Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor (cunoscută și sub numele de Liga Culturală) a fost o organizație care milita pentru egalitate socială, politică și națională, dar și pentru limba și cultura națională.

Istoric[modificare | modificare sursă]

A fost înființată la data de 15 septembrie 1890, la inițiativa unor studenți și personalități culturale întruniți la Universitatea din București. Odată cu înființarea, ea a purtat o bogată activitate politică pentru întărirea unității naționale a tuturor românilor din România și Transilvania. A emis primul Apel pentru apărarea drepturilor românilor la data de 24 ianuarie 1891. Din 1914, devine Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor.

Conform Statutului oficial, discutat și aprobat la 25 mai 1892 în cadrul ședinței Congresului, se evidențiau principalele domenii organizatorice care să contribuie la o desfășurare cât mai facilă a activității lor. Astfel, existau o serie de reguli. Printre acestea se numără următoarele: criteriul de selecție a membrilor în ligă, responsabilitățile fiecăruia - loialitate față de scopul Ligii, consecințele specifice în situația achitării contribuțiilor lunare sub forma unor „cotizații” - și anume incapacitatea membrului de a participa la ședințe sau la vot, respectiv excluderea lui de către casier din organizație.[1]

Mai mult decât atât, la nivel administrativ, societatea se clasifica pe secții județene reprezentate de către un comitet fiecare, întrebuințându-se lor, rolul de a se gestiona în fața adunării membrilor. În acest cadru, sfera de conducere a Ligii se atribuie Comitetului Central Executiv format din nouă membrii domiciliați în București, fiind aleși de către congres. Totodată, acest comitet are rolul de a monitoriza și de a menține, în condiții optime de funcționare, întreaga activitate a Ligii. Pe lângă el, li se vor alătura și trei censori răspunzători de aspectele financiare ale organizației. Tot în acest nivel, se vor regăsi instituirea președintelui de onoare și a forului suprem, Congresul.[2]

Conform Statutului (din anul 1892), erau menționați drept membri G.C. Cantacuzino, N. Filipescu, G. G. Bursan și Barbu Șt. Delavrancea și censori Șt. Sihleanu, N. Cosăcescu și I. Nenițescu. Printre ei, îi regăsim și pe I. C. Grădișteanu în funcția de vice-președinte, Șt. Perietzeanu-Buzău - casier, iar secretariatul a fost atribuit domnilor I. Lupulescu și I. Bianu.

În privința Adunărilor Ligii, fiecare secție județeană trebuia să organizeze, obligatoriu, câte o adunare generală în luna noiembrie. Și pentru acest aspect, întâlnim diverse condiții de funcționare și de desfășurare indiferent de gradul adunării în sine - generală sau extraordinară. Datele susținerii acestora vor fi propuse de către comitete, existând și soluția de amânare a lor dacă nu se întruneau o treime dintre membrii secției, iar în cazul desfășurării lor, prin vot majoritar, deciziile și temele variate discutate erau, ulterior, aprobate și consemnate într-un proces verbal. Aici, conform Statutelor Ligei pentru unitatea culturală a tuturor românilor, se regăseau și datele de organizare a propriului congres.[3] Un alt fapt marcant, se relevă prin participarea unor personalități ale culturii românești la aceste adunări, amintindu-i pe: N. Iorga, V.Pîrvan, D. Onciul, A. D. Xenopol, B. Șt. Delavreancea, St. O. Iosif, Al. Macedonschi, I. Slavici și alții.

În următoarele capitole al Statutului sunt acceptate: în ce mod se aleg comitetele și ce responsabilități dețin, rolul censorilor în ligă, raporturile de comunicare între secțiile județene, fondurile ligii și din ce se compun ele, despre alte secții, urmând și aspectele generale. Ca ultim capitol, în final, acesta evidențiază unitatea și implicarea activă a membrilor de a fi loiali acestei organizații. În fapt, această ligă va fi distinctă printr-un sigiliu rotund cu inscripția <<Liga pentru unitatea Culturală a tuturor Românilor>> sau cu înscripția <<Comitetul central executiv>> și cu data de <<24 Ian. 1891, Secțiunea ... (numele comunei)>> în mijlocul sigiliului. În plus, fiecare secție va dispune de un steag în culorile naționale, având următoarele inscripții: <<Unirea face tăria>> - pe câmpul albastru, sigiliul ligii pe câmpul galben și <<In hoc signo vinces>> - pe câmpul roșu. Se formează și o cocardă pentru membri ligii și se aduc la cunoștiință urmările în cazul unei dizolvări.[4]

În anul 1948 Liga a fost desființată.

Președinți[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Statutele Ligei pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, Ed. Noua Tipografie „Populara”, Bucuresci, 1893, pp. 4-5.
  2. ^ Statutele Ligei pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, Ed. Noua Tipografie „Populara”, Bucuresci, 1893, pp. 5-6.
  3. ^ Statutele Ligei pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, Ed. Noua Tipografie „Populara”, Bucuresci, 1893, pp. 6-8.
  4. ^ Statutele Ligei pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, Ed. Noua Tipografie „Populara”, Bucuresci, 1893, pp. 8-14.

Legături externe[modificare | modificare sursă]