Leopold I al Sfântului Imperiu Roman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Leopold I
Benjamin von Block 001.jpg
Împărat al Sfântului Imperiu Roman;
Rege al Germaniei
Domnie 18 iulie 1658 – 5 mai 1705
Încoronare 1 august 1658, Frankfurt
Predecesor Ferdinand al III-lea
Succesor Iosif I
Rege al Ungariei
Domnie 1655-5 mai 1705
Încoronare 27 iunie 1655, Pressburg
Predecesor Ferdinand al IV-lea
Succesor Iosif I
Rege al Boemiei
Domnie 1656-5 mai 1705
Încoronare 14 septembrie 1656, Praga
Predecesor Ferdinand al IV-lea
Succesor Iosif I
Rege al Croației;
Arhiduce de Austria
Domnie 2 aprilie 1657– 5 mai 1705
Predecesor Ferdinand al III-lea
Succesor Iosif I
Căsătorit(ă) cu Margareta Theresa a Spaniei
Claudia Felicitas de Austria
Eleonore-Magdalena de Neuburg
Urmași
Maria Antonia, Electoare de Bavaria
Iosif I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Arhiducesa Maria Elisabeta
Maria Anna, regină a Portugaliei
Arhiducesa Maria Theresa
Carol al VI-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Arhiducesa Maria Magdalena
Nume complet
Leopold Ignaz Joseph Balthasar Felician
Casa regală Casa de Habsburg
Tată Ferdinand al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Mamă Maria Ana of Austria
Naștere 9 iunie 1640
Viena
Deces 5 mai 1705 (64 de ani)
Viena
Înmormântare Kapuzinergruft, Viena

Leopold I (n. 9 iunie 1640, Viena - d. 5 mai 1705, Viena) din Casa de Habsburg a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între 1658-1705. A fost de asemenea rege al Ungariei, Boemiei, Croației etc.[1][2]
Leopold este cunoscut de asemenea și prin conflictele sale cu Franța, prin Războiul de nouă ani și Războiul Spaniol de Succesiune. În acesta din urmă, el a sperat să pună în aplicare Tratatul celei de-a doua partiții, care dădea scaunul de domnie al Regatului Spaniei fiului său, Arhiducele Carol. Leopold a condus războiul extrem de bine, monarhia habsburgică obtinând victorii decisive la Schellenberg și Blenheim. Ulterior moarții sale, survenită în 1705, tronul a revenit fiului său cel mai mare, Iosif I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman.

Originea și studiile[modificare | modificare sursă]

A fost al doilea fiu al împăratului Ferdinand al III-lea și al Mariei Anna de Spania (fiica lui Filip al III-lea al Spaniei și a Margaretei de Austria).

A fost bunicul împărătesei Maria Terezia.

A fost educat și format pentru a urma o carieră bisericească, dar în urma decesului fratelui său mai mare, a devenit moștenitor al tronului.

Cariera politică[modificare | modificare sursă]

În 1655 a fost ales rege al Ungariei, în 1656 rege al Boemiei, în 1657 rege al Croației și în iulie 1658, la mai mult de un an de la decesul tatălui său, a fost ales împărat romano-german la Frankfurt, în ciuda intrigilor cardinalului francez Jules Mazarin care dorea să îl impună pe tronul imperial pe Ferdinand Maria, prinț elector de Bavaria, pentru a opri ascensiunea Habsburgilor.

Politica ecleziastică[modificare | modificare sursă]

Împăratul Leopold I a acordat privilegii deopotrivă creștinilor uniți cu Roma (așa numitele diplome leopoldine), cât și ortodocșilor. Aceștia din urmă au primit dreptul de liberă alegere a mitropolitului, precum și dreptul de a avea mai multe episcopii. În baza așa numitelor privilegii ilirice emigranții sârbi în frunte cu patriarhul Arsenie al III-lea Crnojevic au părăsit teritoriul aflat sub stăpânire otomană și s-au așezat în ținutul Sirmiei, administrat de austrieci. Pe baza privilegiilor leopoldine sediul mitropoliei ortodocșilor sârbi a fost mutat anul 1713 de la Krusedol la Carloviț.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Titulatura completă, în facsimil (în latină)
  2. ^ Titulatura în facsimil (în germană)
  3. ^ de Tischler, Ulrike (2000). Die habsburgische Politik gegenüber den Serben und Montenegrinern. München: Oldenbourg. ISBN 978-3-486-56525-6 Pag. 294

Vezi și[modificare | modificare sursă]