Madame de Pompadour

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Jeanne Antoinette Poisson

Portret al Doamnei de Pompadour de Maurice Quentin de La Tour, 1755, pictură în ulei, Louvre, Paris.
Născut(ă) 29 decembrie 1721(1721-12-29)
Paris, Franța
Deces 15 aprilie 1764 (42 ani)
Paris, Franța
Ocupație Maîtresse-en-titre a regelui Ludovic al XV-lea
Copii Guillaume-Charles Le Normant d'Étiolles
Alexandrine-Jeanne d'Étiolles
Părinți Charles-Guillaume Le Normant d'Étiolles
Madeleine de La Motte

Jeanne-Antoinette Poisson, marchiză de Pompadour (n. 29 decembrie 1721, Paris - d. 15 aprilie 1764, Versailles) cunoscută ca Madame Pompadour a fost metresă a regelui Franței Ludovic al XV-lea.

Tinerețe[modificare | modificare sursă]

Jeanne Antoinette Poisson s-a născut la Paris la 29 decembrie 1721 ca fiică a administratorului François Poisson (1684-1754) și a soției acestuia, Madeleine de La Motte (1699-1745). Totuși, există suspiciuni că tatăl ei biologic a fost financiarul bogat Charles François Paul Le Normant de Tournehem.[1] Fratele ei mai mic a fost Abel-François Poisson de Vandières, care mai târziu a devenit marchiz de Marigny.

Jeanne Antoinette a fost inteligentă, frumoasă și rafinată. Și-a petrecut copilăria la Ursuline în Poissy unde a primit o bună educație.[2] La adolescență, mama ei i-a adus acasă tutori care au învățat-o să cânte la clavecin, să danseze, să cânte, să picteze și să recite piese întregi.

Mai târziu ea a susținut că, la vârsta de nouă ani, a fost dusă de mama ei la o ghicitoare care i-a spus că într-o zi ea va domni peste inima unui rege.[3] Aparent, mama ei a crezut profeția și a poreclit-o „Reinette” („mica regină”).[2]

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

În 1741, la vârsta de 19 ani, Jeanne Antoinette se căsătorește la biserica St. Eustache cu Charles-Guillaume Le Normant d'Étiolles. Primește ca dar de nuntă moșia Étiolles situată la 28 km sud de Paris. Din căsătorie va avea doi copii, un băiat care a murit la un an de la naștere, în 1741, și o fiică Alexandrine-Jeanne (poreclită „Fanfan”) născută la 10 august 1744.[2] Opinia contemporanilor susținută de operele de artă ale vremii era că tânăra Mme d'Étiolles era frumoasă, avea gura mică și fața ovală. Și-a creat propriul ei salon la Étiolles unde veneau mulți filosofi, printre ei și Voltaire.

Viața la Curte[modificare | modificare sursă]

Cum Mme d'Étiolles a devenit cunoscută în societate, regele Ludovic al XV-lea a început să audă de ea. În 1745, un grup de curteni, inclusiv socrul ei, au promovat apropierea de monarh, care era încă în doliu după a treia metresă oficială, ducesa de Châteauroux.

Jeanne Antoinette a fost invitată la un bal mascat la Palatul Versailles în noapte de 25 spre 26 februarie 1745, una dintre multele sărbători date pentru a celebra căsătoria Delfinului Louis de France (1729–65) cu Infanta Maria Teresa a Spaniei (1726–46). În martie era metresa regelui, instalată la Versailles într-un apartament direct sub al lui. La 7 mai s-a pronunțat separarea ofcială între ea și soțul ei.[1]

Pentru a fi prezentă la Curte avea nevoie de un titlu. Regele i-a acordat titlul de marchiză de Pompadour la 24 iunie.[1] La 14 septembrie a fost introdusă formal la Curte de verișoara regelui, Prințesa de Conti. Rapid ea a stăpânit eticheta de la curte. Mama ei a murit în ziua de Crăciun a aceluiași an și nu a trăit să vadă realizarea fiica ei de a deveni metresă regală de necontestat.

Metresă regală[modificare | modificare sursă]

Madame de Pompadour

Marchiza de Pompadour nu a avut niciodată influență politică directă dar i-a susținut pe mareșalul de Belle-Isle și pe ducele de Choiseul în fața regelui. Din spatele scenei puterea ei era considerabilă; acest lucru a fost evidențiat când o altă metresă a regelui, Marie-Louise O'Murphy, a încercat s-o înlocuiască în 1754. În 1755, tânăra și puțin experimentata O'Murphy s-a căsătorit cu nobilul Jacques de Beaufranchet, seigneur d'Ayat[4] care era unchiul viitorului ilustru general Louis Desaix (a luptat în Revoluția franceză sub generalul Napoleon Bonaparte). Fiul lor (1757–1812), Louis Charles Antoine de Beaufranchet, general maior, a fost prezent la execuția regelui Ludovic al XVI-lea.[5]

Marchiza a avut mulți dușmani printre curtenii regali care au simțit o rușine că regele s-ar compromite astfel cu un om de rând. Ea a fost foarte sensibilă la calomnii nesfârșite numite poissonnades, un joc de cuvinte cu numele ei de familie, Poisson, care înseamnă „pește” în limba franceză.

