Gheorghe Crăciun (scriitor)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gheorghe Crăciun
Gheorghe craciun.jpg
Date personale
Născut 8 mai 1950,
comuna Tohanu Vechi, județul Brașov)
Decedat 3 ianuarie 2007 (56 de ani) ,
comuna Tohanu Vechi, județul Brașov)
Naționalitate român România
Cetățenie România
Ocupație prozator, teoretician literar, publicist, profesor universitar
Limbi limba română[1]
Studii Universitatea din București
Activitatea literară
Activ ca scriitor literatura contemporană
Mișcare/curent literar Postmodernism
Operă de debut Acte originale. Copii legalizate, 1982

Gheorghe Crăciun (n. 8 mai 1950 – d. 30 ianuarie 2007, comuna Tohanu Vechi, județul Brașov) a fost un romancier, teoretician literar român. A fost profesor universitar de teoria literaturii la Facultatea de Litere a Universității din Brașov.

Studii[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

A urmat liceul la Sighișoara, absolvind în 1969, apoi a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. În timpul facultății frecventează cenaclul studențesc de proză Junimea, condus de Ovid. S. Crohmălniceanu și în anii 1970-1973 înființează revista de perete și cenaclul Noii, alături de colegii săi de generație Gheorghe Ene, Ioan Flora, Ioan Lăcustă, Mircea Nedelciu, Constatin Stan, Sorin Preda.

Devine profesor de literatură română în comuna Nereju (1973-1975), și apoi Tohan Blocuri (1974-1990). Din 1990 este profesor la nou înființata Facultate de Litere a Universității din Brașov. În anul 2002 devine doctor în litere la Universitatea din București, cu o teză despre Dimensiunea tranzitivă a poeziei moderniste și postmoderne din România.

Debutul său publicistic are loc în revista Luceafărul cu poezie. Debutează editorial în 1982 cu romanul Acte originale. Copii legalizate.

Romane publicate[modificare | modificare sursă]

  • Acte originale. Copii legalizate, 1982
  • Compunere cu paralele inegale, 1988
  • Frumoasa fără corp, 1993
  • Pupa russa, 2004, 2007 [2]
  • Femei albastre, Editura Polirom, 2013 [3][4][5]

Articole și eseuri[modificare | modificare sursă]

  • Cu garda deschisă, 1997
  • Introducere în teoria literaturii, 1997
  • În căutarea referinței, 1998
  • Introducere în teoria literaturii, 1997, (ediția a Il-a, 2003)
  • Experimentul literar romanesc postbelic, în colaborare, 1998
  • Reducerea la scară, 1999
  • Aisbergul poeziei moderne, 2002[6]
  • Doi într-o carte, fără a-l mai socoti pe autorul ei. Fragmente cu Radu Petrescu și Mircea Nedelciu, 2003
  • Trupul știe mai mult. Fals jurnal la „Pupa russa” (1993-2000), 2006[7], volum de însemnări despre problemele de conștiință morală și estetică ale autorului în elaborarea romanului Pupa russa
  • Mecanica fluidului, 2015, un volum de proze scurte, desene și fotografii

Antologator[modificare | modificare sursă]

  • Competiția continuă. Generația 80 în texte teoretice, 1994
  • Generația 80 în proza scurtă, 1998

Traduceri și retroversiuni în limbi străine[modificare | modificare sursă]

  • Experiment in Romanian Post-War Literature, în colaborare, 1998
  • Images & Texts / Images et textes, în colaborare, 2000
  • Composition aux parallèles inégales[8] (Compunere cu paralele inegale), éditions Maurice Nadeau, Paris, 2001, traducere în limba franceză de Odile Serre care a obținut Premiul Pierre-François Caillé decernat de Asociația franceză a traducătorilor
  • La poupée russe[9], fragment de început al romanului Pupa russa, traducere în limba franceză de Odile Serre, în Les Belles Étrangères : Douze écrivains roumains [Frumoasele (literaturi) străine, doisprezece scriitori români], 2005, p. 73-88

Antologii[modificare | modificare sursă]

Este prezent în antologiile de proză: Desant '83 (1983), The Phantom Church and Others Stories from Romania (University of Pittsburgh Press, 1996), Romanian Fiction of the '80s and '90s (1999).

A tradus din limba franceză Deplasări de Serge Fauchereau (ediție bilingvă, 1996) și Modernitatea de Alexis Nouss (în colaborare, 2000).

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

  • Trupul și litera: explorǎri critice în biografia și opera lui Gheorghe Crǎciun; conferința naționalǎ "Gheorghe Crǎciun - Viața și opera" , Brașov, 12 iulie 2012, coordonatori Andrei Bodiu, Georgeta Moarcǎs

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Gheorghe Crăciun (scriitor)", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb13623147p, accesat la 10 octombrie 2015  Missing or empty |title= (ajutor)
  2. ^ Pupa russa sau jocul postmodern al feminitatii, Luciana Ciovica, Observator cultural - numărul 416, martie 2008, accesat la 30 ianuarie 2014
  3. ^ „Un cinic de nevoie și un hedonist fără ideologie“, Adina Dinițoiu, Observator cultural - numărul 682, iulie 2013, accesat la 30 ianuarie 2014
  4. ^ „Corpul meu gîndește altfel decît mine“ - Eseu, Cezar Gheorghe, Observator cultural - „corpul meu gîndește altfel decît mine“, eseu, accesat la 1 februarie 2014
  5. ^ Între Femei albastre și gheișele nipone, 24 aprilie 2013, Magdalena Popa Buluc, Cotidianul, accesat la 28 februarie 2014
  6. ^ CRONICA LITERARA/ Vârful aisbergului, 10 martie 2010, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
  7. ^ Body language, 23 martie 2007, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 24 martie 2013
  8. ^ http://www.sudoc.abes.fr//DB=2.1/SET=30/TTL=1/CMD?ACT=SRCHA&IKT=1016&SRT=RLV&TRM=composition+aux+parall%C3%A8les+in%C3%A9gales
  9. ^ http://www.sudoc.abes.fr//DB=2.1/SET=23/TTL=1/CMD?ACT=SRCHA&IKT=1016&SRT=RLV&TRM=douze+%C3%A9crivains+roumains

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri