Cartea lui Rut

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Biblia ebraică
Aleppo Codex Joshua 1 1.jpg
Portal Iudaism
Portal Creștinism

Cartea lui Rut (în originalul ebraic מגילת רות „Meggilat Rut” sau „Meghilat Rut”, adică Sulul lui Rut) este una din cărțile Bibliei ebraice, unul din cele cinci suluri (Meggilot) din cadrul Scrierilor Hagiografice (Ketuvim), fiind situată între Cântarea Cântărilor și Plângerile lui Ieremia, sau ale Scrierilor istorice din Vechiul Testament, unde este situată, conform canonului creștin, mai la început, între Cartea Judecătorilor și Cartea I a Regilor.

În liturgia evreiască Sulul lui Rut este citit în sinagogă cu ocazia sărbătorii Shavuot. Este o scriere de mică amploare și conține doar patru capitole.

Conținut[modificare | modificare sursă]

Rut muncind pe câmpurile lui Boaz, pictură de Julius Schnorr von Carolsfeld (1828)

Cartea lui Rut prezintă iubirea lui Rut, o tânără văduvă de origine moabită, pentru Naomi, mama soțului ei decedat, și integrarea ei în societatea iudaică.

Elimelec (Elimeleh în ebraică: Dumnezeu este împărat) și Naomi (în ebraică: Plăcută, în unele versiuni românești Noemina) părăsesc Betleemul (în ebraică: Casa Pâinii) din pricina foametei și merg în Țara Moabului. Moartea soțului și după zece ani, a celor doi fii Mahlon și Kilyon o determină pe Naomi să se reîntoarcă. Deși una din nurori, Orpa, rămâne în Moab, cealaltă, Rut, văduva lui Mahlon, se hotărăște să o urmeze pe soacra ei. Amândouă lucrează pe câmpurile unui bărbat înstărit, Boaz (în ebraică: În El este putere, în unele versiuni românești Booz), care s-a dovedit a fi rudă cu Naomi. Acesta, văzând condiția umilă a tinerei Rut, dorește răscumpărarea acesteia și o ia de soție. Copilul acestora, Oved, va fi bunicul regelui David, suveran al întregului popor evreu.

Redactarea cărții[modificare | modificare sursă]

După propoziția cu care începe povestirea, actiunea se desfașoară în Epoca Judecătorilor, înainte de înființarea regatului ebraic antic unificat. Cartea Bava Batra din Talmudul babilonean o plasează în vremea judecătorului Ibtzan (Ibțan) (și chiar identifică personajul Boaz cu acest judecător. Sulul lui Rut se încheie cu o listă genealogică în care este menționat regele David ca urmaș al lui Rut și Boaz. Talmudul, respectiv cartea Bava Batra atribuie cartea prorocului Samuil (Shmuel).

Unii cercetători ai Scripturii au apreciat în trecut că „Meggilat Rut” a fost scrisă în timpul celui de al Doilea Templu. Așa credea istoricul Heinrich Tzvi Graetz, care era de părere că povestea a fost scrisă ca un fel de polemică împotriva acțiunilor lui Ezra și Neemia (Nehemya) care au îndepărtat cu intransigență femeile străine din obște. Alții resping această ipoteză deoarece din numele cu conotație negativă ale celor doi fii evrei căsătoriți Mahlon și Kilyon și moartea acestora ar putea fi legate în ochii autorului de faptul ca s-au însurat cu femei străine. De asemenea nu se întrevede în povestire nici o atitudine polemică. Unii susțin că limbajul sulului este arhaic și că el a fost scris efectiv în vremuri îndepărtate. Ca exemplu este adusă forma de conjugare antică a verbului, folosirea formei "והלכתי" (vehalakhti) la persoana a doua în loc de והלכְתְ (vehalakht - să te duci) . Acest gen de conjugare este caracteristic mai ales cărților de la finele epocii Primului Templu, de exemplu "תדבקין", asemănător cu תִּתְחַמָּקִין (vei rătăci) din Ieremia 31,22, de asemenea הלכתי în loc de הָלָכְתְּ tot in Ieremia 20, מדוע אתי הלכתי în Cartea Regi 2,4,23 în loc de מדוע אַתְּ הֹלֶכֶת, etc. Alți cercetători au argumentat și datarea tărzie a cărții Rut cu argumente lingvistice. Se face, de exemplu, uz de expresia "נשא אישה" ( "nasá ishá", vezi Rut 1,4) ,obișnuită în Biblia târzie precum și în Mishna. Aceasta înlocuiește formularea "לקח אישה" (lakah ishá - "și-a luat nevastă" vezi Facerea 4,19) curentă în Pentateuh.

Cartea Rut și sărbătoarea Shavuot[modificare | modificare sursă]

După tradiția evreiască, Cartea Rut se citește în sinagogi de sărbătoarea Shavuot din două motive principale: acțiunea ei se petrece în vremea secerișului, care este cea a sărbătorii Shavuot, iar regele David, strănepotul lui Rut, ar fi murit într-o sâmbătă în timpul acestei sărbători. Aceasta din urmă explicație se găsește în Talmudul palestinian (Talmud Yerushalmi) și în cartea Midrash Rut Raba. Dupa o tradiție târzie, a cărei surse sunt neclare, David chiar s-ar fi născut de Shavuot. Alte conexiuni cu Shavuot, ar fi faptul ca un subiect central al povestirii lui Rut este caritatea, în ebraică „gmilut hassadim”, care este și orientarea Legii lui Moise. Legea, Tora, a fost dăruită Israelului în ziua sărbătorii Shavuot. În cartea Rut se relatează istoria unei moabite care a ales de bunăvoie să observe regulile Torei, ale Legii lui Moise.

Motive literare[modificare | modificare sursă]

Cartea Rut se distinge mai ales prin motivele ei literare. Firul povestirii este însoțit de o tensiune permanentă, care nu se rezolvă decât la sfârșit. La început familia e într-o stare nefericită. Când Naomi se întoarce la Betleem, concetățenii o primesc cu anumită satisfacție răutăcioasă și exclamă: הזאת נעמי ?! „Oare aceasta este Naomi?” Mai apoi, cand Rut îl întâlnește pe Boaz, lucrurile par a se aranja, insa Boaz nu ii da un răspuns limpede în ceea ce privește viitorul, deoarece mai exista problema rudei care a avea, dupa lege, întăietate în drepturi față de moștenirea soțului lui Rut. Dar, la urmă, povestirea are un deznodământ fericit, și Rut se poate mărita cu Boaz și li se naște un fiu.

Nume simbolice[modificare | modificare sursă]

Familia lui Elimeleh pribegește din Betleem, loc al cărui nume „Casa pâinii” simbolizează existența unui adăpost și siguranța materială, către Șesul Moabului (Sdé Moav), nume care avea în ochii evreilor conotații negative de adversitate (Regatul Moavului este menționat în Biblie și în surse arheologice - Stela lui Meșa - ca unul din dușmanii israeliților) și lipsă de siguranță. Absența pâinii la Betleem și reapariția ei (כִּי פָקַד ה' אֶת עַמּוֹ לָתֵת לָהֶם לָחֶם - Domnul cercetase pe poporul Său și-i dăduse pâine) este și ea un motiv literar. Personajele cărții poartă și ele nume cu înțeles. Fiii lui Elimeleh (nume sugerând o bună poziție socială) se numeau Mahlon (mahalá = „boală”,în ebraică)și Kilyon (în ebraică „pieire”, în versiunea românească Chilion) nume de rău augur. Cartea Yalkut Shimoni (Rut I, 247) menționează un pasaj din Cronici (I,4,22 - „și Ioas și Saraf, care au stăpânit asupra Moabului, și Iasubi-Lehem.Aceste lucruri sunt vechi” și citează pe Rav și pe amora Shmuel, care susțin că numele originare sau poreclele fiilor lui Elimeleh erau Yoash și Saraf. Naomi însăși, tălmăcindu-și numele, striga în fața locuitorilor din Betleem: אַל תִּקְרֶאנָה לִי נָעֳמִי, קְרֶאןָ לִי מָרָא, כִּי הֵמַר שַׁדַּי לִי מְאֹד Nu-mi mai ziceți Naomi; ziceți-mi Mara căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune.(Rut 1,20). Până și numele nurorii Orpa nu ar fi întâmplător ci o aluzia la faptul ca până la urmă a întors spatele (în text - „ceafa”, Oref în ebraică) soacrei Naomi. Numele lui Rut este interpretat de Midrash prin faptul ca „a văzut (raatá ראתה) spusele soacrei ei” și „era cutremurată (rit'tá) ריתתה) în fața infracțiunilor”. Ruda ei, Boaz se numește așa ca simbol de putere și sprijin, asemănător cu unul din cei doi stâlpi susținători ai Templului - Yakhin și Boaz. El este descris cu expresia „Ish ghibor hail” care este tradusă cu „om foarte bogat”, dar înseamnă și „foarte vrednic”. Numele celeilalte rude care a refuzat la început să o dezlege pe Rut s-a șters și e menționată drept „cutare” - „ploni almoni” (Rut 4,1)

Femei și încălcarea unor norme[modificare | modificare sursă]

Sulul lui Rut este singura carte din canonul Bibliei ebraice în care protagoniștii principali sunt femei. E adevărat că narațiunea incepe cu Elimeleh si cei doi fii ai sai, care decedează până la versetul al cincilea, și se încheie prin versetul despre seria genealogică a nașterii unor băieți, dar, practic, toată intriga este țesută în jurul a două femei și a faptelor lor Și Boaz are în ea un rol mai puțin activ. Povestirea se aseamănă oarecum cu cea a lui Iuda(Yehuda) și Tamara(Tamar), părinții fondatori ai tribului Iuda. În amândouă cei doi fii mai tineri decedează (Er și Onan, respectiv Mahlon și Kilyon)fără urmași masculini după ce au păcătuit sau s-au însurat cu femei străine. Bărbații care trebuiau să dezlege (Ibum) pe cele două femei, Shila (prin porunca tatălui său Iuda) în cazul lui Tamar și ruda anonimă în cazul lui Rut, nu fac aceasta. În ambele cazuri cele două femei iau inițiativa, își aleg bărbații și au îndrazneala de a trece peste norme sociale stabilite, pentru a se apropia de ei. În ambele cazuri e vorba de bărbați maturi și cu rol de conducători, a căror relație cu femeile duce la continuarea seminției familiale. În Cartea Rut (4,12) se face chiar aluzia fățișă la precedentul lui Iuda și Tamar. „Sămânța pe care ți-o va da Domnul, prin această tânără femeie, să-ți facă o casă asemenea casei lui Pereț, care s-a născut lui Iuda din Tamar!” וִיהִי בֵיתְךָ כְּבֵית פֶּרֶץ, אֲשֶׁר יָלְדָה תָמָר לִיהוּדָה, מִן הַזֶּרַע אֲשֶׁר יִתֵּן ה' לְךָ, מִן הַנַּעֲרָה הַזֹּאת

Legături externe[modificare | modificare sursă]