Rafinăria Dărmănești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Rafinăria Dărmănești
TipSocietate pe acțiuni
SoartăDemolată
Fondată1949 la Dărmănești și 1895 la Moinești
Țara România
Zona deservită România
IndustriePetrol
Produsebenzină, motorină, propan, gaz petrolier lichefiat (GPL), păcură, cocs de petrol, cocs acicular, propilenă, sulf de petrol, gaz lampant
Prezență online

Rafinăria Dărmănești a fost o rafinărie de petrol din România fondată în 1949. Rafinăria producea o gamă variată de produse petroliere: benzine, motorine, cocs de petrol, combustibili, lichizi grei pentru focare industriale, combustibili cu întrebuințări speciale și altele.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Rafinăria a fost deschisă în anul 1949 când conducerea statului a decis să mute una din rafinăriile Moineștiului, fondată în 1895 în comuna Dărmănești. A funcționat la capacitate maximă până în anul 1990. Perioada 1990-1997 se caracterizează printr-o scădere a producției în România dar încet și sigur și la Rafinăria Dărmănești producția a ajuns la mai puțin de jumătate față de capacitatea fabricii.

Se remarcă prin faptul că era singura uzină din Europa ce producea cocs acicular de petrol, necesar obținerii electrozilor folosiți în siderurgie și industria metalurgică.

Între 1997-1999 Rafinăria funcționează parțial, iar pe 21 decembrie 1999 a fost semnat contractul de privatizare a rafinăriei, prin care firma Imperial Oil SA, deținută de Corneliu Iacobov, și-a adjudecat 70% din pachetul de acțiuni deținute de stat contra sumei de 10 miliarde de lei. [1][2].

În decembrie 2003, rafinăria a intrat în faliment[3] și a fost închisă.

SNP Petrom, în calitate de creditor, a înaintat cerere de declanșare a procedurii falimentului împotriva Rafinăriei Dărmănești pentru o datorie de peste 5.000 de miliarde de lei. Pe 22 ianuarie 2004, judecătorii de la Secția Comercială a Tribunalului Bacău au decis să admită cererea de declanșare a lichidării Rafinăriei Dărmănești.[4]

În mai 2007, rafinăria a fost cumpărată de RAFO Onești[5].

Controverse[modificare | modificare sursă]

Potrivit unor rapoarte ale mai multor servicii de informații românești, în perioada 2000-2004, prin intermediul rafinăriilor Dărmănești, Rafo Onești și Carom, grupuri de afaceriști au păgubit bugetul de stat cu o sumă totală de cel puțin 1,5 miliarde euro.[2] Potrivit acelorași documente, unii dintre acești afaceriști au legături cu deputatul PSD Viorel Hrebenciuc (gruparea constituită în jurul lui Corneliu Iacobov), și cu vice-prim-ministrul Ioan Talpeș (gruparea constituită în preajma lui Ovidiu Tender).[2] În jurul acestor piloni s-a construit, în țară și străinatate, un păienjeniș de sute de firme, înființate special pentru a se pierde urma banilor.[2]

Resursele financiare ale rafinăriilor Dărmanești, Rafo Onești și Carom au fost consumate prin cumpărarea unor mărfuri deteriorate sau nefolositoare, cu sume și de 1.000 de ori mai mari.[2] Pentru aceste manevre financiare au fost folosiți frații Gheorghe Chealfă și Florin Cheptănuș, considerați lideri ai lumii interlope din județul Bacău.[2] Cei doi frați, printr-o suită de firme reale și fantomă, vindeau către cele trei rafinării la sume mari, fier vechi drept instalații pentru modernizarea rafinăriilor.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rafinăria Dărmănești a devenit istorie
  2. ^ a b c d e f g Mafia de la Bacau, tun de 1,5 miliarde euro, 11 noiembrie 2004, 9am.ro, accesat la 18 februarie 2010
  3. ^ Acuzat ca s-a îmbogățit de pe urma falimentului Rafinăriei Dărmănești, 29/03/2004, ziaruldeiasi.ro, accesat la 18 februarie 2010
  4. ^ Rafinăria Dărmănești a devenit istorie
  5. ^ Ziarul de Bacau: Rafo preia oficial Rafinaria Darmanesti, 02.05.2007, zf.ro, accesat la 18 februarie 2010