Limba neerlandeză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
neerlandeză
Nederlands
Pronunție pronunțat ˈneːdərlɑnts ( ascultă)
Vorbită în În principal Olanda, Belgia flamandă și Surinam; de asemenea în Antilele Olandeze, dar și în Flandra franceză
Regiuni În principal Europa de Vest, în prezent și în Africa de Sud, nordul Americii de Sud și Caraibe
Număr de vorbitori 22 de milioane (2012)
Total (vorbitori L1 și L2): 28 de milioane (2012)
Sistem de scriere Latin
Braille, utilizat din 1951
Clasificare
limbi indo-europene
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în Aruba, Belgia, Curaçao, Olanda, Sint Maarten, Surinam
Organizații internaționale: Benelux, Comunitatea Caraibelor, Uniunea Europeană, Uniunea Națiunilor Sud-Americane
Organ de
reglementare
Uniunea de Limbă Olandeză (Nederlandse Taalunie)
ISO 639-1 nl
ISO 639-2 dut (B)
nld (T)
ISO 639-3
(cel mai
răspândit dialect)
nld – olandeza/flamanda
vls – flamanda de vest
zea – zeelandeza
Extras
Europa is niet alleen tal van uiteenlopende tradities en talen rijk, maar heeft ook een aantal gemeenschappelijke waarden. (Europa este un continent care adăpostește numeroase tradiții și limbi diferite, dar are, de asemenea, valori comune.)
Răspândire în lume
 națională   oficială   minoritate națională   minoritate 
 națională   oficială   minoritate națională   minoritate 
Această pagină poate conține caractere Unicode

Limba neerlandeză (numită adesea olandeză; autonim: Nederlands) este o limbă germanică, inclusă în subgrupa limbilor vest-germanice. Neerlandeza este forma scrisă comună a dialectelor germanice vorbite în Țările de Jos și în Belgia (regiunile Flandra și Bruxelles). Este limba oficială a Țărilor de Jos și a Surinamului, iar în Belgia este una din limbile oficiale, alături de franceză și germană. Este vorbită și în posesiunile olandeze din Marea Caraibelor (Aruba și Antilele Olandeze), precum și în unele comunități din Indonezia (fostă colonie olandeză). În total, neerlandeza este vorbită ca limbă maternă de circa 22 de milioane de persoane.[1]

Limba afrikaans, vorbită în Africa de Sud și Namibia, este derivată din unele dialecte neerlandeze vorbite în secolul al XVII-lea. În urma izolării, afrikaans s-a îndepărtat treptat de neerlandeză și a ajuns să aibă astăzi o gramatică mult simplificată, dar cele două limbi sunt încă într-o mică măsură reciproc inteligibile.

Neerlandeza reprezintă o formă literară a germanei de jos (Niederdeutsch), tranziția dintre germana standard (Hochdeutsch) și neerlandeza standard fiind făcută de grupul de dialecte Bergisch-Limburgisch, vorbite în sud-estul Țărilor de Jos, nord-estul Belgiei și în regiunea Niederrhein din Germania. Dialectele de nord ale neerlandezei (provinciile Groningen, Drenthe și Overijssel) sunt chiar mai apropiate de dialectul saxon de jos al germanei decât de neerlandeza standard. Neerlandeza are multe asemănări și cu limba engleză, fiind cea mai apropiată limbă de aceasta, cu excepția grupului de limbi frizone.

Denumire[modificare | modificare sursă]

Denumirea oficială a limbii este Nederlands, chiar dacă mai sunt vehiculați și alți termeni precum Hollands sau Vlaams. În consecință, echivalentul oficial în limba română ar trebui să fie „neerlandeză”. Totuși, denumirea tradițională și cea mai răspândită este „limba olandeză”. Termenul „limba neerlandeză”, care până recent avea o frecvență redusă în afara lucrărilor de specialitate, a ajuns în prezent să fie preferat. Explicația acestui fapt este aceea că limba neerlandeză desemnează nu numai limba oficială a Olandei, ci și una din cele trei limbi oficiale ale Belgiei, unde această limbă este vorbită sub forma variantei flamande.[2] Olandeza (Hollands în neerlandeză) este doar un dialect a limbii neerlandeze, vorbit în partea vestică a Țărilor de Jos.[3] Dialectul olandez și cel brabantin sunt cele mai vorbite din monarhia constituțională a Țărilor de Jos. Termenii de „flamandă” și „olandeza” sunt utilizați de lingviști pentru a desemna dialectele sau regionalismele.

