

Călătoriile internaționale ale lui Vladimir Putin în timpul președinției sale: în Europa nu a fost în țările baltice, România, Irlanda și Macedonia

Atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York i-au dat prilejul să-și justifice propria politică anti-teroristă, făcându-l aliat al puterilor occidentale în coaliția împotriva terorismului internațional.

Vladimir Putin este apreciat pentru stabilitate și reducerea drastică a corupției, dar și acuzat de o parte a opoziției de a fi inițiatorul metodelor de intimidare și aducere la tăcere a adversarilor politici. El și-a exprimat nemulțumirea la Conferința de la Helsinki din noiembrie 2006, că Rusia nu a fost consultată în ceea ce privește admiterea României și Bulgariei în Uniunea Europeană. La presiunile sale, Georgia și Ucraina nu au fost admise ca membre NATO la Summit-ul din 2008 de la București.

În perioada celor două mandate succesive de președinte (2000-2008), Vladimir Putin a redat Rusiei demnitatea și forța politică pe plan internațional. De asemenea, Rusia a cunoscut o creștere economică fără precedent de la căderea Uniunii Sovietice, jucând un rol important pe piața globală de capital.

Vladimir Putin este apreciat de majoritatea conaționalilor săi, lucru relevat și prin faptul că succesorul propus și susținut de el la Președinția Rusiei, Dmitri Medvedev, a reușit să câștige alegerile.

Primul mandat (2000-2004)[modificare | modificare sursă]

La 31 decembrie 1999, Boris Elțîn se retrage din funcția de Președinte al Rusiei, Putin devine președinte interimar, pentru ca, la alegerile prezidențiale anticipate din 26 martie 2000, să fie ales cu o majoritate de 52,50% din voturile exprimate. Este reales în martie 2004, având o majoritate comodă și în Duma de Stat (Parlament), ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar.

Al doilea mandat (2004-2008)[modificare | modificare sursă]

Este reales în martie 2004, având o majoritate comodă și în Duma de Stat (Parlament), ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar.

Al treilea mandat (2012-)[modificare | modificare sursă]

A fost reales ca președinte al Federației Ruse pentru un mandat de 6 ani în martie 2012.

Politică internă[modificare | modificare sursă]

Politică externă[modificare | modificare sursă]

Suport și popularitate[modificare | modificare sursă]

Critică[modificare | modificare sursă]

Putin este acuzat de opoziția rusă că manipulează, minte și provoacă tensiuni în Ucraina. Filmul documentar „Putin, omul care instigă la război”, realizat de Boris Nemțov și Leonid Martâniuk, ar aduce argumente care ar demonstra implicarea Rusiei în prăbușirea Boeing-ului din Ucraina din 2014.[17][18]

Prim-ministru (2008-2012)[modificare | modificare sursă]

În urma expirării celor două mandate și în urma alegerilor lui Dmitri Medvedev ca președinte al Rusiei, Putin a fost desemnat de Medvedev ca prim-ministru și validat de Duma de Stat în această funcție în perioada 8 mai 2008 - 7 mai 2012.[19]

2011-05-26 Владимир Путин (1).jpeg

Familia și viața personală[modificare | modificare sursă]

Vladimir Putin a fost căsătorit cu Ludmila Putina, divorțat în 2013 (n. 1958), din 1983 și are două fete: Ekaterina (n. 1985 în Dresda, Germania) și Maria (n. 1986 tot în Dresda, Germania). Soția sa a studiat filologia la Universitatea din St. Petersburg. După efectuarea studiior a lucrat ca stewardesă la Kaliningrad și apoi ca profesoară de limbi străine, vorbind curent limbile germană, franceză și spaniolă. În casa familiei Putin se mai află și un pudel alb, numit Tosca.

Avere personală[modificare | modificare sursă]

Potrivit unor surse neconfirmate, Putin ar putea avea 40 de miliarde de dolari în active[20] sau chiar 70 de miliarde de dolari, depășindu-l astfel pe Carlos Slim - care era considerat în 2012 ca fiind cel mai bogat om din lume - cu 70 de miliarde de dolari.[21]

Artele marțiale[modificare | modificare sursă]

Unul dintre sporturile preferate de Putin este judo-ul. Putin a început să se antreneze practicând sambo (artă marțială originară din Uniunea Sovietică) de la vârsta de 14 ani, înainte de a trece apoi la practicarea judo-ul, pe care o exercită și în prezent. El a câștigat competiții în domeniul acestui sport în orașul său natal.

