Mircea Cărtărescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Cărtărescu)
Mircea Cărtărescu
Date personale
Născut (67 de ani)[1][6][7][8] Modificați la Wikidata
București, România[9] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIoana Nicolaie[10] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
critic literar[*]
scriitor de literatură științifico-fantastică[*]
poet
jurnalist
prozator[*]
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[11][12]
limba franceză
limba neerlandeză Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Litere a Universității din București (doctor, )
Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București[2]
Activitatea literară
Mișcare/curent literarpostmodernism  Modificați la Wikidata
PatronajUniversitatea din Stuttgart[*]
Universitatea din București[2]  Modificați la Wikidata
Note
Premiipremiul Vilenica[*]
Thomas-Mann-Preis[*][[Thomas-Mann-Preis (German literary award)|​]][3]
Leipziger Buchpreis zur Europäischen Verständigung[*]
Premiul Statului Austriac pentru literatură europeană[4]
Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de comandor[*]
Ordinul de Onoare[5]  Modificați la Wikidata
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Mircea Cărtărescu (n. , București, România) este un poet, prozator, eseist, critic literar și jurnalist român.[13][14] Este unul dintre cei mai premiați și traduși scriitori români ai perioadei post-comuniste, publicând peste 30 de volume, traduse în 23 de limbi.[15] Este unul dintre numele frecvent menționate pentru nominalizare la Premiul Nobel pentru literatură, fiind propus oficial, de două ori, de către Uniunea Scriitorilor din România.[16][17][18] Este membru al Uniunii Scriitorilor și al PEN România și profesor la Universitatea din București.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Copilăria și studiile[modificare | modificare sursă]

Mircea Cărtărescu s-a născut pe data de 1 iunie 1956, în București.[19] Despre copilăria sa, el va afirma că ea „reprezintă principala sa experiență existențială și singura pe care a trăit-o atent”.[20] Face parte din grupul poeților optzeciști care au frecventat Cenaclul de Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și la ședințele cenaclului „Junimea”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, el va urma cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română.[21] În 1980 prezintă teza de licență despre imaginarul poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat în volumul "Visul chimeric", reeditat în anul 2011.[19] În anul 1999 obține doctoratul în literatură română cu o teză despre Postmodernismul românesc,[22] coordonată de profesorul Paul Cornea, publicată în același an la editura Humanitas, de asemenea reeditată.[23]

Debutul literar[modificare | modificare sursă]

Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978[24], coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia Aer cu diamante, dar a citit și proză la Cenaclul de proză "Junimea" condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a publicat o proză în antologia Desant'83. A debutat în volumul individual Faruri, vitrine, fotografii la editura Cartea Românească în anul 1980. A continuat să scrie versuri, a publicat mai multe volume, intre care se remarcă, spre exemplu,Totul.

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Un proiect unic în felul său este Levantul, o epopee eroicomică, dar și un periplu prin istoria literaturii române. Procedeul a fost utilizat și de scriitorul irlandez James Joyce în capitolul intitulat Boii soarelui din romanul Ulise. Scriitorul reciclează toate stilurile poetice, de la Dosoftei la Nichita Stănescu. Însă nu toți scriitorii și criticii contemporani apreciază felul în care a fost scris Levantul. El a fost apreciat printre alții de N.Manolescu sau Ovid.S. Crohmălniceanu, Criticul Virgil Diaconu, în revista Actualitatea literară[25], consideră că: „Volumul Levantul se naște prin imitarea poeziei poeților predecesori, români sau străini, pe care Mircea Cărtărescu i-a citit cu intenția expresă de a extrage din ei propria poezie”.

Mircea Cărtărescu este considerat un teoretician important al postmodernismului românesc și un autor contemporan de succes, apreciat atât în țară cât și în străinătate. Într-un interviu realizat de Marius Chivu[26], scriitorul Gheorghe Crăciun consideră că: „la Mircea Cărtărescu noutatea de viziune e evidentă. Corpul e reprezentat de el ca o mașină vie, mecanică, producătoare de halucinații, fantasme și care se instituie de multe ori ca o prezență tutelară a oricărui tip de viziune despre obiecte, lucruri, acte imaginare...”