În Evul Mediu, limba era cunoscută sub numele Dietsc sau Duutsc, echivalentul istoric al germanei (Deutsch), care însemna simplu „limba poporului”, în contrast cu latina, care era limba religiei și a învățăturii.[4] Forma Duutsc a fost împrumutată în limba engleză sub corespondentul Dutch.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Limba olandeză este atestată ca limbă proprie începând cu anii 500,[5][6] dovadă de necontestat fiind individualizarea limbilor tribale germanice din acea perioadă care a marcat uniformizarea dialectelor în limbi de sine stătătoare.[7]

Limba olandeza s-a format în primă instanță prin geneza germanică, după care s-a produs o ruptură culminând în "olandeza veche" (Oudnederlands),[6] care este folosită o perioadă îndelungată de circa 600 de ani, între 500 și 1200.[7] În această perioadă, limba olandeză și-a păstrat o mare parte din expresia lingvistică comună cu alte limbi vest-germanice, însă, de-a lungul influentelor vecinătății, aceasta a început să se manifeste într-o limbă unică și relativ diferită de celelalte ramuri germanice.

Era următoare din istoria limbii olandeze este cunoscută ca "olandeza mijlocie" (Middelnederlands), o perioadă care a durat aproximativ 300 de ani, între 1200 și 1500.[7] Această perioadă este considerată un "tampon" între olandeza veche și olandeza modernă, vorbită și în ziua de azi.[8]

Olandeza modernă a fost influențată serios de mai multe limbi precum germana, franceza și engleza, în perioadele lor de "lingua franca".[7] Faptul că Olanda se află la răscruce din punct de vedere geografic față de aceste trei mari culturi, a îmbunătățit în mod preponderent procesul de modernizare a limbii, cât și al societății olandeze. De asemenea, greaca și latina au avut un rol decisiv în crearea limbii olandeze de azi,[6] crescând vocabularul acesteia la aproximativ 350.000 de cuvinte, probabil cel mai vast vocabular întâlnit la o limbă în ziua de azi.

Dialecte[modificare | modificare sursă]

Dialectele limbii neerlandeze: 1. brabantic, 2. flamand, 3. zeelandic, 4. olandez, 5. sud-geldric, 6. limburghez

În Olanda, numărul dialectelor este destul de scăzut, o regiune bogată în această privință fiind totuși Limburg. Vorbitorii de dialect stăpânesc de asemenea (într-o oarecare măsură) și limba standard. Aceasta din urmă cunoaște însa, în aspectul său vorbit, influențe regionale:

  • în sudul Olandei, consoana „g” este mai puțin sonoră decat în vest sau nord;
  • în regiunea nord-estică, „n”-ul din cadrul terminației „-en” este pronunțat mai clar decât în restul țării.

Belgia se poate considera mai bogată în dialecte. Deși flamanda nu poate fi interpretată drept un dialect propriu-zis, anumite cuvinte sau construcții frazeologice ce îi sunt specifice nu pot fi regăsite în spațiul olandez. Dialectele flamande se caracterizează printr-un număr mare de cuvinte împrumutate din limba franceză. De exemplu, cuvântul flamand pentru „furculiță” este fourchette și nu olandezul vork.[9] În ciuda acestora, diferențele nu sunt atât de semnificative încât să se poată vorbi de existența a două limbi distincte.

Răspândire geografică[modificare | modificare sursă]

Distribuția geografică a limbii neerlandeze
Țară Vorbitori Ref.
 Olanda 15.700.000
 Belgia 5.660.000
 Surinam 200.000
 Curaçao 11.400
 Aruba 5.290
 Sint Maarten 2.000
 Bonaire 950
 Sint Eustatius 100
 Saba 20
Total 22.040.690
Vorbitori de neerlandeză în Statele Unite (per 1.000 de locuitori)

Limba neerlandeză, ca limbă natală, este vorbită de către 15,7 milioane de olandezi și 5,6 milioane de belgieni. Ea se vorbește și în Flandra (regiune belgiană), fiind cunoscută și sub denumirea de flamandă, deși măsura în care diferă flamanda și olandeza este un subiect intens dezbătut. Frontiera lingvistică din Belgia se află la sud de Bruxelles (care, la rândul său, e un oraș bilingv), cu o traiectorie aproximativă de la est la vest. Mai mult, există peste 80.000 de vorbitori de neerlandeză (numită Vlaams sau flamandă) în apropierea orașului francez Dunkerque, la granița cu Belgia.[9] Totuși, aceasta nu are niciun statut oficial. Olandeza este de facto limba oficială în Surinam.

Gramatică[modificare | modificare sursă]

Olandeza se scrie cu ajutorul alfabetului latin format din 26 de litere, o parte dintre acestea putând fi însoțite de diverse semne diacritice. Olandeza se situează între engleză și germană, fiind mai apropiată de aceasta din urmă, mai ales în ceea ce privește gramatica. Cât despre vocabular, olandezii au împrumutat francezilor și multor alte țări un important lexic maritim (matelot, babord etc).

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]