Text masoretic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

[[wiki]]

Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în iulie 2007

Textul Masoretic e textul ebraic al Tanahului (Vechiul Testament) aprobat pentru uzul general in Iudaismul religios. E folosit şi în traducerile Bibliei evreieşti, cunoscută în genere ca Vechiul Testament în special pentru Bibliile protestante şi romano-catolice.

Textul Masoretic a fost strâns, editat şi distribuit de un grup de evrei known cunoscuţi sub numele Masoreţi între sec. VII-X en. Are ceva diferenţe consonantice şi multe diferenţe în significanţă faţă de textele existente din sec. IV en (Septuagint) şi faţă de textul traducerii greceşti de pe la anul 300 e.n. a Vechiului Testament. Pe de altă parte, diferenţele Textului Masoretic faţă de textul acceptat în genere în sec. II* e.n. sunt minore.

Cel mai vechi manuscris complet care există e Aleppo Codex / Codexul din Aleppo (datează din sec. al X-lea e.n.), care indirect ne indică teritoriul imens ocupat spre nord în istorie de evreii antici şi medievali, comparat cu ceea ce multă lume îşi închipuie că era Palestina sau spaţiul palestinian evreiesc.

Cel mai interesant precursor al Textului Masoretic e Nash Papyrus / Papirusul Nash (datează din sec. al II-lea î.e.n.), care conţine cele Zece Comandamente şi rugăciunea Shema Yisrael / Şema Israel (care exprimă crezul central al iudaismului: unicitatea lui Dumnezeu).

Cuvântul ebraic mesora** / mesorah (מסורה, alt. מסורת) se referă la transmisia tradiţiei evreieşti, fie în sens general (ca în Legea Orală / Oral law), fie în mod specific, spre exemplu ca în cazul semnelor diacritice ale textului ebraic care indică vocalele şi care când lipsesc lasă textul la voia interpretării umane şi a unor traduceri biblice aiurea, un lucru din păcate foarte comun...

PS: surse adiţionale de informaţii pot fi găsite prin grupuri de discuţe ca Rumanian Minorities, [1]. ______________

• sec. al II-lea e.n. constituie aceiaşi perioadă cu ocuparea Daciei de către Imperiul Roman, dar şi pătrunderea Vechiului Testament în Dacia (mă refer între altele la inscripţia "AGLA" de la Sarmizegetusa, mister rezolvat de altfel de preoţi ortodocşi români.
  • mesora = tradiţie, înmânare. Termenul vine din Ezekiel 20:37