Protetică (stomatologie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În sensul medicinei dentare, protetica reprezintă o specialitate ce tratează metodele de restaurare morfo-funcțională și estetică a aparatului dento-maxilar cu ajutorul unor proteze biocompatibile.[1] A fost pentru prima dată introdusă în anul 1948, în SUA.[2] În Europa, primul stat care a pus bazele proteticii a fost Croația, în 1970. La nivel mondial, protetica este recunoscută ca ramură separată a stomatologiei în 50 de țări, dintre care 20 sunt țări europene.[3]

După tipul structurilor restaurate, se pot distinge două subdomenii: protetica dentară și protetica maxilo-facială.[1]

Protetica dentară[modificare | modificare sursă]

Poate fi fixă sau mobilă. Scopul acesteia este de a restabili integritatea dentară, care poate fi alterată de leziuni sau degradări fiziologice.

Protetica maxilo-facială[modificare | modificare sursă]

Spre deosebire de protetica dentară, protetica maxilo-facială implică restaurarea și/sau înlocuirea structurilor sistemului stomatognat și cranio-facial cu proteze[4] ce ajută la restabilirea funcțiilor specifice.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Curriculum în specialitatea Protetică dentară, Direcția generală de resurse umane și certificare a Ministerului Sănătății din România, p.1, accesat la 24 aprilie 2014
  2. ^ European Journal of Prosthodontics and Restorative Dentistry, Vol.14, No.3, pp 105-110
  3. ^ European Prosthodontic Association Specialty Recognition, accesat la 12 mai 2014
  4. ^ Maxillofacial Prosthetic Rehabilitation, accesat la 14 mai 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]