Este un prozator și romancier care practică speciile literaturii fantastice (fantasy) în volumul Visul (reluat într-o formă ușor diferită sub titlul Nostalgia). Ultimul său mare proiect editorial, trilogia romanescă Orbitor, are forma unui fluture, și conține trei volume, Aripa stângă, Corpul și Aripa dreaptă, ultimul fiind editat în luna iulie 2007. Cartea a fost scrisă sub influența lecturii romanelor lui Thomas Pynchon, influență recunoscută deschis de autor în interviurile sale. Operele sale au fost traduse în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă, poloneză, suedeză, bulgară, maghiară etc. Următorul său roman publicat Solenoid a fost de asemenea tradus în mai multe limbi și s-a bucurat de un real succes de public. A publicat până în aceste moment patru volume din jurnalul său intim, care se adresează mai mult cititorilor din România, acest jurnal fiind început de autor din adolescență.

Între anii 1980 și 1989 a fost profesor de limba română la o școală generală, apoi funcționar la Uniunea Scriitorilor, iar apoi redactor la revista Caiete Critice.[24] Din anul 1991 este lector la catedra de Istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității din București. Din anul 2004 este conferențiar la aceeași catedră.

Prezent[modificare | modificare sursă]

Actualmente, Mircea Cărtărescu este profesor universitar la Departamentul de Studii Literare a Facultății de Litere a Universității din București.[27] Mircea Cărtărescu este căsătorit cu poeta Ioana Nicolaie.[28] Unele din cărțile sale de povestiri publicate, De ce iubim femeile și Frumoasele străine i-au adus un succes de box-office, figurând pe lista de cărți bestseller ale editurii care îi publică toate cărțile și cu care a semnat un contract de exclusivitate.

Opera[modificare | modificare sursă]

Poezii[modificare | modificare sursă]

  • Faruri, vitrine, fotografii..., Cartea Românească, București, 1980 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1980
  • Poeme de amor, Cartea Românească, București, 1983
  • Totul, Cartea Românească, București, 1985
  • Levantul- poem epic, Cartea Românească, București, 1990 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1990[29]
  • Dragostea. Poeme (1984-1987), Editura Humanitas, București, 1994
  • Dublu CD, Editura Humanitas, București, 1998
  • 50 de sonete de Mircea Cartarescu cu cincizeci de desene de Tudor Jebeleanu, Editura Brumar, Timișoara, 2003
  • Dublu album, poeme, Editura Humanitas, București, 2009
  • O seară la Operă, poeme, Știința, Chișinău, 2009
  • Nimic. Poeme (1988-1992), Editura Humanitas, București, 2010[30]
  • Nu striga niciodată ajutor, Editura Humanitas, București, 2020

Proză[modificare | modificare sursă]

Unele dintre cele mai importante lucrări de proză ale lui Mircea Cărtărescu includ Visul, (Cartea Românească, București, 1989 - Premiul Academiei române pe 1989), Nostalgia (ediție integrală a cărții Visul, Editura Humanitas, București, 1993) și trilogia Orbitor:

  • Orbitor. Aripa stângă, Editura Humanitas, București, 1996
  • Orbitor. Corpul, Editura Humanitas, București, 2002
  • Orbitor. Aripa dreaptă, Editura Humanitas, București, 2007

Alte lucrări:

  • Travesti, Editura Humanitas, București, 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul ASPRO pe 1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Travesti (benzi desenate) - 2011
  • Enciclopedia zmeilor, Editura Humanitas, București, 2005
  • Gemenii, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
  • REM, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
  • Mendebilul, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
  • Frumoasele străine, Editura Humanitas, București, 2010
  • Fata de la marginea vieții - povestiri alese, Editura Humanitas, București, 2014
  • Solenoid, Editura Humanitas, București, 2015
  • Melancolia, Editura Humanitas, București, 2019
  • Theodoros, Editura Humanitas, București, 2022

Eseu și publicistică[modificare | modificare sursă]

  • Visul chimeric, Editura Litera, București, 1992; Editura Humanitas, București, 2011;
  • Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999
  • Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, Editura Humanitas, București, 2002
  • De ce iubim femeile, Editura Humanitas, București, 2004
  • Baroane!, Editura Humanitas, București, 2005
  • Ochiul căprui al dragostei noastre, Editura Humanitas, București, 2012
  • Peisaj după isterie, Editura Humanitas, București, 2017

Jurnal[modificare | modificare sursă]

