Ștefan Holban (deputat)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ștefan Holban
Stefan Holban.jpg
Ștefan Holban, deputat în Sfatul Țării
Date personale
Născut 1 august 1886
Basarabia
Decedat 27 august 1961
România
Naționalitate  România
Ocupație Profesor și Avocat

Ștefan Holban (n. 1 august 1886, Cărpineni, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 27 august 1961, Botoșani, România) a fost un deputat din Sfatul Țării, organismul care a exercitat puterea legislativă în Republica Democratică Moldovenească, în perioada 1917-1918, precum și deputat în Parlamentul României.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut într-o familie de părinți țărani, Ciprian și Paraschiva, cu stare mijlocie. Absolvă școala primară în satul natal, apoi Seminarul Pedagogic în Novîi Bug (Herson) primind bursă de stat. Urmează trei ani la Politehnica din Odesa (secția electrotehnică) și un an în Germania, la Altstrelitz , tot electrotehnica. Stagiul de practică de un an la Societatea Belgiană de Tramvaie din Chișinău. Însă izbucnirea războiului îl pune în imposibilitatea să-și mai depună proiectul de diplomă.[1]

După 27 martie 1918 reintră în învățământ ca director al Școlii Primare nr . 2 din Chișinău, devine președinte al Asociației Învățătorilor din jud. Lăpușna și vicepreședinte pe țară. Se înscrie la Facultatea de Drept din Iași pe care o absolvă în 1926, își dă demisia din învățământ ocupându-se cu avocatura în Boroul din Chișinău.[2]

În 1940 și apoi în 1944 se refugiază în Râmnicu Vilcea, unde sprijină organizarea unei cantine pentru 200 refugiați, cantina fiind condusă de soția sa. În 1957, pe când avea 71 de ani, este condamnat la muncă silnică pentru 15 ani, fiin acuzat de activitate contrarevoluționară,fără însă ca tribunalul să aibă vreo dovadă. A cutreierat în acest timp închisorile din Jilava , apoi Gherla și în sfârșit Botoșani, unde moare în 1961 la 27 august. Familia fiind anunțată abia în anul următor, iar locația mormântului fiind încă ne știută. Astfel i-au construit un cenotaf, în cimitirul botoșănean, cu inscripția: "Undeva în acest cimitir se află corpul neînsuflețit al celui ce a fost Ștefan Holban".[3]

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

În 1916 este mobilizat, îndeplinindu-și stagiul militar la Simferopol, în Crimeea. Este apoi trimis ca interpret la o unitate rusească din Dobrogea, pe frontul român. De aici, este delegat, în 1917, la Congresul Ostașilor Moldoveni din Odesa, unde se hotărăște înființarea, în acel oraș, a unui Comitet Militar Moldovenesc, pe 14 mai. Printre realizările acestui comitet a fost și un apel către moldoveni care să-i îndemne la "unirea tuturor organizațiilor moldovenești spre a lupta cu dușmanii slobozeniei", acesta fiind în legătură cu răscoala generalului rus proțarist Kornilov . Apelul a fost semnat de Ștefan Holban la 30 august 1917. La începutul luni septembrie în ședința extraordinară a Comitetului Executiv Moldovenesc din Odesa, este cooptat în Comitet matelotul sergent major Turkuman din Sevastopol și voluntarul Ștefan Holban. [1]

Între 8 și 14 septembrie 1917, Ștefan Holban participă în Kiev la Congresul Tuturor Popoarelor din Rusia din partea românilor. Iar la 20 septembrie prezintă raportul privind participarea delegației la Congreșul de la Kiev. De asemenea face parte din delegația trimisă la Kerenski în vederea obținerii unei autorizații de a se convoca Congresul General Ostășesc Moldovenesc. Din delegație fă­ceau parte slt. Ion Păscăluță, Ștefan Holban din partea Comitetului din Odesa și cpt. A. Popa din partea Comitetului din Chișinău. Aceștia nu au reușit să obțină audiență la Kerenski, dar li s-a dat de înțeles de către adjutantul lui Kerenski, că, fiind revoluție, controlul e problematic și că în această privință ar trebui să aibă inițiativa proprie. Drept urmare de la Cartierul General din Moghilev, Ion Păscăluță și Holban Ștefan (fără Popa) au expediat următoarea telegramă către toate unitățile militare rusești: "Cu aprobarea Guvernului Provizoriu, pe ziua de 20 octombrie se convoacă la Chișinău, guvernămîntul Basarabiei, Congresul General al Ostașilor Moldoveni din întreaga Rusie. Rugăm dați curs pentru a se alege și trimite la această dată câte doi soldați și câte un ofițer la fiecare 240 de ostași moldoveni. (...) Delegații vor fi prevăzuți cu delegațiuni în curs și bani pentru hrană pe 5 zile. Semnează convocarea praporșcic Ion Păscăluță și Șt. Holban."[2]

Congresul din 20 octombrie 1917 hotărăște înființarea unui birou pentru organizarea Sfatului Țării numind pe Țanțu președinte, iar pe Ștefan Holban secretar. Tot atunci el este aies printre cei 40 de ostași ca deputat în Sfatul Țării. A fost deputat de l a 21 noiembrie 1917 pînă l a 26 ianuarie 1918, cînd i s-a retras mandatul. A fost însă reales deputat funcționând de la 25 noiembrie 1918 și până la lichidarea Sfatului Țării, la 27 februarie 1919, răstimp în care a făcut parte din Comisia de Lichidare.[2]

Decorații[modificare | modificare sursă]

  • Ordinele "Steaua Romaniei" în gradul de ofițer și în gradul de Cavaler.
  • "Vulturul României" în gradul de ofițer.
  • Medaliile "Regele Ferdinand I " și "Peleș".[4]
  • De asemenea o stradă din Chisinău îi poartă numele (fosta Pestei din sectorul Botanica, carierul Muncești)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Chiriac, Alexandru (). Membrii Sfatului Țării (1917-1918) - dicționar. p. 68. 
  2. ^ a b c Chiriac, Alexandru (). Membrii Sfatului Țării (1917-1918) - dicționar. p. 69. 
  3. ^ Chiriac, Alexandru (). Membrii Sfatului Țării (1917-1918) - dicționar. p. 70. 
  4. ^ Figuri contemporane din Basarabia. . p. 71. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Chiriac, Alexandru, Mic dicționar al membrilor Sfatului Țării din Chișinău, (21 noiembrie 1917 — 27 noiembrie 1918), în „Patrimoniu. Revistă de cultură istorică”, Chișinău, nr.4/1991
  • Figuri contemporane din Basarabia, vol. I-III, Editura ARPID, Chișinău, 1939

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Chiriac, Alexandru, Membrii Sfatului Țării (1917-1918) - dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001
  • Cojocaru, Gheorghe E., Sfatul Țării - itinerar, Editura Civitas, Chișinău, 1998
  • Colesnic, Iurie, Sfatul Țării - enciclopedie, Editura Museum, Chișinău, 1998

Vezi și[modificare | modificare sursă]