Zarathustra
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Zarathustra a fost profet, coordonator al religiei din Iranul arhaic şi zeu, sau, după unele izvoare, personaj istoric zeificat care a propovăduit o doctrină apropiată de vechiul dualism pers, devenită religie autonomă (zoroastrism) şi a instituit casta sacerdotală a magilor iniţiaţi. Sursele greceşti, deşi abundente, sunt incerte, vehiculând o anecdotă pseudomitologică şi confundând date controlabile. Zarathustra e amintit de Herodot (Istorii I, 131 şi urm), Platon (Alcibiade I) care-l numeşte fiul lui Oromazdes, Plutarh (Despre Isis şi Osiris 46) care-l consideră un mag fondator al întregului sistem de ştiinţă practicată de magi, iar altă dată (Viaţa lui Numa 4) îl compară cu Lzukurgos şi cu Numa Pompilius; Dio Chrisostom remarcă marea vrednicie cu care povestesc perşii că Zoroastres, iubind înţelepciunea şi dreptatea, a plecat el însuşi dintre oameni şi a trăit în singurătate pe un munte, muntele fiind distrus apoi de foc, dar Zoroastres scăpând nevătămat şi vorbind mulţimii.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Zarathustra nu a formulat nimic în scris, la fel nici discipolii lui. Învăţătura sa, transmisă oral, a fost transcrisă abia şapte sau opt secole mai târziu, în perioada sasanică. Tot din această epocă, în care zoroastrismul s-a răspândit în tot Iranul, datează şi apariţia unei biografii legendare. Avesta, care conţine texte zoroastriene, nu deţine decât o parte creată direct de profet: imnurile Gatha. Aceste imnuri redau concepţiile mazdeene, dar nu aduc decât câteva repere firave asupra autorului lor. De aceea, există încă multe incertitudini asupra existenţei istorice a lui Zarathustra.
Apariţia sa poate fi situată în preajma întemeierii imperiului Ahemenid, conform tradiţiei sasanide. Totuşi, câteva indicii, din care cel mai important este arhaismul imnurilor Gatha, l-ar putea plasa pe Zarathustra la începutul primului mileniu, deci mult înainte de domnia lui Cirus cel Mare. Numele Zoroastru, o formă deformată în limba greacă a avesticului Zarathustra, pare a fi originar din nord-estul Iranului şi nu din Iranul occidental aşa cum reiese din tradiţia sasanidă. Limba folosită în Gatha o confirmă, indicând apartenenţa la dialectele unei regiuni apropiate de Afganistan sau de Turkestan. Destul de departe de Media şi de Persia, Zoroastru s-a născut în Sogdiana, în Kharesm sau în Bactriana.
„Toată lumea a fost uimită văzându-l că râde la naştere”, spune legenda care mai precizează că „arterele de la capul său zvâcneau atât de puternic încât ridicau mâna care le apăsa”. Mai probabile sunt originile sociale aristocratice. După cum denotă „prenumele” său, Spitama, care înseamnă „strălucitorul atac”, Zarathustra aparţinea unei familii de războinici, acest lucru fiind confirmat şi de numele tatălui său, Purushaspa, adică „proprietar de cai cu pielea pătată”.
Educat în stil liturgic, Zoroastru şi-a început cariera ca unul dintre numeroşii zaotari, preoţi într-o continuă deplasare. Propovăduirea lui a început destul de târziu, la vârsta de treizeci şi şase de ani. Ea a fost precedată de o perioadă de meditaţie pe un munte din ţare lui. În timpul acestei însingurări, Zarathustra a primit revelaţia misiunii sale: Ahura Mazda, „Înţeleptul Domn” i s-a arătat personal şi i-a arătat drumul Bunei Religii.
După cum se spune în imnurile Gatha, părăsindu-şi „deşertul”, Zoroastru a început să propovăduiască noile principii. Alegându-l pe Ahura Mazda ca zeu unic şi suprem şi înlăturând clanurile divine Deva, el a apărut ca un revoluţionar periculos care şi-a atras opoziţia violentă a celorlalţi preoţi. Alungat din Sogdiana, el a ajuns în sud, până la Seistan, la graniţa cu Afganistanul, Iranul şi Belucistanul de astăzi. În această ţară, Parshat, prinţ înţelegător, l-a primit la curtea lui. Zoroastru a încercat să îl convertească pe acest prinţ care a ales să rămână credincios vechilor forme de cult, astfel, Zarathustra a pornit din nou la drum, de această dată înspre nord.
