Lacul Bălătău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Lacul Bălătău
Lacul Bolătău
Lacul Balatau, judetul Bacau.jpg

Lacul Bălătău în anul 1930
Administrație
Țară/Țări România
JudețulJudețul Bacău
Zona geograficăMunții Nemira
Geografie
Coordonate46°31′N 26°43′E46°31′N 26°43′E
Tipde baraj natural
Suprafața lacului45 ha
Altitudine532 m
Lungime50 m
Lățimea medie10 m
Adâncime maximă1 m
Format1883

Lacul Bălătău (local cunoscut și sub numele de Lacul Bolătău) este un lac de baraj natural format în urma prăbușirii unui versant datorită ploilor puternice din vara anului 1883, situat în Munții Nemira, la o altitudine de 532 m, la 4 km de Sălătruc, județul Bacău și este declarat monument al naturii, prin apartenența sa la aria protejată Nemira (rezervație naturală de tip faunistic), încadrată la categoria a IV-a IUCN.

Etimologia numelui[modificare | modificare sursă]

Numele provine din limba maghiară de la „Bala tó”, tradus „Lacul lui Bala”. Se presupune că este la origine din limba rusă de la „boloto”, tradus „mlaștină”.

Istoric[modificare | modificare sursă]

S-a format în 1883 datorită unor alunecări de teren ce au blocat Râul Izvorul Negru, Uz, în punctul numit Rupturile de la Focul lui Ivan datorită ploilor puternice ce s-au prelungit din vară până toamna târziu. Alunecarea bruscă a unei mase de roci de 30-40 m grosime pe un pat de argilă foarte înclinat (30 grade) ce a blocat valea și pârâul Izvoru Negru; în spatele barajului de rocă s-a format un lac destul de mare, de cca 1 km lungime și cu o suprafață de aproximativ 12 ha, acumulând un volum de 500.000 mc (Lacu Roșu are puțin peste 11 ha și un volum de aproape 600.000 mc). La scurt timp după formare a fost transformat în crescătorie de păstrăvi. Pentru valorificarea marii cantității de pește din lac s-a încercat secarea sa prin săparea unui tunel, care a fost însă distrus de presiunea apei, rezultatul fiind doar diminuarea drastică a dimensiunilor lacului. Ulterior s-a refăcut barajul și lacul a fost repopulat, întâi cu păstrăv, apoi cu clean; acesta din urmă, foarte agresiv, a eliminat păstrăvul din lac, obligându-l să migreze în amonte. În 1960 lacul avea dimensiuni precum: 370 m lungime, 120 m lățime maximă, suprafață de 4,5 ha, 150.000 mc de apă și cu o adâncime maximă de 3,5 m[1] (dar și cu prezența unei cabane-bufet pentru pescari), procesele de colmatare destul de rapide (amplificate de exploatările forestiere deosebit de intense în bazinul Izvorului Negru din ultimele decenii) au condus la dispariția a lacului, nemairămânând din el decât o baltă, colaterală firului Izvorului Negru, de 50 m lungime, 10 m lățime maximă și adâncime decimetrică.[2]

Localizare[modificare | modificare sursă]

Lacul se situează între Dealul Mare (versantul stâng) și dealul La Cimitir (versantul drept), pe valea Pârâului Negru ce izvorăște de sub vârful Nemira Mare (1649 m). Accesul se face din cartierul Sălătruc al orașului Dărmănești.

Turism[modificare | modificare sursă]

De la formarea lacului până în anii 80', zona era frecventată de pescari din zonă, ce au construit și o cabană-bufet pentru turiști. În prezent lacul face parte din traseul turistic Slănic-Moldova - Sărărie - Sălătruc ce se poate realiza într-o zi de mers.[1][2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Albotă, Mihail (). Munții Noștrii: Munții Nemira - Ghid turistic. Sport-Turism București. 
  2. ^ a b Radu și Marelena Pușcarciuc. „Munte și Flori - lacuri de alunecare”. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]