Mihai Șora

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mihai Șora
Mihai Șora (revista 22) (1).jpg
Fotografie din 1990 (Revista 22)
Date personale
Născut (101 ani) Modificați la Wikidata
Ianova, Comitatul Timiș, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba română[1]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române
Mihai Șora • fotografie de Luiza Șora (2015)
Mihai Șora - fotografie de Luiza Șora (2015)
Luiza & Mihai Șora • fotografie de Irina Banari (2009)
Luiza și Mihai Șora - fotografie de Irina Banari (2009)
Mihai Șora • fotografie de Luiza Șora (2012)
Mihai Șora - fotografie de Luiza Șora (2012)

Mihai Șora (n. , Ianova, Comitatul Timiș, Austro-Ungaria) este un filosof și eseist român. Din 24 octombrie 2012 este membru de onoare al Academiei Române.[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Educație, anii timpurii[modificare | modificare sursă]

Fiul lui Melentie Șora, preot ortodox, și al Anei (născută Bogdan), Mihai Șora studiază la Școala primară din comuna Izvin, județul Timiș, apoi la Timișoara (1923 - 1927), încheind studiile liceale la "Constantin Diaconovici-Loga" din același oraș (1927 - 1934), unde a studiat temeinic filosofia și limbile clasice, latina și elina.

A studiat filosofia la Universitatea din București (1934 - 1938). I-a avut ca profesori, printre alții, pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Bursier al Guvernului Franței, a ajuns în ianuarie 1939 la Paris pentru a realiza, sub conducerea lui Jean Laporte, o teză despre La notion de la grâce chez Pascal [Noțiunea de har în opera lui Blaise Pascal].

Franța, Elveția, România[modificare | modificare sursă]

Amenințarea înaintării vertiginoase a Wehrmachtului l-a făcut să părăsească Parisul în iunie 1940 și, după lungi peregrinări, s-a stabilit la Grenoble (1940 - 1945), întrucât acolo oficia Jacques Chevalier, un „pascalizant înrăit”, conform propriilor cuvinte.[necesită citare] În această perioadă, concepe prima sa carte, Du dialogue intérieur, un eseu de antropologie metafizică, publicat ceva mai târziu, în 1947, la Gallimard.

În anii războiului participă la rezistența franceză antifascistă, iar după aceea devine cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, între 1945 și 1948.

Neînțelegând adevărata dimensiune tragică a ocupării de facto a României de către Uniunea Sovietică prin intermediul desființării partidelor politice, a democrației și a guvernării țării de către un guvern comunist aservit Kremlinului, revine în țară în toamna anului 1948, cu intenția de a se reîntoarce în Franța, dar era mult prea târziu. Granițele fuseseră deja închise și odată cu acestea și deschiderea României spre vest pentru aproape 20 de ani.

Totuși, din cauza tinereții sale și a apolitismului său evident și declarat, nu este împiedicat să presteze munci intelectuale. A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe (1948 - 1951), apoi ca șef de secție la Editura pentru limbi străine (între 1951 și 1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954 - 1969), unde are meritul editorial remarcabil de a fi fost fondatorul noii serii BPT (un acronim pentru „Biblioteca Pentru Toți”).

După Revoluție[modificare | modificare sursă]

După evenimentele din decembrie 1989, a fost ministru al învățământului în primul guvern democratic provizoriu, condus de Petre Roman (30 decembrie 1989 - 28 iunie 1990).

În anul 2000, Mihai Șora și alți intelectuali (Sorin Vieru, Horia Roman Patapievici) s-au alăturat unei manifestații împotriva lui Vadim Tudor și a extremismului politic.[3]

Familia[modificare | modificare sursă]

Mihai Șora s-a căsătorit pe 19 iulie 2014, la vârsta de 98 de ani, cu scriitoarea Luiza Palanciuc-Șora.[4][5][6]

Prima lui soție a părăsit România la sfârșitul anilor ’70; a decedat la München, în Germania, în anul 2011, la vârsta de 94 de ani. Din această primă căsătorie, Mihai Șora are 3 copii: Alexandra, Andrei și Tom.[7]

Premii, traduceri, afilieri[modificare | modificare sursă]

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Du dialogue intérieur, 1947, Paris, Editions Gallimard; trad. rom. Despre dialogul interior. Fragment dintr-o Antropologie Metafizică, Humanitas, 1995; 2006
  • Sarea pămîntului, Editura Cartea Românească, 1978; Humanitas, 2006
  • A fi, a face, a avea, Editura Cartea Românească, 1985; Humanitas, 2006
  • eu&tu&el&ea sau dialogul generalizat, Editura Cartea Românească, 1990; Humanitas, 2007
  • Firul ierbii, 1998
  • Câteva crochiuri și evocări, 2000
  • Mai avem un viitor? România la început de mileniu, interviuri, Polirom, 2001
  • Locuri comune, 2004
  • Clipa și timpul, 2005

In honorem[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Mihai Șora”, data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb12263890r, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Filosoful Mihai Șora și cardinalul Lucian Mureșan, aleși membri de onoare ai Academiei Române, 24 octombrie 2012, Alina Dan, Mediafax, accesat la 21 iulie 2014
  3. ^ România Curată (nedatat), Istoria SAR. Accesare la 29 iunie 2018
  4. ^ Filosoful Mihai Șora s-a căsătorit la 98 de ani, 21 iulie 2014, Gândul, accesat la 21 iulie 2014
  5. ^ Raluca Moisă, Filosoful Mihai Șora s-a căsătorit la 98 de ani, 22 iulie 2014, Adevarul, accesat la 22 iulie 2014
  6. ^ Mihai Șora s-a căsătorit la 98 de ani, 22 iulie 2014, Adrian Pătrușcă, Evenimentul zilei, accesat la 24 iulie 2014
  7. ^ Mihai Șora s-a căsătorit la vârsta de 98 de ani cu Luiza Palanciuc, 22 iulie 2014, Crișan Andreescu, DC News, accesat la 23 ianuarie 2018
  8. ^ Agenția Națională de Presă AGERPRES: Neagu Djuvara și Mihai Șora, decorați de președintele Iohannis, 10 august 2016

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mihai Șora

Interviuri