Onoruri[modificare | modificare sursă]

Vladimir Putin a fost desemnat "Persoana Anului 2007" de către revista americană Time pentru că a adus stabilitate și a acordat un nou statut țării sale.(sursa: Reuters). Premiul este acordat pentru o "pricepere extraordinară de lider, pentru preluarea unei țări care se afla în haos și căreia i-a adus stabilitate", a declarat la postul de televiziune NBC Richard Stengel, redactorul șef al revistei Time.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Omul fără chip. Incredibila ascensiune a lui Putin, Masha Gessen, 2012 - recenzie
  • Putin - Biografia interzisa, Stanislav Belkovski, Editura Corint, 2014

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Allen, Cooper (2 aprilie 2014). „Putin divorce finalized, Kremlin says”. USA Today. http://www.usatoday.com/story/news/nation-now/2014/04/02/vladimir-putin-divorce/7210689/. 
  2. ^ http://putin.kremlin.ru/bio  Missing or empty |title= (ajutor)
  3. ^ http://www.kommersant.ru/doc/662935  Missing or empty |title= (ajutor)
  4. ^ http://www.nytimes.com/2009/05/16/world/europe/16gazprom.html?pagewanted=all  Missing or empty |title= (ajutor)
  5. ^ http://espn.go.com/tennis/story/_/id/11738938/tennis-maria-sharapova-no-1-chances-take-hit-loss-caroline-wozniacki  Missing or empty |title= (ajutor)
  6. ^ http://espn.go.com/olympics/winter/2014/story/_/id/10323103/importance-sochi-olympics-vladimir-putin-espn-magazine  Missing or empty |title= (ajutor)
  7. ^ a b en Vladimir Putin, Nataliya Gevorkyan, Natalya Timakova, Andrei Kolesnikov (2000). First Person - carte de V. Putin. ISBN 9781586480189 
  8. ^ en Bernard Gwertzman, The New York Times. „The KGB Candidate: Trei ziariști din Moscova vorbesc despre noul președinte rus. http://web.archive.org/web/200109/www.nytimes.com/books/00/05/14/reviews/000514.14gwertzt.html. Accesat la 01.2009. 
  9. ^ en Peter Baker and Susan Glasser.. Kremlin Rising: Vladimir Putin and the End of Revolution,p. 40. New York, Scribner, 2005. ISBN 0-7432-6431-2 
  10. ^ ru Universitatea de stat Sankt Petersburg. „Выпускники за 1975 год.. http://www.jurfak.spb.ru/student/graduate/default.asp?now=1975. Accesat la 01.2009. 
  11. ^ ru Site-ul Kremlin.ru. „Владимир Путин. "От Первого Лица". http://www.kremlin.ru/articles/bookchapter6.shtml. Accesat la 01.2009. 
  12. ^ en Vladimir Pribylovsky și Yuri Felshtinsky. The Age of Assassins. The Rise and Rise of Vladimir Putin., paginile 299-300. ISBN 190-614207-6 
  13. ^ en David Hoffman. „Putin's Career Rooted in Russia's KGB. The Washington Post 30 ianuarie 2000”. http://www.washingtonpost.com/wp-srv/inatl/longterm/russiagov/putin.htm. Accesat la 22 martie 2009. 
  14. ^ en International Herald Tribune, 9 October 2006. „Putin gata de a vizita Dresden, locul de munca a lui in calitate de spion KGB, pentru a avea grija de relatiile externe cu Germania”. Există o versiune arhivată la 6 decembrie 2008. http://web.archive.org/web/20081206030823/http://www.iht.com/articles/ap/2006/10/09/europe/EU_GEN_Germany_Russia.php. Accesat la 22 martie 2009. 
  15. ^ hrvc.net
  16. ^ Putin's Career Rooted in Russia's KGB (washingtonpost.com)
  17. ^ Opoziția rusă a făcut un film care prezintă agresiunea asupra Ucrainei, "Putin - un ațâțător la război". VIDEO
  18. ^ (video) „Vladimir Putin, omul care ațâță războiul”, un nou documentar realizat de opoziția rusă
  19. ^ ro Mediafax. „Vladimir Putin, noul premier al Rusiei. http://www.mediafax.ro/externe/vladimir-putin-noul-premier-al-rusiei.html?3614;2622478. Accesat la 8 mai 2008. 
  20. ^ ro Wall-Street.ro "Vladimir Putin mana de fier a Rusiei"
  21. ^ Andreea Pandelea - Vladimir Putin ar putea fi cel mai bogat om de pe planetă., Capital.ro, 28 august 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Vladimir Putin

Articole biografice