Peloid

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Peloidele sau nămolurile terapeutice sunt substanțe formate în procesele naturale sub influența fenomenelor geologice și care, în stare fin dizolvată și în amestec cu apa (nămoluri), se folosesc în practica medicală sub formă de băi sau proceduri locale.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

În funcție de compoziție[modificare | modificare sursă]

Sedimente curative[modificare | modificare sursă]

  • Biolitice
organice
turbă
nămoluri organice
de putrefacție = gytya
de semi-putrefacție = sapropel
anorganice
nămolul de izvor
șlicuri
crete și calcar
silicate
  • Abiolitice
argile șidrate
loess-uri

Pământuri curative (roci de sedimentare)[modificare | modificare sursă]

  • Luturi și marne
  • Tufuri calcaroase

În funcție de origine[modificare | modificare sursă]

Nămolurile sapropelice[modificare | modificare sursă]

Sunt depozite negre bogate în hidrosulfură de fier coloidală, plastice și unsuroase, ce se găsesc pe fundul unor locații cu dinamică redusă a apelor de profunzime. Apar din acțiunea microorganismelor în lipsa oxigenului asupra solului florei și faunei acvatice. Au conținut în substanțe organice > 10 % raportat la greutatea substanței uscate.

Clasificare:

Nămolurile de turbă[modificare | modificare sursă]

Rezultă din descompunerea micobiologică a resturilor vegetale accumulate pe fundul unor mlaștini. Au conținut în substanțe organice > 10 % raportat la greutatea substanței uscate.

Nămolurile minerale[modificare | modificare sursă]

Apar prin sedimentarea sărurilor unor izvoare cu caracter sulfuros, feruginos, carbogazos. Au conținut în substanțe organice < 10 % raportat la greutatea substanței uscate.

Structura peloidelor (nămoluri terapeutice)[modificare | modificare sursă]

Faza lichidă[modificare | modificare sursă]

Este soluția de imbibiție. În funcție de proporția acesteia se împart în:

  • slab hidratați cu ponderea umidității mai mică de 37%.
  • mediu hidratați cu ponderea umidității între 37% și 40%.
  • puternic hidratați cu ponderea umidității peste 40%.

După ionii care predomină poate avea caracter diferit:

Faza solidă[modificare | modificare sursă]

Cuprinde substanțe minerale sau organice în stare coloidală cu structură:

Conține substanțe:

Are un conținut bogat de vitamine de grup B și C produse de bacterii.

Faza gazoasă[modificare | modificare sursă]

Este reprezentată de gaze dizolvate precum CO2, H2S, CH4, H2.

Proprietățile peloidelor[modificare | modificare sursă]

  • Greutatea specifică : este maximă la cele puternic mineralizate și minimă la cele de turbă.
  • Granulația: se referă la mărimea particulelor solide și la gradul lor de dispersie.
  • Plasticitatea: reprezintă apacitatea de a se întinde și mula. Are valori mici pentru nămolurile minerale și cele de turbă și maxime la cele sapropelice. Are la bază proporția de substanțe insolubile și este evidențiată de vâscozitate și consistență.
  • Hidropexia: este capacitatea de absorbție și reținere a apei, mai mică la peloidele minerale și mai mare la cele organice.
  • Termopexia: se referă la capacitatea de a reține căldura.

Efecte terapeutice[modificare | modificare sursă]

Prin compoziție și prin proprietățile termopexice, nămolulurile – în general induc:

  • stimularea mecanoreceptorilor periferici, ceea ce declanșeză mecanisme reflexe cu efecte favorabile (în faza reflexă).
  • ulterior urmează vasodilatație tegumentară (faza neuroumorală, cu aport realizat direct prin intermediul factorului termic), ceea ce avantajează absorbția unor elemente prezente în nămol.
  • efecte bacteriostatice si bactericide

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]