Importanța ei era atât de mare că în 1755 a fost abordată de către Anton Wenzel Kaunitz, un proeminent diplomat austriac, cerându-i să intervină în negocierile care au condus la Tratatul de la Versailles (1756).[6]

Cu toate că din 1751 legăturile ei sexuale cu regele au încetat, a continuat să rămână metresa oficială a regelui până la moartea ei (1764), lucru care se datorează diplomației inteligente de care a dat dovadă.

Ea nu va repeta greșeala altor amante ale regelui, ca rivala să fie bruscată și tratată cu dușmănie, ci ea face totul de a-i câștiga simpatia. Madame Pompadour reușește să realizeze iscusit la curte un neț de relații cu aliați influenți, ea va lega regele nu numai prin relații sexuale ci și ca prietenă, damă de conversație și sfătuitoare a regelui.

Astfel pentru desăvârșirea planurilor ei de a nu pierde contactul cu regele, organizează la domicilui ei un teatru burlesc cu artiști apreciați, la inaugurarea teatrului va fi prezentată piesa „Tartuffe” de Molière. Madame Pompadour mai ales în ultimii ani trebuie să-și apere cu multă diplomație poziția ei la curte, față de noua amantă a regelui, Anne Coupier de Romanss.

Influența exercitată de Madame de Pompadour[modificare | modificare sursă]

Influența politică[modificare | modificare sursă]

Marchiza a avut o influență politică însemnată, mai ales asupra

  • politicii externe a Franței și
  • asupra conducerii militare, ca de exemplu în planificarea strategiilor militare
  • a fost o sfătuitoare a regelui în războiul de șapte ani (1756-1763) de a intra în alianță cu Austria contra Angliei și Prusiei și de a continua războiul după înfrângerea suferită în fața Prusiei la 5 noiembrie 1757 în „bătălia de la Roßbach” lucru care este reproșat ei chiar după moarte.
  • a influențat regele de asemenea în proiectul construirii palatelor Elysée și Petit Trianon, care au costat 36 milioane de franci, sau la acordarea de titluri nobile.

In viața economică[modificare | modificare sursă]

  • Are un rol insemnat în înființarea manufacturii „Manufacture royale de porcelaine de Sèvres”, (1765) care va face concurență porțelanului din Saxonia
  • A avut un proiect de finanțare in Saint-Cyr a unui institut pentru fetele din familiile nobile sărăcite, în iulie 1756 fiind înființată o academie militară pentru fiii din familiile nobile care au suferit de pe urma războiului.

In viața culturală[modificare | modificare sursă]

  • Există o poșetă ce poartă numele de Pompadour
  • O operetă (1923) în trei acte „Madame Pompadour” de Rudolph Schanzer și Ernst Welisch
  • Biografia ei „Madame Pompadour” va fi ecranizată (1927)
  • Filmul „Die Marquise von Pompadour” regizat de Willi Wolf (1931)
  • Fanfan la Tulipe

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Antoine, Louis XV, Fayard, Paris (1989), pp. 493–95.
  2. ^ a b c Mistresses: A History of the Other Woman, Google books :Madame de Pompadour
  3. ^ Nancy Mitford; Amanda Foreman (31 martie 2001). Madame de Pompadour. New York Review of Books. p. 25. ISBN 978‐0‐940322‐65‐3. http://books.google.com/books?id=pEjxtxanbCwC&pg=PA25. Accesat la 21 februarie 2011 
  4. ^ Antoine, Louis XV, pp. 504–5.
  5. ^ Oxford Journals (Firm) (1891). Notes and queries. Oxford University Press. pp. 1–. http://books.google.com/books?id=aVAA_Mba2aIC&pg=RA1-PA430. Accesat la 21 februarie 2011 
  6. ^ Amanda Foreman, Nancy Mitford. Madame de Pompadour. p. 213. http://books.google.com/books?id=pEjxtxanbCwC&pg=PA213&dq=treaty+of+versallies+madam+de+pompadour&output=html_text&cd=2 .

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marchiza de Pompadour, Michel Zevaco, Casa de Editură GRAFOART, București.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Madame de Pompadour