În Bactriana, Vishtapa, „cel care are cai fricoşi”, suveranul care domnea în Balkh avea nevoie de preoţi. Zoroastru, care împlinise 40 de ani, şi-a oferit serviciile ca preot. Curând, Vishtaspa a dorit să asculte explicaţiile lui Zoroastru cu privire la Buna Religie, deşi îi venea greu să sprijine aceste principii. Astfel, împotriva lui Zoroastru s-a organizat un complot. În lipsa lui, spune legenda, preoţi invidioşi i-au pus în cameră un sac plin cu bucăţi de cadavre, unghii tăiate, păr, un cap de câine, un cap de pisică, sânge. Aflând de aceasta, regele l-a aruncat pe Zoroastru în temniţă. Supărat din cauza ciudatei boli a celui mai bun cal al său, regele a fost de acord ca Zoroastru să îi vindece calul. Acesta i-a cerut ca, în caz că se va produce vindecarea, regele să îmbrăţişeze Buna Religie. Regele a acceptat, iar Zoroastru a realizat minunea. Vishtaspa a recunoscut supremaţia lui Ahura Mazda şi a impus noul cult întregii sale curţi. Noua doctrină a devenit de atunci cultul oficial al regatului Balkh.
Devenit preot oficial şi consilier intim al protectorului său, Zoroastru s-a instalat aici definitiv. Tradiţia spune că ar fi avut mai multe soţii şi numeroşi copii şi că ar fi avut parte de o moarte violentă la vârsta de 77 de ani. Cauzele morţii sale nu sunt prea bine cunoscute. Un război provocat de Vishtaspa ar fi cauzat invazia turanienilor, iar Zarathustra ar fi fost asasinat de un războinic duşman în palatul regal, unde el supraveghea un foc sacru. Tradiţia precizează, scrie Jean Varenne, că „în momentul morţii, Zoroastru şi-a aruncat şiragul cu mătănii în faţa asasinului şi că acesta, în mod miraculos, a murit”.
The legend:
Before the birth of Zarathustra, the magicians and wicked people knew that a person who would teach the people the true worship of Ahura Mazda was to be born to Dughdova. They wanted to kill her so that the people would not turn to Zarathustra for help from their wickedness. They told Frahimurva the father of Dughdova to let them kill her. Fearing for his daughter he sent her to live at the house of friend Paitarasp. Paitarasp had a son whose name was Pourushaspa. Dughdova married Pourushaspa and they were the parents of Zarathustra.
They had a dream that they would have a child which would change the world. Pourushaspa took the twigs of homa tree, milked the cow mixed the milk with homa twigs in front of hearth fire, drank the milk, for the Khorena, Fravashi and Tanu, to come together. Dry wood, Frankenstein and fat were offered to fire.
Before Zarathustra was born, a very bright light shone all around the house. His birth was a very special event. Most babies cry at birth but baby Zarathustra laughed at birth. This was an indication of the birth of a divine person.
Zarathustra was born in a priestly Spitaman family. The Spitamans had 5 sons in all. Rathushtar, Rangushtar, ZARATHUSTRA, Nodariga and Nivedis.
Soon after his birth an evil man named Durasarun planned to kill Zarathustra. He had heard that Zarathustra was sent by Ahura Mazda to get rid of evil.
The evil men put baby Zarathustra into burning fire, but the angel Asha-Vahishta which look after the fire i.e. Adibest Amesaspand caused the fire to get cold.
Next they placed him in a lane frequented by cattle, with the intention that he would be trampled to death. But Bahman Amesaspand the angel that protect the cattle, came to the rescue by inspiring a cow to stand over him and protect him from the stampede. A similar attempt made by placing him in a passage of horses also failed.
Durasarun continued his efforts to kill Zarathustra. He took him to a wolf cave to be eaten by wolves. Angels Meher Yazad and Sarosh Yazad came to the baby's rescue in the form of goats who suckled the baby, until he was rescued by his parents.
In the end Durasarun tried to carry out the murder himself. He entered Zarathustra's house when all were asleep and was going to strike him with his deadly dagger, when angel Behram Yazad permanently paralysed and twisted his hands so that he could never ever use them again.
Zarathustra grew up to be a good and happy boy. He was kind and always tried to make other happy. Once he saw a starving dog. He lifted it, fed some bread and water and nursed it to good health.
When there was famine in Iran, Zarathustra and his family shared food with hungry people making them happy.
