Petru Cimpoeșu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Petru Cimpoeșu (n. 20 ianuarie 1952, Vaslui) este un prozator român contemporan.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Este fiul Aureliei (n. Lazăr) și al lui Sterea Cimpoeșu. În 1971 a absolvit cursurile Liceului „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui și s-a înscris la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București (transferat ulterior la Ploiești, sub denumirea Institutul de Petrol și Gaze) pe care l-a terminat în 1976. A lucrat ca inginer petrolist pe mai multe șantiere din zona Moinești, până în 1980, când a devenit profesor la Liceul „George Bacovia” din Bacău, unde a predat obiectele tehnice. După căderea regimului comunist, a fost pentru scurt timp director al Centrului Cultural Herestrău (Palatul Elisabeta) din București, revenind ulterior în Bacău, ca director al Centrului de Librării. A mai lucrat ca jurnalist, secretar de redacție sau redactor-șef la gazete locale (Moldova, Pur și simplu, Monitorul de Vaslui). Între 1992 și 1996 a fost directorul Teatrului de animație din Bacău, iar între anii 1998-2006 a fost angajat al companiei PETROM. În prezent este director al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Bacău. Scriitor optzecist, este unul dintre prozatorii de primă linie ai ultimilor ani.

Volume[modificare | modificare sursă]

  • Amintiri din provincie (1983), distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași
  • Firesc (1985)[1]
  • Erou fără voie (1994), Premiul Asociației Scriitorilor din Iași
  • Un regat pentru o muscă (1995)
  • Povestea Marelui Brigand (2000), Editura Dacia, reeditat la Editura Polirom[2]
  • Simion liftnicul. Roman cu îngeri și moldoveni, apărut la Editura Compania în 2001 și reeditat în 2007, Editura Polirom[3][4] (Premiul revistei Cuvântul, Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România; Premiul Magnesia Litera - cartea anului în Cehia și cea mai bună traducere în limba cehă a romanului)
  • Christina Domestica și Vânătorii de suflete, apărut la Editura Humanitas, în 2006 (Premiul pentru proză al revistei „Observator cultural” pe anul 2006; Premiul pentru proză USR - 2006; Premiul național de proză „Ziarul de Iași” – 2006)[5]
  • Nouă proze vechi. Ficțiuni ilicite, povestiri, Editura Polirom, 2008 [6][7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Oameni obișnuiți, 1 iulie 2011, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 26 martie 2013
  2. ^ Sticla cu otrava, 13 iulie 2007, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 24 martie 2013
  3. ^ La bloc, 6 iunie 2008, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
  4. ^ Un bacauan european, 28 septembrie 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 30 martie 2013
  5. ^ Razboiul hologramelor, 3 noiembrie 2006, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 24 martie 2013
  6. ^ Proza vietii, 15 august 2008, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
  7. ^ Petru Cimpoeșu față în față cu optzecismul, Adina Dinițoiu, Observator cultural - numărul 422, mai 2008, accesat la 30 ianuarie 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Sanda Cordoș, Scara păcătoșilor, în „Vatra”, 2003;
  • Mircea Iorgulescu, Viața la români, după Evenimente, în „22”, 2001;
  • Constantin Acosmei, Sfântul, cutremurul și moldovenii, în „Timpul”, 2001;
  • Iulian Ciocan, Un bloc de locuințe ca o țară, în „Contrafort”, 2001;
  • Luminița Marcu, Umor și metafizică, în „România literară”, 2001.
  • Marius Mihet, Viata ca apropo, în „România literară”, 2015.
  • Gelu Ionescu, Târziu, de departe, Ed. Cartea Românească
  • Marius Mihet, Domesticirea apocalipsei, în „România literară”, 2016.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri