Cântarea Cântărilor
Cântarea Cântărilor (în ebraică: שיר השירים, Shir ha-Shirim) este un capitol al Bibliei ebraice, aflat în ultima secțiune a acesteia, Ketuvim. Mai este cunoscută și sub denumirea Cântarea lui Solomon, iar în latină Canticum Canticorum.
Interpretată literal, Cântarea Cântărilor este un poem de dragoste între Solomon și Sulamita, fiind cântate iubirea fizică dintre cei doi, frumusețea creației divine și bucuria de a trăi.
Conform tradiției iudaice, sub chipul mirelui se află divinitatea, iar mireasa reprezintă comunitatea ebraică, deci Cântarea Cântărilor reprezintă alegoria dragostei lui Dumnezeu pentru "copiii lui Israel".
În cadrul tradiției creștine, cartea exprimă unirea lui Isus Hristos cu Biserica sau cu sufletul credincioșilor, în general.
Citirea Cântării Cântărilor în sinagogă [modificare]
La evreii așkenazi se citește cartea Cântării Căntărilor sâmbăta care cade în săptămâna Paștelui (Pesah), potrivit cu obiceiul general din tradiția așkenază de a se citi la fiecare din cele trei mari sărbători Regalim o carte din Hagiografie (Ketuvim) portivită cu atmosfera sărbătorii. Descrierile primăverii care caracterizeaza Cântarea Cântărilor se potrivesc Paștelui, care este Sărbătoarea Primăverii. În alte comunități se deschide sulul Cântării Cântărilor sau în noaptea de Seder (Leil Seder, din ajunul primei zi de Paște), ori în a șaptea zi de Paște ori la rugăciunea de seară Arvit din sâmbetele numărătorii Omer.
La unele comunitati evreiești, mai ales din Orient, se obișnuieste citirea Cântării în fiecare vineri , înainte de primirea Shabatului, potrivit concepției kabaliștilor dupa care toata ziua de Sâmbătă (Șabat) și mai ales noaptea de vineri spre sâmbătă - Noaptea sâmbetei (Leil Shabat) sunt ceasuri de apropiere și reunire dintre Israel și Divinitate
Legături externe [modificare]
 |
Acest articol despre literatură este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
