Televiziune digitală

Televiziunea digitală (DTV) este un sistem de telecomunicații prin care se emit și se recepționează imagini în mișcare și sunete prin intermediul semnalelor digitale, spre spre deosebire de semnale analogice folosite în sistemul de televiziune analog (tradițional). Televiziunea digitală folosește metode de modulație digitală, prin care informația este compresată, necesitând astfel televizoare care înglobează astfel de funcții, sau adaptoare externe care sa converteasca semnalul TV, sau plăci speciale care se pot insera în computere.

Televiziunea X digitală are anumite avantaje față de televiziunea analogică, cel mai important fiind necesarul mai mic de bandă necesar trasmiterii semnalului TV. Acest lucru le permite furnizorilor de semnale de televiziune să ofere mai multe canale TV ocupând aceeași bandă, pot să ofere o calitate mai bună a imaginilor televizive, sau pot să ofere și alte servicii speciale precum programe TV interactive. Televiziunea digitală permite oferirea și serviciilor de tip multicasting (mai multe programe simultane pe același canal) și ghiduri electronice ale programelor. Vânzările de servicii ne-televizive se pot constitui în surse suplimentare de venituri pentru televiziuni. De asemenea, televiziunea digitală are de cele mai multe ori o calitate mai bună a imaginii, o calitate mai bună a suntului, și o recepție mai bună a semnalului decât cea oferită de televiziunea analogică.

Totuși există și anumite limitari ale televiziunii digitale, datorită faptului că tehnologia se află la începuturile sale. Imaginile digitale pot avea anumite defecte care nu apar la televiziunea analogică, și care sunt în principal datorate insuficienței actuale de lățime de bandă și algoritmilor de compresie a imaginilor precum MPEG-2. Când o imagine digitală este comparată cu sursa originală a imaginii, anumite secvențe prezintă distorisiuni precum zgomot de cuantizare, culoare nepotrivită, blocuri de imagine.