  • Jurnal I, 1990-1996, Editura Humanitas, București, 2001
  • Jurnal II, 1997-2003, Editura Humanitas, București, 2005
  • Zen. Jurnal 2004-2010, Editura Humanitas, București, 2011
  • Un om care scrie. Jurnal 2011-2017, Editura Humanitas, București, 2018

Traduceri în alte limbi[modificare | modificare sursă]

  • Le Rêve, Climats, Paris, 1992
  • El Sueño, Seix Barral, Barcelona, 1992
  • Travesti, Meulenhoff, Amsterdam, 1994
  • Poetry at Annaghmakerrig,  Dedalus, Dublin, 1994
  • Lulu, Austral, Paris, 1995
  • Sóvárgás, Jelenkor, Pécs, 1997
  • Nostalgia, Volk und Welt, Berlin, 1998
  • Travesti, Bok Vennen, Oslo, 1998.
  • Orbitor, Denoël, Paris, 1999.
  • Be-bop Baby, Poetry New York, New York, 1999
  • Travesti, Voland, Rome, 2000
  • Vakvilág,  Jelenkor, Pécs, 2000
  • Selbstportrait in einer Streichholzflamme, DAAD Collections, Berlin, 2001
  • Nostalgien, Bok Vennen, Oslo, 2001.
  • Nostalgia, Albert Bonniers, Stockholm, 2002
  • Orbitor, Folio Gallimard, Paris, 2002
  • Nostalgia, Voland, Rome, 2003
  • Quando hai bisogno d’amore, Pagine, Rome, 2003
  • Orbitor, Paradox, Sofia, 2004
  • Orbitor, Albert Bonniers, Stockholm, 2004
  • Lulu, Gondolat, Budapest, 2004
  • Nostalgia, Studentska, Slovenia, 2005
  • Orbitor II, Paradox, Sofia, 2005
  • Nostalgia, New Directions, New York, 2005
  • L’Oeil en feu, Denoël, Paris, 2005
  • Orbitor II, Albert Bonniers, Stockholm, 2006
  • Por que nos gustan las mujeres, Funambulista, Madrid, 2006
  • Zashto obiciate jenite, Faber, Sofia, 2006
  • Orbitor, Voland, Rome, 2007
  • Porque gostamos das mulheres, Guerra y Paz, Lisabona, 2007
  • Travesti, Czarne, Warsaw, 2007
  • Orbitor, Nimrod, Tel Aviv, 2007
  • Miert szeretjuk a noket?, Jelenkor, Pécs, 2007
  • Why We Love Women, Nimrod, Tel Aviv, 2007
  • Die Wissenden, Zsolnay, Vienna, 2007
  • Europa hat die Form meines Gehirns, Merz-Solitude, Stuttgart, 2007
  • Dlaczego kochamy kobiety, Czarne, Wolowiec, 2008
  • Warum Wir die Frauen lieben, Suhrkamp, Frankfurt, 2008
  • Pourquoi nous aimons les femmes, Denoel, Paris, 2008
  • Travesti, bandes dessinees, L‘Association, Paris, 2008
  • En lycklig dag i mitt liv, Ellerstroms, Lund, 2008
  • Orbitor, Bokvennen, Oslo, 2008
  • Europa er formet som hjernen min, Gasspedal, Bergen, 2008
  • Orbitor III, Albert Bonniers, Stockholm, 2009
  • Nostalgia, Suhrkamp, Frankfurt, 2009
  • Orbitor II, Bokvennen, Oslo, 2010
  • De Wetenden, De bezige bij, Amsterdam, 2010
  • Travestie, Suhrkamp, Berlin, 2010
  • Nostalgi, C&K Forlag, Copenhagen, 2011
  • Cegador, Funambulista, Madrid, 2011
  • El ruletista, Impedimenta, Madrid, 2011.
  • Sarkanyok Enciclopediaja, Bookart, Csikszereda, 2011
  • Lulu, Impedimenta, Madrid, 2011
  • De ce iubim femeile, Ad Marginem, Moskva, 2011
