Madame de Pompadour

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Porträt der Madame de Pompadour, François Boucher, 1750, pictură în ulei, 36 × 44 cm, National Gallery of Scotland, Edinburgh - Alten Pinakothek, München
Porträt der Madame de Pompadour, François Boucher, 1759, pictură în ulei, 91 × 69 cm, Wallace Collection, London
Porträt der Madame de Pompadour, Maurice Quentin de La Tour, 1755, pictură în ulei, Louvre, Paris
Porträt der Madame de Pompadour, François-Hubert Drouais, 1763/64, pictură în ulei, National Gallery, London

Jeanne-Antoinette Poisson, marquise de Pompadour (n. 29 decembrie 1721, Paris - d. 15 aprilie 1764, Versailles) cunoscută ca Madame Pompadour fostă metresă a regelui Franţei Ludovic al XV -lea.

Cuprins

[modifică] Biografie

Jeanne-Antoinette Poisson s-a născut în Paris, ca fiică a administratorului François Poisson şi a Louisei-Madeleine de la Motte, tatăl ei adevărat fiind de fapt financiarul bogat Charles François Paul Le Normant de Tournehem care preia creşterea ei după ce François Poisson, în urma unui scandal, este trimis în exil (1725).

La data de 9 martie 1741 se căsătoreşte în biserica St. Eustache cu nepotul bogatului Charles-Guillaume Le Normant. Din această căsâtorie va avea un fiu care moare la naştere şi o fică Alexandrine-Jeanne Le Normant d'Étiolles, numită Fanfan planurile de a o căsători în familia regală eşuează.

Este atestat istoric că la vârsta de nouă ani i s-a prezis de o ghicitoare că Jeanne-Antoinette Poisson va deveni metresa regelui Ludovic al XV, ghicitoarei îi va asigura mai târziu Madame de Pompadour o pensie.

Influenţată de această prezicere caută să trezească atenţia regelui prin prezenţa ei în Étiolles, unde în pădurea din Sénart din apropiere, era locul de vânătoare al regelui. Aceste încercări de apropiere de monarh sunt împiedicate de metresele regelui Marie-Anne de Mailly-Nesle, Marquise de La Tournelle, Duchesse de Châteauroux (1717-1744). După moartea fostei metrese (1744), la un bal mascat reuşeşte Madame Pompadour să fie remarcată de rege, care în afară de faptul că o numeşte „metresă oficială” (fr. maîtresse en titre), îi acordă în acelaşi an în iulie, titlul de marchiză de Pompadour, cu stemă şi o proprietate funciară. La 14 septembrie 1745 divorţează de soţul ei care prin divorţ va dobândi avantaje mari financiare.

Cu toate că din 1751 legăturile ei sexuale cu regele au încetat, a continuat să rămână metresa oficială a regelui până la moartea ei (1764), lucru care se datorează diplomaţiei inteligente de care a dat dovadă.

Ea nu va repeta greşeala altor amante ale regelui, ca rivala să fie bruscată şi tratată cu duşmănie, ci ea face totul de a-i câştiga simpatia. Madame Pompadour reuşeşte să realizeze iscusit la curte un neţ de relaţii cu aliaţi influenţi, ea va lega regele nu numai prin relaţii sexuale ci şi ca prietenă, damă de conversaţie şi sfătuitoare a regelui.

Astfel pentru desăvârşirea planurilor ei de a nu pierde contactul cu regele, organizează la domicilui ei un teatru burlesc cu artişti apreciaţi, la inaugurarea teatrului va fi prezentată piesa „Tartuffe” de Molière. Madame Pompadour mai ales în ultimii ani trebuie să-şi apere cu multă diplomaţie poziţia ei la curte, faţă de noua amantă a regelui, Anne Coupier de Romanss.

[modifică] Influenţa exercitată de Madame de Pompadour

[modifică] Influenţa politică

Marchiza a avut o influenţă politică însemnată, mai ales asupra

  • politicii externe a Franţei şi
  • asupra conducerii militare, ca de exemplu în planificarea strategiilor militare
  • a fost o sfătuitoare a regelui în războiul de şapte ani (1756-1763) de a intra în alianţă cu Austria contra Angliei şi Prusiei şi de a continua războiul după înfrângerea suferită în faţa Prusiei la 5 noiembrie 1757 în „bătălia de la Roßbach” lucru care este reproşat ei chiar după moarte.
  • a influenţat regele de asemenea în proiectul construirii palatului Elysée şi Petit Trianon, care a costat 36 milioane de franci, sau la acordarea de titluri nobile.

[modifică] In viaţa economică

  • Are un rol insemnat în înfiinţarea manufacturii „Manufacture royale de porcelaine de Sèvres”, (1765) care va face concurenţă porţelanului din Saxonia
  • A avut un proiect de finanţare in Saint-Cyr a unui institut pentru fetele din familiile nobile sărăcite, în iulie 1756 fiind înfiinţată o academie militară pentru fiii din familiile nobile care au suferit de pe urma războiului.

[modifică] In viaţa culturală

  • Există o poşetă ce poartă numele de Pompadour
  • O operetă (1923) în trei acte "Madame Pompadour" de Rudolph Schanzer şi Ernst Welisch
  • Biografia ei „Madame Pompadour” va fi ecranizată (1927)
  • Filmul „Die Marquise von Pompadour” regizat de Willi Wolf (1931)

[modifică] Vezi şi

[modifică] Bibliografie

[modifică] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Madame de Pompadour
Unelte personale