Alfonso al XIII-lea al Spaniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Alfonso al XIII-lea al Spaniei
Rege al Spaniei
Domnie 17 mai 1886 - 14 aprilie 1931
Născut 17 mai 1886
Madrid, Spania
Decedat 28 februarie 1941
Roma, Italia
Predecesor Alfonso XII
Succesor Monarhie abolită
de facto Niceto Alcalá-Zamora (ca preşedinte al Spaniei)
de jure Juan III
Căsătorit cu Victoria Eugenia de Battenberg
Urmaşi Alfonso, Jaime, Beatriz, Fernando, Maria Cristina, Juan, Gonzalo
Casa Regală Casa de Bourbon
Tată Alfonso XII
Mamă Maria Cristina de Austria

Alfonso al XIII-lea al Spaniei (Alfonso León Fernando Maria Jaime Isidro Pascual Antonio de Borbon y Hapsburg) (n. 17 mai 1886 – d. 28 februarie 1941), a fost fiul postum al regelui Alfonso al XII-lea al Spaniei, şi declarat rege al Spaniei la naştere. A domnit între 1886 şi 1931. Mama sa, Maria Cristina de Austria, a fost numită regentă cât timp Alfonso a fost minor. În 1902, împlinind 16 ani, regele Alfonso a preluat controlul în stat.

[modifică] Domnie

În timpul domniei sale Spania şi-a pierdut ultimele colonii din America (Cuba şi Puerto Rico) şi Filipine, şi a pierdut mai multe războaie în nordul Africii; a fost martorul începutului Generaţiei lui 1927, şi a acceptat dictatura lui Miguel Primo de Rivera, ceea ce avea să-l coste până la urmă tronul.

În timpul primului război mondial, deşi (sau tocmai pentru că) regele avea legături familiale cu ambele tabere, şi opinia publică spaniolă era împărţită, Spania a rămas neutră. Regele a organizat un birou pentru captivi în Palacio de Oriente, care a determinat reţeaua diplomatică şi militară a Spaniei din afara graniţelor să intermedieze pentru mii de prizonieri de război, primind şi trimiţând scrisori în toată Europa.

A promovat turismul în Spania. Problemele de cazare a invitaţilor pentru nunta sa au grăbit construcţia hotelului de lux Hotel Palace în Madrid. A sprijinit de asemenea crearea unei reţele de apartamente administrate de stat în clădiri istorice ale Spaniei. Dragostea lui pentru fotbal l-a determinat să patroneze diferite cluburi de fotbal „regale” precum Real Sociedad, Real Madrid, Real Betis sau Real Unión.

În jurul anului 1926, regele a comandat trei filme unice, cu titluri care s-ar putea traduce : „Ministrul”, „Confesorul”, „Doctorul femeilor”. Aceste filme pot fi văzute în cadrul Muzeului de Erotism din Barcelona.

Când s-a proclamat A doua republică spaniolă pe 14 aprilie 1931, a părăsit Spania, dar fără să abdice. S-a stabilit până la urmă la Roma, unde a trăit la Grand Hotel.

Odată ce a izbucnit războiul civil spaniol, Alfonso a declarat ferm că favoriza revolta militară împotriva guvernului Frontului Popular, dar generalul Francisco Franco a declarat în septembrie 1936 că naţionaliştii nu îl vor accepta niciodată pe Alfonso ca rege (erau mulţi susţinători ai rivalului regelui, pretendentul carlist, în armata lui Franco). Iniţial Alfonso a mers în exil în Franţa. Cu toate acestea, l-a trimis pe fiul său Juan, conte de Barcelona, în Spania în 1936, pentru a participa la revoltă. Însă, lângă frontiera franceză, generalul Emilio Mola a ordonat arestarea şi expulzarea acestuia din ţară.

Pe 15 ianuarie 1941, Alfonso al XIII-lea a renunţat la drepturile sale asupra coroanei spaniole, în favoarea celui de-al patrulea fiu al său, al doilea dintre supravieţuitori: infantul Juan, conte de Barcelona, tatăl viitorului rege Juan Carlos I al Spaniei.

Alfonso a murit la Roma, în 1941. Guvernul spaniol a ordonat trei zile de doliu naţional.[1] Înmormântarea sa a avut loc la Roma, la Biserica Santa Maria di Monserrato, biserica naţională a Spaniei la Roma, chiar sub mormintele papei Calixt al III-lea şi papei Alexandru al VI-lea.[2] În ianuarie 1980, rămăşitele sale pământeşti sale au fost transferate la El Escorial, în Spania.[3]


[modifică] Căsătorie şi copii

Pe 31 mai 1906 Alfonso s-a căsătorit cu prinţesa de origine scoţiană Victoria Eugenia de Battenberg (1887-1969), o nepoată a regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit, şi strănepoată a reginei Victoria. „Alteţă Serenă” la naştere, „Ena”, cum era cunoscută, a fost ridicată la rangul de „Alteţă Regală” cu o lună înainte de nuntă, pentru ca uniunea să nu fie văzută ca inegală. Pe când Alfonso şi Ena se întorceau de la nunta lor, au scăpat de puţin de o încercare de asasinat a anarhistului Mateu Morral; explozia bombei a omorât sau rănit mulţi privitori şi membri ai procesiunii regale.

Familia regală a avut şapte copii:

  • Alfonso (Alfonso Pío Cristino Eduardo, 1907-1938)
  • Jaime (Jaime Leopoldo Isabelino Enrique, 1908-1975)
  • Beatriz (Beatriz Isabel Federica Alfonsa Eugenia, 1909-2002)
  • Fernando, un copil care a murit în 1910
  • Cristina (María Cristina Teresa Alejandra, 1911-1996)
  • Juan (Juan Carlos Teresa Silvestre Alfonso, 1913-1993)
  • Gonzalo (Gonzalo Manuel María Bernardo, 1914-1934)

Regele a avut şi trei copii nelegitimi :

  • Cu aristocrata franceză Mélanie de Gaufridy de Dortan:
  • Cu actriţa spaniolă Carmen Ruíz Moragas:
    • Ana María Teresa Ruíz Moragas (n. 1926, d. 1965). S-a căsătorit şi a avut moştenitori.
    • Leandro Alfonso Ruíz Moragas (n. 1929), recunoscut oficial de justiţia spaniolă pe 21 mai 2003, ca Leandro Alfonso de Borbón Ruíz. S-a căsătorit de două ori şi are moştenitori.

[modifică] Note

  1. ^ "Mourning in Spain", The Times (March 3, 1941): 3.
  2. ^ "Italians to Mourn Death of Alfonso", The New York Times (March 2, 1941): 36.
  3. ^ "21 Guns for Dead King's Homecoming", The Times (January 21, 1980): 4.


Predecesor:
Alfonso XII		 Rege al Spaniei
17 mai 1886 – 14 aprilie 1931		 Succesor:
A doua republică spaniolă



Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfonso_al_XIII-lea_al_Spaniei
Unelte personale