Mihai Șora

Mihai Șora
Fotografie din 1990 (Revista 22)
Date personale
Născut	7 noiembrie 1916 (101 ani)
Cetățenie	România
Ocupație	filozof
Activitate
Limbi	limba română
Studii	Universitatea din București
Membru de onoare al Academiei Române

Mihai Șora (n. 7 noiembrie 1916, Ianova, județul Timiș) este un filosof și eseist român. Din 24 octombrie 2012 este membru de onoare al Academiei Române.

Biografie

Educație, anii timpurii

Fiul lui Melentie Șora, preot ortodox, și al Anei (născută Bogdan), Mihai studiază la Școala primară din comuna Izvin, județul Timiș, apoi la Timișoara (1923 - 1927), încheind studiile liceale la "Constantin Diaconovici-Loga" din același oraș (1927 - 1934), unde a studiat temeinic filosofia și limbile clasice, latina și elina.

Mihai Șora • fotografie de Luiza Șora (2015)

Va studia filosofia la Universitatea din București (1934 - 1938). I-a avut ca profesori, printre alții, pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Bursier al Guvernului Franței, a ajuns în ianuarie 1939 la Paris pentru a realiza, sub conducerea lui Jean Laporte, o teză despre La notion de la grâce chez Pascal [Noțiunea de har în opera lui Blaise Pascal].

Franța, Elveția, România

Amenințarea înaintării vertiginoase a Wehrmachtului l-a făcut să părăsească Parisul în iunie 1940 și, după lungi peregrinări, s-a stabilit la Grenoble (1940 - 1945), întrucât acolo oficia Jacques Chevalier, un „pascalizant înrăit”, conform propriilor cuvinte. În această perioadă, concepe prima sa carte, Du dialogue intérieur, un eseu de antropologie metafizică, publicat ceva mai târziu, în 1947, la Gallimard.

În anii războiului participă la rezistența franceză antifascistă, iar după aceea devine cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, între 1945 și 1948.

Neînțelegând adevărata dimensiune tragică a ocupării de facto a României de către Uniunea Sovietică prin intermediul desființării partidelor politice, a democrației și a guvernării țării de către un guvern comunist aservit Kremlinului, revine în țară în toamna anului 1948, cu intenția de a se reîntoarce în Franța, dar era mult prea târziu. Granițele fuseseră deja închise și odată cu acestea și deschiderea României spre vest pentru aproape 20 de ani.

Totuși, din cauza tinereții sale și a apolitismului său evident și declarat, nu este împiedicat să presteze munci intelectuale. A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe (1948 - 1951), apoi ca șef de secție la Editura pentru limbi străine (între 1951 și 1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954 - 1969), unde are meritul editorial remarcabil de a fi fost fondatorul noii serii BPT (un acronim pentru Biblioteca Pentru Toți).

Luiza & Mihai Șora• fotografie de Irina Banari (2009)

Familia

Mihai Șora s-a căsătorit pe 19 iulie 2014, la vârsta de 98 de ani, cu scriitoarea Luiza Palanciuc-Șora.

Prima lui soție a decedat în anul 2011, la vârsta de 94 de ani, după o viață de 72 de ani împreună. Din această primă căsătorie, Mihai Șora are 3 copii: Sanda, Andrei și Tom.

Premii, traduceri, afilieri

• Mihai Șora este membru fondator al Grupului de Dialog Social, al Alianței Civice și al Societății Române de Fenomenologie.
• A tradus din Jean-Jacques Rousseau ("Visările unui hoinar singuratic"), Jean-Paul Sartre ("Cu ușile închise"), Benjamin Fondane.
• Mihai Șora a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Sarea pământului (1978) și pentru Firul ierbii (1998).
• După evenimentele din decembrie 1989, a fost Ministru al Învățământului în primul guvern democratic provizoriu, condus de Petre Roman, și singurul ministru care și-a dat demisia din guvern, ca protest în urma mineriadelor din 13-15 iunie 1990, refuzând, ulterior, să mai ocupe vreo funcție în aparatul de Stat.
• În 2016 i s-a conferit Ordinul național „Steaua României” în grad de Cavaler.

Opera

• Du dialogue intérieur, 1947, Paris, Editions Gallimard; trad. rom. Despre dialogul interior. Fragment dintr-o Antropologie Metafizică, Humanitas, 1995; 2006
• Sarea pămîntului, Editura Cartea Românească, 1978; Humanitas, 2006
• A fi, a face, a avea, Editura Cartea Românească, 1985; Humanitas, 2006
• eu&tu&el&ea sau dialogul generalizat, Editura Cartea Românească, 1990; Humanitas, 2007
• Firul ierbii, 1998
• Câteva crochiuri și evocări, 2000
• Mai avem un viitor? România la început de mileniu, interviuri, Polirom, 2001
• Locuri comune, 2004
• Clipa și timpul, 2005

Mihai Șora• fotografie de Luiza Șora (2012)

In honorem

• Despre toate și ceva în plus. De vorba cu Leonid Dragomir, 2005; ediția a II-a revizuită și adăugită, 2006
• Mihai Șora. O filosofie a bucuriei și a speranței - Leonid Dragomir; Editura Cartea Romaneasca, 2009
• Dialog si libertate: Eseuri în onoarea lui Mihai Șora (Festschrift Mihai Șora), coord. Sorin Antohi și Aurelian Craiutu, Ed. Nemira, București, 1997
• Basarab Nicolescu, „Mihai Șora și bucuria de a trǎi“, Convorbiri literare - numărul 11, November 2011, p. 14-15, noiembrie 2011
• Tudor Petcu, „Basarab Nicolescu – Mihai Șora: un dialog neîntrerupt al ideilor fecunde“, Oglindanet, 16 Aprilie 2012
• Luiza Palanciuc-Șora, Mihai Șora – 1∞ [unu infinit], în Revista Hyperion, nr. 10-12/2016.

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – Ș
• Gelu Vlașin (2 iunie 2003), Conspirația tăcerii [Mihai Șora], articol biografic la Liternet
• Un reper: Mihai Sora, 8 noiembrie 2006, Adevărul

Interviuri

• „Ce vrem să fie țara asta peste 30 de ani?“, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 599, noiembrie 2011
• Proiecte culturale indreptate catre spatiul public (I). Interviu cu Mihai SORA, Raluca Alexandrescu, Observator cultural - numărul 26, august 2000
• Proiecte culturale indreptate catre spatiul public (II). Interviu cu Mihai SORA, Raluca Alexandrescu, Observator cultural - numărul 27, august 2000
• "Tipul meu de gândire e la antipodul tipului de gândire Noica...", Daniel D. Marin, Cuvântul