Istoria Serbiei Medievale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Acest articol face parte din seria
Istoria Serbiei

Serbia Preistorică

Cultura Starčevo · Cultura Vinča
Moesia · Originile sârbilor

Serbia Medievală

Rascia · Doclea / Zeta · Zachlumia
Travunia · Țaratul Sârb
Serbia moravă · Bătălia de la Kosovo
Despotatul Serbiei

Serbia otomano-habsburgică

Prima Serbie Habsburgică
A doua Serbie Habsburgică
Serbia Revoluționară

Serbia Modernă

Principatul Serbiei · Regatul Serbiei
Campania din Serbia
Regatul Iugoslaviei
Serbia (1941–1944)
Republica de la Užice
RS Serbia · RF Iugoslavia
Serbia și Muntenegru
Serbia

Serbian Cross1.svg

Portal Serbia
 v  d  m 

Istoria medievală a Serbiei începe în secolul V d.Hr. odată cu așezarea slavilor în Balcani și se termină cu ocupația Serbiei de către Imperiul Otoman în 1540 odată cu prăbușirea Despotatului Serbiei.

Origini și migrația[modificare | modificare sursă]

Conform datelor lui împăratului bizantin Constantin Porfirogenet, care a domnit în perioada secolului X, slavii au migrat din Serbia Albă(actuala Polonie și estul Germaniei) și s-au stabilit inițial în regiunea grecească Salonic. Datorită condițiilor nefavorabile, s-au stabilit într-o zonă mai nordică,[1] într-o regiune care se numea Provincia romană Illyricum. Pe coasta adriatică, sârbii au înființat patru cnezate costale cunoscute ca fiind Neretva, Zahumnlje, Konavle, Travunia și Doclea. Teritoriul se întindea din estul Alpilor Dinarici către nord spre Râul Sava, și cuprindea regiunea Bosniei. A păstrat vechiul nume Serbia numită adesea de către bizantini Serbia Botezată, datorită creștinării acesteia (spre deosebire de păgânii slavi din nordul Europei).[2]

Lucrarea De Administrando Imperio lui Constantin, a atras intense dezbateri academice. Pe de-o parte, unii cercetători consideră a fi adevărată afirmația conform căreia Neretvanii, Zahumnljenii, Konavlenii, Travunienii și bosniacii din sud-est sunt descendenți ai sârbilor care și-au luat numele noului trib și din cauza factorilor geografici și politice au creat o istorie independentă din Rașka, regiunea din Serbia proprie care a devenit sinonimă cu numele Serbia începând din secolul XII.[3] Alții susțin că explicația lui Constantin ar fi fost doar o reflectare a situației politice din timpul domniei lui (de exemplu secolul X - prin care vasalul său Ceaslav Klonimirovici deținea stăpânea diversele teritorii slave la sud de râurile Cetina și Vrbas.[4] În plus, deși este posibil, există puține dovezi arheologice care susțin migrația distantă a slavilor din Serbia Albă,[5] și într-adevăr, puține dovezi susțin că o entitate politică cunoscută sub numele de Serbia Albă, ar fi existat.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Cirković, Sima M. (2004). The Serbs. Wiley–Blackwell. ISBN 0-631-20471-7 
  2. ^ en Fine, John Van Antwerp (1991). The Early Medieval Balkans: A Critical Survey from the Sixth to the Late Twelfth Century. The University of Michigan Press. p. 52. ISBN 0-472-08149-7. „Great Croatia called White was still unbaptized in his (Constantine's) day as were the Serbs who are neighbouring it.” 
  3. ^ en Vlahović, Petar. „The Serbian Origin of the Montenegrins. http://www.rastko.rs/rastko-cg/povijest/vlahovic.html. Accesat la 2 iunie 2010. 
  4. ^ Fine
  5. ^ en Curta, Florin (2001). The Making of the Slavs: History and Archaeology of the Lower Danube Region, c. 500-700 A.D.. Florida: Cambridge University Press. ISBN 973-7925-61-0 
  6. ^ en Curta, Florin. „Southeastern Europe in the Middle Ages, 500-1250”. University of Florida.