Mihai Șora

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mihai Șora
Mihai Șora (revista 22) (1).jpg
Fotografie din 1990 (Revista 22)
Date personale
Născut (100 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație filozof Modificați la Wikidata
Activitate
Limbi limba română[1]  Modificați la Wikidata
Studii Universitatea din București  Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române

Mihai Șora (n. 7 noiembrie 1916, Ianova, județul Timiș) este un filosof și eseist român. Din 24 octombrie 2012 este membru de onoare al Academiei Române.[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Educație, anii timpurii[modificare | modificare sursă]

Fiul lui Melentie Șora, preot ortodox, și al Anei (născută Bogdan), Mihai studiază la Școala primară din comuna Izvin, județul Timiș, apoi la Timișoara (1923 - 1927), încheind studiile liceale la "Constantin Diaconovici-Loga" din același oraș (1927 - 1934), unde a studiat temeinic filosofia și limbile clasice, latina și elina.

Mihai Șora • fotografie de Luiza Șora (2015)
Mihai Șora • fotografie de Luiza Șora (2015)

Va studia filosofia la Universitatea din București (1934 - 1938). I-a avut ca profesori, printre alții, pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Bursier al Guvernului Franței, a ajuns în ianuarie 1939 la Paris pentru a realiza, sub conducerea lui Jean Laporte, o teză despre La notion de la grâce chez Pascal [Noțiunea de har în opera lui Blaise Pascal].

Franța, Elveția, România[modificare | modificare sursă]

Amenințarea înaintării vertiginoase a Wehrmachtului l-a făcut să părăseacă Parisul în iunie 1940 și, după lungi peregrinări, s-a stabilit la Grenoble (1940 - 1945), întrucât acolo oficia Jacques Chevalier, un „pascalizant înrăit”, conform propriilor cuvinte.[necesită citare] În această perioadă, concepe prima sa carte, Du dialogue intérieur, un eseu de antropologie metafizică, publicat ceva mai târziu, în 1947, la Gallimard.

În anii războiului participă la rezistența franceză antifascistă, iar după aceea devine cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, între 1945 și 1948.

Neînțelegând adevărata dimensiune tragică a ocupării de facto a României de către Uniunea Sovietică prin intermediul desfințării partidelor politice, a democrației și a guvernării țării de către un guvern comunist aservit Kremlinului, revine în țară în toamna anului 1948, cu intenția de a se reîntoarce în Franța, dar era mult prea târziu. Granițele fuseseră deja închise și o dată cu acestea și deschiderea României spre vest pentru aproape 20 de ani.

Totuși, din cauza tinereții sale și a apolitismului său evident și declarat, nu este împiedicat să presteze munci intelectuale. A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe (1948 - 1951), apoi ca șef de secție la Editura pentru limbi străine (între 1951 și 1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954 - 1969), unde are meritul remarcabil editorial de a fi fost fondatorul noii serii BPT (un acronim pentru Biblioteca Pentru Toți).

Luiza & Mihai Șora • fotografie de Irina Banari (2009)
Luiza & Mihai Șora • fotografie de Irina Banari (2009)

Familia[modificare | modificare sursă]

Mihai Șora s-a căsătorit pe 19 iulie 2014, la vârsta de 98 de ani, cu scriitoarea Luiza Palanciuc-Șora.[3][4][5]

Premii, traduceri, afilieri[modificare | modificare sursă]

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Du dialogue intérieur, 1947, Paris, Editions Gallimard; trad. rom. Despre dialogul interior. Fragment dintr-o Antropologie Metafizică, Humanitas, 1995; 2006
  • Sarea pămîntului, Editura Cartea Românească, 1978; Humanitas, 2006
  • A fi, a face, a avea, Editura Cartea Românească, 1985; Humanitas, 2006
  • eu&tu&el&ea sau dialogul generalizat, Editura Cartea Românească, 1990; Humanitas, 2007
  • Firul ierbii, 1998
  • Câteva crochiuri și evocări, 2000
  • Mai avem un viitor? România la început de mileniu, interviuri, Polirom, 2001
  • Locuri comune, 2004
  • Clipa și timpul, 2005
Mihai Șora • fotografie de Luiza Șora (2012)
Mihai Șora • fotografie de Luiza Șora (2012)

In honorem[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Mihai Șora", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb12263890r, accesat la 10 octombrie 2015  Missing or empty |title= (ajutor)
  2. ^ Filosoful Mihai Șora și cardinalul Lucian Mureșan, aleși membri de onoare ai Academiei Române, 24 octombrie 2012, Alina Dan, Mediafax, accesat la 21 iulie 2014
  3. ^ Filosoful Mihai Șora s-a căsătorit la 98 de ani, 21 iulie 2014, Gândul, accesat la 21 iulie 2014
  4. ^ Raluca Moisă, Filosoful Mihai Șora s-a căsătorit la 98 de ani, 22 iulie 2014, Adevarul, accesat la 22 iulie 2014
  5. ^ Mihai Șora s-a căsătorit la 98 de ani, 22 iulie 2014, Adrian Pătrușcă, Evenimentul zilei, accesat la 24 iulie 2014
  6. ^ Agenția Națională de Presă AGERPRES: Neagu Djuvara și Mihai Șora, decorați de președintele Iohannis, 10 august 2016

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mihai Șora

Interviuri