Sevastopol

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sevastopol
—  oraș, Orașe federale ale Rusiei și city with special status[*]  —
Sevastopol
Sevastopol
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Coordonate: 44°36′00″N 33°32′00″E / 44.6°N 33.533333333333°E / 44.6; 33.533333333333

Țară Ucraina Ucraina sau Rusia Rusia
controversat
Gubernie Gubernia Novorossia
  Taurida Oblast[*]
  Q4411938[*]
Gubernie Coat of Arms of Tavria Governorate.png Gubernia Taurida
Autonomous soviet socialist republic of a union republic of the Soviet Union[*] CrimASSR Coat of Arms 1921.png Crimean Autonomous Soviet Socialist Republic[*]
Oblast Crimean Oblast[*]
De facto regime[*] Flag of Crimea.svg Republica Crimeea

KOATUU 8500000000
Atestare

Componență 2 orașe, 4 raioane, 29 sate

Suprafață
 - Total 864 km² km²
Altitudine 100 m.d.m.

Populație
 - Total 378.978 (2005) locuitori
 - Densitate 438.63 loc/km² loc./km²

Fus orar UTC+3[1]
Cod poștal 99000–99699
Prefix telefonic 0692

Localități înfrățite
 - Sankt Petersburg Rusia
 - Galați România
 - Petropavlovsk-Kamceatski Rusia
 - Ferrara Italia
 - Belgorod Rusia
 - Kronstadt Rusia

Prezență online
sev.gov.ua/
GeoNames Modificați la Wikidata
Facebook Modificați la Wikidata

Poziția localității Sevastopol
Poziția localității Sevastopol

Sevastopol (în lb. ucraineană și în rusă Севастополь iar Акъяр/Aqyar în tătară crimeeană) este cel mai mare oraș al Republicii Autonome Crimeea, republică aflată în componența rusiei Port la Marea Neagră. Orașul Sevastopol număra în anul 2004 o populație de 378.000 de persoane, dintre care 74% erau etnici ruși, 21% ucraineni, iar 5% alte naționalități (tătari, armeni, evrei, greci, bieloruși etc.).

Din 18 martie 2014, este parte a Republicii Crimeea, subiect al Federației Ruse, ca urmare a unei anexări nerecunoscute în general de comunitatea internațională.

Contextul istoric[modificare | modificare sursă]

Până la declararea independenței Ucrainei, la 24 august 1991, în Baza Navală Sevastopol era staționată Flota militară a Uniunii Sovietice din Marea Neagră care, după destrămarea URSS, a devenit Flota rusă.

Staționarea Flotei ruse din Marea Neagră în Baza Navală Sevastopol a fost reglementată prin „Acordul de prietenie dintre Ucraina și Federația Rusă” semnat în anul 1997, la vizita lui Boris Elțin la Kiev. După semnare, au continuat să existe tensiuni între cele două state privind „Acordul” și respectarea celor 10 protocoale de aplicare a acestuia. În ceea ce privește semnalizarea maritimă, specialiștii militari din Ucraina considerau că aceasta trebuie să fie sub jurisdicția propriului Minister al Transporturilor. Acordul din 1997 prevedea că problema va fi rezolvată printr-un protocol special, dar acest lucru nu s-a realizat și nu s-au transferat părții ucrainene farurile, care au continuat să aparțină Federației Ruse.[2]

Miercuri, 21 aprilie 2010, Dmitri Medvedev, președintele Rusiei, și omologul său ucrainean Viktor Ianukovici au anunțat menținerea și după 2017 a bazei navale ruse în Ucraina, încă 25 de ani, în schimbul unei reduceri de 30% a prețului pentru gazele naturale ruse livrate Kievului, o reducere considerată ca o parte din chiria plătită de Rusia pentru această bază.[3]

Marți, 27 aprilie 2010, parlamentele rus și ucrainean au ratificat acordul de prelungire cu 25 de ani, până în 2042, a contractului de închiriere bazei navale de la Sevastopol de către Flota rusă a Mării Negre.[4]

În iarna 2013-2014, după ce în prealabil a refuzat unilateral semnarea Acordului de asociere al Ucrainei la Uniunea Europeană (parte a Parteneriatului Estic, Ianukovici a fost ținta unor proteste pro-europene de masă, care s-au soldat în cele din urmă cu demiterea sa.

Pentru ca, printr-o eventuală semnare a Parteneriatului Estic, de noua conducere a Ucrainei, baza navală de la Sevastopol să nu intre sub influența NATO, care ar fi eliminat Flota rusă din Sevastopol, Rusia a organizat Intervenția armată rusă în Ucraina din 2014 care a avut ca rezultat scindarea Ucrainei și anexarea peninsulei Crimeea.

Singura soluție a lui Putin, cu aparență de democrație deplină, a fost organizarea unui referendum prin care populația (din care 58,32% ruși) să voteze „liber” alipirea Crimeii la Rusia. Avantaje: nu mai plătește chirie pentru baza navală, împiedică venirea navelor NATO în coasta Rusiei.

Note[modificare | modificare sursă]


Stema Crimeii Subdiviziunile Republicii Autonome Crimeea, Ucraina Steagul Ucrainei
Raioane:

Raionul Bahcisarai | Raionul Bilohirsk | Raionul Ciornomorske | Raionul Djankoi | Raionul Kirovske | Raionul Krasnohvardiiske  Raionul Krasnoperekopsk | Raionul Lenine | Raionul Nijniohirski | Raionul Pervomaiske | Raionul Rozdolne | Raionul Saki | Raionul Simferopol | Raionul Sovietskîi

Municipalități:

Municipalitatea Alușta | Municipalitatea Armiansk | Municipiul Djankoi | Municipalitatea Eupatoria | Municipalitatea Kerci | Municipalitatea Krasnoperekopsk | Municipiul Saki | Municipalitatea Simferopol | Municipalitatea Sudak | Municipalitatea Feodosia | Municipalitatea Ialta

Orașe:

Alupka | Alușta | Armiansk | Bahcisarai | Balaklava | Bilohirsk | Ciornomorske | Djankoi | Feodosia | Foros | Gaspra | Hurzuf | Ialta | Ievpatoria | Inkerman | Kacia | Kerci | Kirovske | Koktebel | Koreiiz | Krasnohvardiiske | Krasnoperekopsk | Lenine | Livadia | Masandra | Nikita | Nîjnohirskîi | Novi Svet | Partenit | Perekop | Pervomaiske | Rozdolne | Saki | Sevastopol | Simeiz | Simferopol | Sovietskîi | Starîi Krîm | Sudak | Șciolkine