  • Der Körper, Zsolnay, Vienna, 2011
  • Orbitor III, Bokvennen, Oslo, 2011
  • Nostalgia, Studentska, Liubliana, 2011
  • Why We Love Women, Univ. of Plymouth Press, Plymouth, 2011
  • De ce iubim femeile, Allotropo, Athens, 2012
  • Erruletazalea, Denonartean, Berriozar, 2012
  • Zakaj ljubimo zenske, Beletrina, Liubliana, 2012
  • Poems, Cankarjeva zalozba, Ljublijana, 2012
  • Nostalgia, Impedimenta, Madrid, 2013
  • Travesti, Ayrinti, Istanbul, 2013
  • Travesti, Albert Bonniers, Stockholm, 2013
  • Nostalgia, Croatia, Zagreb, 2013
  • Orbitor I, Ikona, Skopje, 2014
  • De ce iubim femeile, Adresa, Novi Sad, 2014
  • Orbitor III, Paul Zsolnay, Vienna, 2014
  • Orbitor, DTV, Munchen, 2014
  • Orbitor II, DTV, Munchen, 2014
  • Orbitor, Ayrinti, Istanbul, 2014
  • Le Levant, POL, Paris, 2014
  • El Levante, Impedimenta, Madrid, 2015
  • Why We Love Women, Shoraisha, Kyoto, 2015.
  • Abbaccinante, 2nd volume, Voland, Roma, 2015
  • Il poema dell’aquaio, Nottetempo, Roma, 2015
  • Het onmetelijke mausoleum, De bezige bij, Amsterdam, 2015
  • Levanten - Österlandet, Albert Bonniers, Stockholm, 2015
  • The Beautiful Strangers, Paul Zsolnay Verlag, Vienna, 2016
  • Orbitor III, DTV, Munchen, 2016
  • El ojo castano de nuestro amor, Impedimenta, Madrid, 2016
  • Abbaccinante 3rd volume, Voland, Roma, 2016
  • Orbitor II, Ayrinti, Istanbul, 2016
  • Nostalgia, Pro Libris, Bratislava, 2016
  • Travesti (second edition), Voland, Roma, 2016
  • De ce iubim femeile, Mundareu, Palma de Mallorca, 2016
  • Nostalgia,  Ksiazkowe Klimaty, Wroclaw, Poland, 2016
  • Correspondencias (with Luisa Etxenike), Erein, San Sebastian, 2016
  • La Nostalgie, P.O.L., Paris, 2017
  • Tout, Editions hochroth Paris, 2017
  • Solenoide, Impedimenta, Madrid, 2017
  • Solenoide, Periscopi, Barcelona, 2017
  • Res, Lleonard Muntaner, Palma de Majorca, 2018
  • Cegador, vol. 1, Impedimenta, Madrid, 2018
  • Nostalgia, Mundareu, Sao Paolo, 2018
  • Orbitor, vol. 1, Periscopi, Barcelona, 2018
  • Nostalgija, Kontrast, Belgrade, 2018
  • Tout, Caracteres, Paris, 2019
  • Solenoid, Albert Bonniers, Stockholm, 2019
  • Solenoide, Noir sur Blanc, Paris, 2019
  • Solenoid, Paul Zsolnay, Vienna, 2019
  • Travesti, Capa Comum, Sao Paulo, 2019
  • Orbitor, vol. 3, L’Harmattan, Budapest, 2019
  • Frumoasele străine, Serbia, 2020
  • Cegador, vol. 2, Impedimenta, Madrid, 2020
  • Solenoid, BRAK, Bratislava, 2020
  • Orbitor, vol. III, Budapesta, 2020
  • A Spider’s History of Love, New York, 2020
  • Orbitor, vol. III, Ayrinti, Istanbul, 2020
  • Orbitor, vol. II, Periscopi, Barcelona, 2020
  • Melancolia, Noir sur Blanc, Lausanne, 2021
  • Travesti, graphic novel, Impedimenta, Madrid, 2021
  • Orbitor vol. I, Kontrast, Belgrade, 2021
  • Solenoide, poche, Points, Paris, 2021.

