Bujor Nedelcovici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bujor Nedelcovici
Date personale
Născut (81 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata

Grigore Sergiu (Bujor) Nedelcovici[1] (n. 16 martie 1936, Bârlad) este un romancier și eseist român, stabilit din 1987 la Paris, Franța.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit în 1959 Facultatea de Drept din București. A fost avocat la Baroul de Avocați din Ploiești, de unde a fost radiat din motive politice (după arestarea tatălui), fiind obligat să muncească timp de 12 ani pe diverse șantiere și uzine din țară: Bicaz, Brașov, București.

Din anul 1987 alege calea exilului, trăiește la Paris, unde continuă să scrie. Susține un ciclu de conferințe în Statele Unite și publică în Canada (La Revue Cité Libre) eseul Întâlnirea cu secolul al XXI-lea. Din 1987, face parte din colegiul de redacție al revistei Esprit, unde publică articole și eseuri. Este căsătorit cu Carmen Lăzăroiu, fosta soție a lui Dinu Patriciu.

Opera publicată în România[modificare | modificare sursă]

  • Ultimii, roman, 1970
  • Fără vâsle, roman, 1972
  • Noaptea, roman, 1974
  • Grădina Icoanei, roman, 1977
  • Zile de nisip, roman, 1979
  • Somnul Vameșului, roman, 1981
  • Îmblânzitorul de lupi, roman, 1991
  • Oratoriu pentru imprudență, nuvele, 1992
  • Noaptea de solstițiu, piesă de teatru, 1992
  • Aici și acum, publicistică, 1996
  • Jurnal infidel. Ieșirea din exil 1992-1997, jurnal de exil, 1998
  • Iarba zeilor, nuvele, 1998
  • 2+1, teatru, 1999
  • 'Lectorul de imagini, album de fotografii, 2006 [2]

Opera publicată în Franța[modificare | modificare sursă]

  • Al doilea mesager, roman, 1985
  • Le matin d'un miracle, roman, 1993
  • Le provocateur, 2000

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Scenarist[modificare | modificare sursă]

Faleze de nisip[modificare | modificare sursă]

În 1981, romanul "Zile de nisip" este ecranizat ("Faleze de nisip"), dar filmul este imediat retras în urma criticilor lui Ceaușescu. În 1982, devine redactorul-șef al "Almanahului Literar" și șeful secției de proză al Asociației Scriitorilor din București.

Romanul "Al doilea mesager", interzis de cenzura din România, apare la Editura Albin Michel de la Paris și obține Premiul Libertății oferit de PEN-Club Français. Acest roman a fost ecranizat în România de regizorul Mircea Veroiu în 1992, pelicula fiind intitulată "Somnul insulei".

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Asociației Scriitorilor din București, 1974, pentru romanul Noaptea
  • Premiul Uniunii Scriitorilor, 1979, pentru romanul Zile de nisip; 1993, pentru romanul Dimineața unui miracol
  • Premiul Libertății, acordat de Pen Club Français, 1986, pentru romanul Al doilea mesager
  • Premiul Academiei Româno-Americane de Artă și Știință, 1992, pentru romanul Al doilea mesager
  • Chevalier de l'Ordre des Arts et Lettres, 1990

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lista membrilor DACIN SARA, orda.ro, 6 mai 2014, accesat 2016-12-28
  2. ^ Lansarea volumului de fotografie 'Lectorul de imagini', 23 noiembrie 2006, Amos News, accesat la 22 iunie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri