Mihai Șora

Membru al Academiei Române

Mihai Șora
Poză publicată în 1990 în Revista 22.
Date personale
Născut	7 noiembrie 1916 (99 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	filozof[*]
Activitate
Limbi	limba română
Studii	Universitatea din București

Mihai Șora (n. 7 noiembrie 1916, Ianova, județul Timiș) este un filosof și eseist român. Din 24 octombrie 2012 este membru de onoare al Academiei Române.

Biografie

Educație, anii timpurii

Fiul lui Melentie Șora, preot ortodox, și al Anei (născută Bogdan), Mihai studiază la Școala primară din comuna Izvin, județul Timiș, apoi la Timișoara (1923 - 1927), încheind studiile liceale la "Constantin Diaconovici-Loga" din același oraș (1927 - 1934), unde a studiat temeinic filosofia și limbile clasice, latina și elina.

Va studia filosofia la Universitatea din București (1934 - 1938). I-a avut ca profesori, printre alții, pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Bursier al Guvernului Franței, a ajuns în ianuarie 1939 la Paris pentru a realiza, sub conducerea lui Jean Laporte, o teză despre "La notion de la grâce chez Pascal".

Franța, Elveția, România

Amenințarea înaintării vertiginoase a Wehrmachtului l-a făcut să părăseacă Parisul în iunie 1940 și, după lungi peregrinări, s-a stabilit la Grenoble (1940 - 1945), întrucât acolo oficia Jacques Chevalier, un „pascalizant înrăit”, conform propriilor sale cuvinte. În această perioadă, concepe prima sa carte, Du dialogue intérieur, un eseu de antropologie metafizică, publicat ceva mai târziu, în 1947, la Gallimard.

În anii războiului participă la rezistența franceză antifascistă, iar după aceea devine cercetător stagiar la Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, între 1945 și 1948.

Neînțelegând adevărata dimensiune tragică a ocupării de facto a României de către Uniunea Sovietică prin intermediul desfințării partidelor politice, a democrației și a guvernării țării de către un guvern comunist aservit Kremlinului, revine în țară în toamna anului 1948, cu intenția de a se reîntoarce în Franța, dar era mult prea târziu. Granițele fuseseră deja închise și o dată cu acestea și deschiderea României spre vest pentru aproape 20 de ani.

Totuși, din cauza tinereții sale și a apolitismului său evident și declarat, nu este împiedicat să presteze munci intelectuale. A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe (1948 - 1951), apoi ca șef de secție la Editura pentru limbi străine (între 1951 și 1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954 - 1969), unde are meritul remarcabil editorial de a fi fost fondatorul noii serii BPT (un acronim pentru Biblioteca Pentru Toți).

Familia

Mihai Șora s-a căsătorit pe 19 iulie 2014, la vârsta de 98 de ani.

Premii, traduceri, afilieri

• Mihai Șora este membru fondator al Grupului de Dialog Social, al Alianței Civice și al Societății Române de Fenomenologie.
• A tradus din Jean-Jacques Rousseau ("Visările unui hoinar singuratic") și din Sartre ("Cu ușile închise").
• Mihai Șora a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Sarea pământului (1978) și pentru Firul ierbii (1998).
• După evenimentele din decembrie 1989, a fost Ministru al Învățământului, în primul guvern democratic provizoriu, condus de Petre Roman.
• În 2016 i s-a conferit Ordinul național „Steaua României” în grad de Cavaler.

Opera

• Du dialogue interieur, 1947, Paris, Editions Gallimard; trad. rom. Despre dialogul interior. Fragment dintr-o Antropologie Metafizica, Humanitas, 1995; 2006
• Sarea pămîntului, 1978; Humanitas, 2006
• A fi, a face, a avea, 1985; Humanitas, 2006
• eu&tu&el&ea sau dialogul generalizat, 1990; Humanitas, 2007
• Firul ierbii, 1998
• Câteva crochiuri și evocări, 2000
• Mai avem un viitor? România la început de mileniu, interviuri, Polirom, 2001
• Locuri comune, 2004
• Clipa și timpul, 2005

In honorem

• Despre toate și ceva în plus. De vorba cu Leonid Dragomir, 2005; ediția a II-a revizuită și adăugită, 2006
• Mihai Șora. O filosofie a bucuriei și a speranței - Leonid Dragomir; Editura Cartea Romaneasca, 2009
• Dialog si libertate: Eseuri în onoarea lui Mihai Șora (Festschrift Mihai Șora), coord. Sorin Antohi și Aurelian Craiutu, Ed. Nemira, București, 1997

Volume colective

• Pot să vă mai enervez cu ceva? Interviuri între vehemență și emoție, coord. de Ovidiu Șimonca - Nicolae Manolescu, Matei Călinescu, Mihai Șora, Matei Vișniec, Antoaneta Ralian, Andrei Pleșu, Andrei Șerban, Livius Ciocârlie, Paul Cornea, Alexandru Paleologu, Gabriela Adameșteanu, Gheorghe Crăciun, Dumitru Țepeneag, Nora Iuga, Gabriel Liiceanu, Gabriela Melinescu, Ștefan Agopian, Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara, Gelu Ionescu, Petru Cimpoeșu, Bujor Nedelcovici, Mircea Horia Simionescu, Victor Rebengiuc, Marcel Iureș; Ed. Cartier, 2009;

Legături externe

• Gelu Vlașin (2 iunie 2003), Conspirația tăcerii [Mihai Șora], articol biografic la Liternet
• Un reper: Mihai Sora, 8 noiembrie 2006, Adevărul

Interviuri

• „Ce vrem să fie țara asta peste 30 de ani?“, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 599, noiembrie 2011
• Proiecte culturale indreptate catre spatiul public (I). Interviu cu Mihai SORA, Raluca Alexandrescu, Observator cultural - numărul 26, august 2000
• Proiecte culturale indreptate catre spatiul public (II). Interviu cu Mihai SORA, Raluca Alexandrescu, Observator cultural - numărul 27, august 2000
• "Tipul meu de gândire e la antipodul tipului de gândire Noica...", Daniel D. Marin, Cuvântul