Audiobooks[modificare | modificare sursă]

Colaborări, volume colective[modificare | modificare sursă]

Antologii[modificare | modificare sursă]

  • Dublu CD. Antologie de poezie, Editura Humanitas, București, 1998
  • Plurivers, Editura Humanitas, București, 2003 (antologie în două volume cu postfață de Paul Cernat)
  • Poeme în garanție, Editura Casa Radio, București, 2005 (antologie cu ilustrații de Tudor Jebeleanu)
  • Dublu album, Editura Humanitas, București, 2009
  • Poezia, Editura Humanitas, București, 2015
  • Mica trilogie (De ce iubim femeile, Frumoasele străine și Enciclopedia zmeilor), Editura Humanitas, București, 2011

Opere traduse[modificare | modificare sursă]

În anul 2003 au fost traduse în italiană de către Bruno Mazzoni două cărți importante ale lui Mircea Cărtărescu, sub titlurile Nostalgia și Quando hai bisogno d’amore. Acestea s-au dovedit a fi un adevărat succes. [31]

Trilogia Orbitor este probabil cea mai tradusă lucrare a lui Mircea Cărtărescu. Toate cele trei volume au fost traduse în neerlandeză pe rând în 2010 (De Wetenden), 2012 (De trofee) și 2015 (Het onmetelijke mausoleum) de către Jan Willem Bos.[32] Traducerea acestei cărți a fost un mare eveniment, ziarul de referință olandez NRC Handelsblad publicând chiar și o recenzie amplă pentru aceasta.[33] Tot în limba neerlandeză a fost tradusă și cartea Travesti de către Jan Willem Bos, la Editura Meulenhoff din Amsterdam, în 1994.[34] De asemenea, Orbitor a fost tradus în două versiuni: Orbitor, Editura Denoël, Paris, 1999 și Orbitor, Editura Gallimard, 2002 (traducere în limba franceză de Alain Paruit).

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Mircea Cărtărescu este laureat al mai multor premii internaționale prestigioase, precum Premiul Thomas Mann, Premiul de Stat al Austriei, Premiul Formentor, Premiul internațional de literatură al orașului Berlin și Premiul orașului Leipzig pentru înțelegere europeană.[necesită citare] Acesta a primit următoarele premii:

  • 1980: Premiul Uniunii Scriitorilor din România
  • 1989: Premiul Academiei Române
  • 1990: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul
  • 1992: Le Rêve nominalizare pentru: Prix Mèdicis, Premiul Uniunii Latine, Le meilleur livre étranger
  • 1994: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul ASPRO, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
  • 1996: Premiul ASPRO, Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul
  • 1997: Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul
  • 1999: traducerea în limba franceză a romanului Orbitor' nominalizat pentru Premiul Uniunii Latine
  • 2000: Premiul Uniunii Scriitorilor din România
  • 2002: Premiul ASPRO, Premiul AER
  • 2005: Premiul literar "Giuseppe Acerbi", Castel Goffredo, Italia
  • 2011: Premiul Internațional pentru Literatură de la Vilenica
  • 2012: Premiul Internațional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt 2012”, Berlin [35]
  • 2013: Premiul Spycher - Literaturpreis Leuk în Elveția[36][37]
  • 2013: Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Novi Sad[38]
  • 2015: Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană[39]
  • 2016: Premiul pentru proză Observator cultural ex-aequo pentru romanele Solenoid și Trilogia Corso de Daniel Vighi
  • 2018: Premiul "Thomas Mann" pentru literatură
  • 2018: Premio Formentor de las Letras
  • 2022: Premiul FIL de Literatură în Limbi Romanice[40]

Decorații[modificare | modificare sursă]

In honorem[modificare | modificare sursă]

  • Delia Muntean - Provocări ale postmodernității. Pornind de la Mircea Cărtărescu, editura Princeps Edit, 2010[42]
  • Ion Neagos - Mircea Cartarescu. Romanul Initiatic, editura Limes, 2018
  • D. Sam Abrams - Intre Beckley si Bucuresti: Sorescu, Nichita, Cartarescu, editura Meronia, 2018
  • Vasile Popovici - Punctul sensibil - De la Mihai Eminescu la Mircea Cartarescu, editura Cartier, 2021


