Notar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Notarul public este un funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a autentifica înscrisuri, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate de moștenitor etc.

Titlul de notar public a reapărut în România la câțiva ani după prăbușirea dictaturii comuniste. În timpul dictaturii comuniste notarul era funcționar într-un Notariat de Stat.

În vechea organizare administrativă a României (dinainte de comunism) era reprezentantul puterii centrale în comune, exercitând de obicei atribuții de șef al poliției și de secretar comunal.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Termenul românesc de notar provine din limba franceză: notaire și din limba germană: Notar, care, la rândul lor provin din limba latină: notarius. Este posibilă și etimologia directă din latina cultă, folosită în cancelarii: notarius.

Organizare[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007.
  • Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau Dictionnaire Étimologique et Historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977.

Alege un Notar Public in Judetul tau