Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ferdinand al IV-lea
FerdinandVierteToskana.jpg
Mare Duce de Toscana
Domnie 21 iulie 1859 – 22 martie 1860
Predecesor Leopold al II-lea
Căsătorit(ă) cu Prințesa Alice de Parma
Prințesa Anna de Saxonia
Urmași
Arhiducele Leopold Ferdinand
Louise, Prințesă de Saxonia
Arhiducele Iosif Ferdinand
Arhiducele Peter Ferdinand
Nume complet
Ferdinando Salvatore Maria Giuseppe Giovanni Battista Francesco Lodovico Gonzaga Raffaele Ranerio Gennaro
Casa regală Casa de Habsburg-Lorena
Tată Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana
Mamă Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii
Naștere 10 iunie 1835
Florența
Deces 17 ianuarie 1908 (72 de ani)
Salzburg, Austro-Ungaria

Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana (italiană Ferdinando IV, Granduca di Toscana[1]; 10 iunie 183517 ianuarie 1908) a fost ultimul Mare Duce de Toscana din 1859 până în 1860. Casa de Habsburg-Lorena a continuat să dețină titlul de pretendent la tron până la sfârșitul Primului Război Mondial.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana împreună cu frații săi: în picioare, de la stânga la dreapta: Arhiducele Johann Salvator (Orth) (1852-?1890), Ludwig Salvator (1847-1915); jos, de la stânga la dreapta: Ferdinand al IV-lea și Karl Salvator (1839–1892).

Născut la Florența, a fost al patrulea copil și primul fiu al lui Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana și a celei de-a doua soții, Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii.

El și familia sa au fost obligați să părăsească Florența la 27 aprilie 1859 odată cu izbucnirea unei revoluții care a inspirat izbucnirea unui război de către Franța și Sardinia-Piemont împotriva Austriei, război care a făcut parte din unificarea Italiei. Familia s-a refugiat în Austria. După sfârșitul războiului, Leopold al II-lea a abdicat la 21 iulie iar fiul său Ferdinand i-a succedat ca Mare Duce.

Ferdinand nu s-a putut întoarce la Florența pentru a cere tronul și Adunarea Națională a Toscanei l-a detronat după numai o lună, la 16 august. Ferdinand încă spera să-și recapete tronul deoarece atât Franța cât și Austria i-au promis să recunoască drepturile sale prin armistițiul de la Villafranca. Totuși nici o putere nu a fost dispusă să facă ceva pentru restaurarea lui. Regatul Sardiniei a anexat Toscana la 22 martie 1860 încheind speranțele lui Ferdinand de a obține tronul.

Ferdinand și-a petrecut restul vieții în exil în Austria. A murit la Salzburg în 1908.

Familie și copii[modificare | modificare sursă]

S-a căsătorit prima dată la Dresda la 24 noiembrie 1856 cu Prințesa Anna de Saxonia (1836-1859), fiica regelui Ioan I de Saxonia. Împreună au avut doi copii:

  • Arhiducesa Maria Antonietta Leopoldina Annunziata Anna Amalia Giuseppa Giovanna Immacolata Tecla (10 ianuarie 1858 - 13 aprilie 1883). A devenit stareță la mănăstrirea Theresia din Hradschin, Praga.
  • O fiică născută și decedată în 1859

S-a recăsătorit la 11 ianuarie 1868 la Frohsdorf cu Prințesa "Alix" de Parma (1849-1935), fiica lui Carol al III-lea de Parma. Împreună au avut zece copii:

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nume complet: în italiană - Ferdinando Salvatore Maria Giuseppe Giovanni Battista Francesco Lodovico Gonzaga Raffaele Ranerio Gennaro, în germană - Ferdinand Salvator Maria Joseph Johann Baptist Franz Ludwig Gonzaga Raphael Rainerius Gennarius;