Carbonați

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Structura chimică

Carbonați sunt săruri disociate a acidului carbonic H2CO3. Aici aparține legătura realizată prin anionul de carbonat CO32-.

Sunt de asemenea numiți carbonați, esterul acidului carbonic, cu formula strcturală R-O-C(=O)-O-R , unde R si R' sunt resturi ce conțin carbon. Dacă aparțin R și R' de aceași moleculă se formează un inel ciclic pentagonal care ca fi numerotat după cum urmează:

  1. oxigen (-O-)
  2. oxid de carbon (-C(=O)-)
  3. oxigen (-O-)
  4. alchil (-C(CH3)H-)
  5. metilen (-CH2-)

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Carbonații săruri ionice de acea la temperatura camerei se prezintă sub formă solidă cristalizată. Anionul de carbonat nu are culoare, din această cauză culoarea este determinată de cationi. Carbonații nu au miros (sunt inodori). Cu excepția carbonaților alcalini se dizolvă greu în apă.

Reacții[modificare | modificare sursă]

Raportul dintre acid carbonic și carbonat: carbonat de calciu + apă + bioxid de carbon --> hidrocarbonat de calciu: \mathrm{ CaCO_3\ + H_2O\ + CO_2\ \rightarrow Ca(HCO_3)_2\ }

Această reacție arată formarea apei dure (bogată în carbonați)

Disocierea în apă: carbonat de magneziu -->ion de magneziu + bioxid de carbon \mathrm{ Mg_2(CO_3)_2\ \rightarrow Mg^{2+}\ + CO_3^{2-}\ }

Descompunerea la căldură: carbonat de calciu --> oxid de calciu + bioxid de carbon \mathrm{ CaCO_3\ \rightarrow CaO\ + CO_2\ }

Această reacție ne arată producerea varului nestins.

Ciclul: silcați-carbonați:

1.Ciclul începe prin formarea acidului carbonic:

\mathrm{ CO_2\ + H_2O\ \rightarrow H_2CO_3\ }

2.Apa de ploaie care conține acid carbonic erodează rocile care conțin silicați de calciu astfel va rezulta ioni de calciu și ioni de bicarbonat.

\mathrm{ H_2CO_3\ + CaO_x\ \rightarrow Ca^{2+}\ + HCO_3^-\  }

Acești ioni rezultați vor fi transportați de apele curgătoare în mări, unde microorganismele (planctonul) folosesc ionii de calciu la construirea cochiliilor, care după moartea lor vor alcătui sedimentele de carbonați de pe fundul mărilor.

Aceste sedimente vor fi în următoarele perioade geologice prin mișcări tectonice vor ajunge în interiorul straturile pământului.

Prin procesele de vulcanism sub acțiunea unei presiuni și temperaturi ridicate reacționează carbonatul de calciu cu cuarțul (metamorfismul carbonaților). Astfel iau naștere din nou prin eliminarea bioxidului de carbon silicații.

  • Determinarea carbonaților se face prin: reacția efervescentă a carbonatului de calciu cu acidul clorhidric.

Răspândire și utilizare[modificare | modificare sursă]

Carbonatul de calciu este prezent în calcare, ciment, beton, sau îngrășăminte chimice (amendamente)

Se află de asemenea carbonat de calciu ca:

  • In marmură utilizat în construcții
  • In cretă folosit în școli
  • In medicină este folosit ca antiacid îi hiperaciditatea gastrică, sau tratarea rahitismului
  • In farmacologie ca emulgator la prepararea de pulberi, alifii, drageuri
  • In industria alimentară fiind notat E 170 (colorant netoxic)
  • In cosmetică ca pulberi sicative
  • In tehnică și agricultură, îngrășăminte chimice, ca prisme pentru aparate optice
  • In biologie, în natură este folosit de organismele marine pentru alcătuirea cochiliilor

Carbonați mai importanți[modificare | modificare sursă]

  • Carbonatul de potasiu
  • Carbonatul de sodiu (soda)
  • Carbonatul de calciu (calcar, creta)
  • Carbonatul de magneziu și calciu (dolomitul)
  • Ca și carbonat organic pot fi amintite:
    • bimetil carbonatul (C3H6O3)
    • polimerele ca policarbonatele,