Zohar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pagina de titlu a ediţiei princeps a Zoharului, Mantova, 1558

Zohar (în ebraică, זֹהַר, "strălucire", "splendoare", "aură") este o carte mistică ebraică despre Tora, din categoria literaturii kabbalistice, atribuită legendarului Shimon bar Yohai, scrisă sau editată probabil de Moses de Leon (1250 - 1305). Zoharul cuprinde, printre altele, discuții referitoare la Dumnezeu, originea și structura universului, natura sufletului și legătura dintre energia universală și om.

Origine[modificare | modificare sursă]

Nu se știe cu exactitate cine este autorul Zoharului, făcându-se în continuare cercetări în această direcție. Cartea a apărut în Spania, în secolul al XIII-lea, devenind cunoscută prin intermediul agenției lui Moses de Leon. Deși mulți cabaliști susțin în continuare că Zoharul a fost scris de Shimon bar Yohai, majoritatea cărturarilor sunt de acord că Moses de Leon este cel care a alcătuit corpul principal al cărții și, posibil, alții din cercul lui spre sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea. Ȋntr-un articol din Enciclopedia Iudaică, se face referire la o poveste pe acest subiect, care spune că, după moartea lui Moses de Leon, soția acestuia a primit o sumă considerabilă de bani de la un om bogat, pe nume Joseph, în schimbul cărții originale după care a fost făcută copia. Văduva ar fi mărturisit atunci că soțul a fost autorul cărții și că ar fi ales să i-o atribuie lui Shimon bar Yohai pentru a face profit. Povestea arată faptul că existau încă de pe atunci persoane care i-au atribuit Zoharul lui Moses de Leon, părere susținută și de scriitorul cabalist Joseph ibn Wakar, care considera lucrarea plină de erori si milita împotriva ei.

Autenticitate[modificare | modificare sursă]

Autenticitatea Zoharului a fost pusă sub semnul întrebării, atât din cauza reputației sponsorului, cât și din cauza faptului că descria evenimente care au avut loc în perioada posttalmudică și nu făcea referire la alte lucrări din literatura iudaică. Ȋn ciuda controverselor pe tema autenticității, Zoharul a devenit foarte răspândit în comunitatea evreilor, fiind citat de personaje precum Todros Abulafia, Menahem Recanati sau Joseph ibn Shem-Tov.

Cei care credeau în autenticitatea Zoharului susțineau faptul că Shimon bar Yohai își răspândise învățăturile pe care orală și că acestea au fost transmise de la discipol la discipol, până când au fost puse în forma unei cărți, explicându-se astfel lipsa referințelor din literatura iudaică. Ȋn ceea ce privește descrierea unor evenimente posttalmudice, susținătorilor autenticității li se părea plauzibil ca Shimon bar Yohai să prevadă desfășurarea viitoare a evenimentelor.

Primul atac referitor la autenticitatea Zoharului a fost făcut de Elijah Delmedigo, în lucrarea Beḥinat ha-Dat. Acesta a oferit mai multe argumente împotriva atribuirii Zoharului lui Shimon bar Yohai:

  1. Dacă Zoharul ar fi fost creația lui Shimon bar Yohai, ar fi fost menționată în Talmud, așa cum s-a întâmplat cu alte lucrări din acea perioadă.
  2. Zoharul conține numele unor talmudiști care au trăit după presupusul autor.
  3. Dacă Shimon bar Yohai ar fi avut revelații divine cu ajutorul cărora ar fi înțeles semnificațiile ascunse ale preceptelor, vederile sale ar fi fost adoptate de Talmud, ceea ce nu s-a întâmplat.

Au existat și alți autori care au criticat Zoharul prin argumentări asemănătoare, precum Leon din Modena, în Ari Nohem, sau Jacob Emdem, în Miṭpaḥat Sefarim.

Ȋn secolul al XX-lea, istoricul evreu Gershom Scholem a susținut, la rândul său, ideea că Moses de Leon era autorul Zoharului. Scholem face referire la numeroasele erori gramaticale în limba aramaică, la forma propozițiilor și la lipsa cunoștințelor geografice legate de Israel.

Conținut[modificare | modificare sursă]

Zoharul conține patru tipuri de exegeză biblică: "Peshat" (înțelesul literal), "Remez" (aluzia), "Derash" (anagogia) și "Sod" (înțelesul mistic). Inițialele formează cuvântul PaRDes (paradis), care a devenit numele celor patru semnificații, dintre care cea mistică este cea mai importantă.

Partea timpurie a Zoharului, cunoscută sub numele de Zohar `Al haTorah, este formată din mai multe scrieri, incluse în trei volume: volumul 1, pe tema Genezei, volumul 2, pe tema Exodului și volumul 3, pe tema Leviticului, Numerelor și Deuteronomului. Alături de aceste trei volume, au mai fost tipărite câteva cărți mai mici: Sifra diTzni`uta, Idra Rabba, Idra Zuta, Ra`aya Meheimna, Midrash haNe`elam, Idra deVei Mashkana, Heikhalot, Raza deRazin, Saba deMishpatim, Tosefta și Sitrei Torah.

De-a lungul timpului, au fost găsite alte manuscrise care se referau la Zohar și care nu au fost incluse în edițiile tipărite. După ce a apărut cea de-a doua ediție a Zoharului, manuscrisele au fost adunate și aranjate în funcție de subiectul abordat și au fost tipărite în diferite ediții.

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Cartea strălucirii - Pagini alese din Zohar, traducere: Gabriel Avram, Editura Herald, Colecția Princeps, București, 2012, 256 p., ISBN: 978-973-111-289-3.
  • Zoharul, Cartea Splendorii, traducere: Ilie Iliescu, Editura Herald, Colecția Cărți Fundamentale, București, 2012, 304 p., ISBN: 978-973-111-257-2

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]