Zarathustra spent many years studying the faith of Ahura Mazda. When he became 20 years old he felt the need to get closer to God. He left home and spent ten years in prayer and meditation on the mountains. Satan offered Zarathustra the entire world if he would forsake his worship of Ahura Mazda the Lord of Wisdom. When he refused, Satan threatened to destroy him.
One day when Zarathustra was 30 years old, something very special happened to him as he was wading through the river Daitya. He had vision of God, in the form of glowing light. The glowing entity was Bahman Ameshsaspand. Bahman Ameshaspand led him to the Court of Ahura Mazda where he beheld the Lord Supreme and the luminous Amesha Spentas. They revealed to Zarathustra what each of them protected i.e.
[modifică] Buna Religie
Un zeu unic
Imnurile Gatha nu sunt tratate de teologie, deşi acestea redau întreaga învăţătură zoroastrică şi a principiilor ei. În primul rând, este proclamată cuprinderea tuturor zeilor într-un singur suveran suprem: Ahura Mazda şi necesitatea existenţei eticii în fapte, cuvinte şi raţionamente. Viaţa este definită ca o luptă permanentă pentru dreptate şi adevăr. Luptând contra abaterilor vechii credinţe, Zoroastru condamna sacrificiile sângeroase, înlocuindu-le cu slăvirea divinităţii; el condamna consumarea de haoma, băutura nemuririi şi a făcut din focul sacru simbolul noii credinţe.În spatele monoteismului evident se ascunde panteonul indo-european: şapte entităţi abstracte reflectă aspectele zeului suprem şi unic. Acestea sunt Amesha Spenta, „nemuritorii binefăcători” sau arhanghelii din terminologia lui Georges Dumézil. Primul şi cel mai important este Spenta Mainyu, „duhul sfânt”, pe care imnurile Gatha îl desemnează ca pe propriul fiu al lui Ahura Mazda. Ceilalţi şase arhangheli sunt: Arta („Ordinea”), Vohu Manah („Raţiunea cea bună”), Kshatra („Imperiul” şi „Puterea”), Sarvatat („Integritatea” şi „Sănătatea”), Amritat („Nemurirea”) şi Armaiti („Gândul pios”).
Zoroastru doar a spiritualizat vechiul panteon, nu l-a înlăturat cu adevărat. Cei doi primi arhangheli, Spenta Mainyu şi Arta corespundeau celor două aspecte ale primei funcţii indo-europene: respectarea unei anumite ordini a lumii şi autoritatea supremă juridică. Al treilea, Kshatra, reprezenta funcţia războinică. Sarvatat şi Amritat, cu cele două aspecte ale lor, rodnicia şi longevitatea perpetuau cea de-a treia funcţie, cea de hrănire. Armaiti asigura sinteza celor trei funcţii.
Un dualism fals şi o teologie a acţiunii
Zoroastru este considerat ca un propovăduitor al dualismului. În realitate, teologia sa nu trebuie redusă la atât. Primul dintre arhangheli, Spenta Mainyu, are un frate geamăn, Angra Mainyu, „spiritul Răului”, „distrugătorul”. Egali şi neutri la originea ciclului cosmic, cei doi gemeni s-au separat apoi, fiecare alegând calea aşa cum au dorit: unul s-a pronunţat pentru dreptate, altul pentru înşelătorie. Angra Mainyu luptă cu înverşunare pentru a strica buna creaţie a lui Ahura Mazda, fără a fi la egalitate cu acesta. Ahura Mazda rămâne arbitru, iar Angra Mainyu, asimilat repede cu Ahriman, este permanenta antiteză a lui Spenta Mainyu.
Credinţa zoroastră începe cu o alegere. Ea cere o morală- trebuie să lupţi după ceea ce ai ales. Prin concepţiile sale, prin cuvintele şi faptele sale, zoroastrianul trebuie să dovedească dragostea lui pentru dreptate. Principala sa datorie este să lupte contra mincinoşilor şi contra duşmanilor credinţei. Religia cea Bună nu este una paşnică: de mai multe ori, Zoroastru i-a chemat pe credincioşi să lupte împotriva duşmanilor, iar imnurile Gatha impresionează prin agresivitatea limbajului. Credinciosul trebuie să trăiască după sfânta triadă: Gândul Bun, Cuvântul Bun şi Fapta Bună. El dobândeşte Regatul numai cu preţul unei lupte asidue, care durează întreaga viaţă.