Note[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mircea Cărtărescu
Wikicitat
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Mircea Cărtărescu.
  1. ^ a b Mircea Cărtărescu, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ a b http://transilvaniareporter.ro/cultura/mircea-cartarescu-la-cluj-despre-civism-statutul-rusinos-al-scriitorului-inspiratie-si-poezia-lumii/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://www.shz.de/regionales/newsticker-nord/mircea-cartarescu-erhaelt-thomas-mann-preis-2018-id19073041.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ https://www.kunstkultur.bka.gv.at/staatspreis-fur-europaische-literatur, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=141892&lang=ru  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b Mircea Cărtărescu, Brockhaus Enzyklopädie 
  7. ^ a b Mircea Cartarescu, Babelio 
  8. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  9. ^ „Mircea Cărtărescu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ Simona Tache (), Femeia de lângă Mircea Cărtărescu, accesat în  
  11. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  12. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  13. ^ Liviu P. DINU, Asupra stilomului jurnalistic al lui Mircea Cărtărescu, Observator Cultural 
  14. ^ revistatango, “Creionul de tâmplărie” de Mircea Cărtărescu – o minunată colecție cu eseuri și confesiuni despre scriitori și cărți, Marea Dragoste 
  15. ^ Cărtărescu, tradus în 23 de limbi.„Levantul“ în italiană, cel de-al 100-lea volum al scriitorului tradus în străinătate (în engleză), adevarul.ro, 1557414378  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  16. ^ „Fondatorul editurii Impedimenta: Mircea Cărtărescu, între finaliștii la premiul Nobel pentru Literatură pe 2020” (în engleză). adevarul.ro. Accesat în . 
  17. ^ „Ce șanse are Mircea Cărtărescu să câștige premiul Nobel pentru literatură în 2020”. www.digi24.ro. Accesat în . 
  18. ^ Dorina Călin, Mircea Cărtărescu, propus de Uniunea Scriitorilor din România pentru premiul Nobel pentru literatură, Mediafax.ro 
  19. ^ a b ro Biografia lui Mircea Cărtărescu la http://personalitati.infoportal.rtv.net/ Arhivat în , la Wayback Machine. Accesat pe 18 martie 2013
  20. ^ La o nouă lectură:Mircea Cărtărescu – scris de Alex. Ștefănescu Arhivat în , la Wayback Machine. Accesat pe 18 martie 2013
  21. ^ ro Biografia lui Mircea Cărtărescu, online Accesat pe 18 martie 2013
  22. ^ „Lista operelor scrise de Mircea Cărtărescu”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ „Despre lucrarea Postmodernismul românesc, 1999”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ a b ro Biografie Mircea Cartarescu, accesat pe 18 martie 2013
  25. ^ Actualitatea literară, nr. din 17 martie 2014”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ Multi contemporani sunt oameni ai secolului XIX, 16 decembrie 2002, Gheorghe Craciun, Revista 22
  27. ^ Catedra de Literatură Română - Universitatea din București
  28. ^ Femeia de lângă Mircea Cărtărescu; iulie 2009, Accesat pe 18 martie 2013
  29. ^ O epopee orientala, 14 septembrie 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 30 martie 2013
  30. ^ „All the small things, Cezar Gheorghe, Observator cultural - numărul 541, septembrie 2010, accesat la 1 februarie 2014
  31. ^ „Două cărți de Mircea Cărtărescu în italiană”. Accesat în . 
  32. ^ „Romanul Corpul de Mircea Cărtărescu, tradus în olandeză”. Accesat în . 
  33. ^ „Volumul "Corpul" din "Orbitor" de Mircea Cărtărescu, tradus în olandeză”. Accesat în . 
  34. ^ „Despre Mircea Cărtărescu și lucrările sale” (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  35. ^ „Mircea Cărtărescu premiat la Berlin”. Arhivat din original la . Accesat în iunie 2012.  Parametru necunoscut |accesat= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
  36. ^ Mircea Cărtărescu a câștigat Spycher - Literaturpreis Leuk în Elveția, 2 iulie 2013, Oana Ghita - Mediafax, Gândul, accesat la 3 iulie 2013
  37. ^ Trilogia „Orbitor“ a lui Mircea Cărtărescu, premiată în Elveția, 2 iulie 2013, Corina Zorzor, Adevărul, accesat la 8 ianuarie 2014
  38. ^ Premii pentru literatură/ de Ziarul de duminică | Ziarul Financiar
  39. ^ Mircea Cărtărescu – laureat al Premiului de stat al Austriei pentru literatură europeană pe 2015 - Numarul 769 - Aprilie - 2015 - Arhiva - Observatorcultural.ro
  40. ^ „Feria Internacional del Libro de Guadalajara”. www.fil.com.mx. Accesat în . 
  41. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, c) 6.
  42. ^ Ioan, Alexa P. (). „IOANA BRADEA, IOANA NICOLAIE SI MIRCEA CARTARESCU LA BISTRITA”. Accesat în .