Drumul cerului
Credinciosul primeşte promisiunea unei recompense care constă în intrarea în regatul lui Ahura Mazda. În acest regat, zeul suprem dă sentinţe şi răsplăteşte binele şi răul. Drumul spre Cer trece întotdeauna pe podul Cinvat al vechii religii iraniene. El se numeşte „Podul Hotărârii” şi chiar Zarathustra trece peste acest pod în calitate de conducător al celor drepţi. El îi spune lui Ahura Mazda: „Celor pe care vreau să-i însoţesc înaintea ta pentru a fi lăudaţi, le voi merge înaine pe podul Cinvat”.
Religia cea bună nu îşi pune problema mili. Jean Varenne spune: „Profetul se preocupă mai multe de dreptate decât de iertare”. Învăţătura lui caută să instituie un cult al dreptăţii şi atât. Dar, dacă dreptatea cere pedepsirea celor vinovaţi, apartenenţa la comunitatea celor credincioşi permite întreaga toleranţă şi toate speranţele. Zoroastru promite că va interveni chiar el pe lângă „Înţeleptul Domn” în favoarea celor care îi vor fi loiali: „Îi voi aminti doar meritele voastre, nu şi greşelile, doar rugăciunile şi ascultarea voastră plină de zel”.
Religia cea bună nu este permisă pentru toţi, ea este destinată celor iniţiaţi. Chiar şi azi, parşii care respectă învăţăturile lui Zarathustra nu dau dreptul de iniţiee decât membrilor familiilor mazdeene. Această iniţiere nu este un simplu rit de intrare în comunitate cu un act metafizic, a cărui fincţie este aceea de a transforma individul într-un supraom. Această interpretare se concretizează în escatologia zoroastriană. Credincioţii vor scăpa de soarta unei omeniri imperfecte, destinată distrugerii şi frigului. Ei vor fi singurii care vor participa la întoarcerea în epoca de aur.
Cultul focului
Al doilea aspect al reformei zoroastriene este locul acordat focului. Acesta, păstrat în perioada Ahemenidă în altare construite în mod special, nu a mai fost considerat zeu şi a devenit paznic al ordinii, simbolul concret al luminii divine promise celor aleşi de „Înţeleptul Domn”. Ahura Mazda este lumina continuă, caldă şi vie, care respinge întunecimile reci şi moarte, locuite de „Spiritul Răului”. Focul sacru a devenit astfel o manifestare vizibilă a măreţiei divine.
Un alt aspect al reformei este faptul că a încetat pentru un timp, consumarea de haoma. Windengren propune o explicaţie simplă: consumarea acestei băuturi rituale, care dădea nemurirea fără efort, nu se potrivea cu învăţătura zoroastriană care stabilea concepţiile, cuvintele şi faptele ca singurele norme ale cultului dreptăţii.
Un lucru rămâne neclar: Zarathustra a fost iniţiatorul renumitelor turnuri ale tăcerii, devenite un semn distinctiv al mazdeismului? În imnurile Gatha nu se arată că reformatorul ar fi poruncit ca trupurile morţilor să fie oferite vulturilor. Această practică a putut fi introdusă şi generalizată din cauza unei epidemii. Dar apare limpede că zoroastrismul recomandă să nu te apropii de un mort şi consideră rămăşiţele umane ca pe o sursă de murdărie.
[modifică] Răspândirea zoroastrismului
Abia în secolul al III-lea d.H. zoroastrismul s-a extins în tot Iranul şi a devenit religia oficială a imperiului sasanizilor. Religia cea Bună a provocat persecuţiile contra creştinismului, maniheismului şi budismului. Atunci a apărut şi prima traducere a lucrării Avesta şi primul comentariu în limba pahlavi.
Câteva secole mai târziu, islamizarea Iranului prin cucerirea arabă a eliminat religia „luminii frumoase”. Doar guebrii (adepţi ai religiei lui Zoroastru în Iran, care au refuzat trecerea la islamism) au continuat să reziste în sud-estul ţării. Cea mai mare parte a credincioşilor a plecat în India. Aceşti farsi sau parşi (persani) şi-au păstrat credinţele şi riturile lui Zoroastru. În prezent, ei formează o comunitate prosperă în regiunea Bombay. În Iran, supravieţuitorii persecuţiilor au reuşit să se menţină şi la Teheran; în Yezd, turnurile tăcerii există şi astăzi în continuare, deasupra lor zburând vulturii, iar focurile sacre mai ard şi astăzi.
[modifică] Bibliografie
- Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Editura Albatros, Bucureşti, 1983
- Franz Cumont - Persia, o mare putere - ISBN 973-573-187-8
