Ion C. Inculeț

Ion Constantin Inculeț
[[Fişier:|200px|Ion C. Inculeț]]
Președinte al Sfatului Țării
În funcție 21 noiembrie 1917 – 27 martie 1918
Președinte al Republicii Democratice Moldovenești
În funcție 2 decembrie 1917 – 27 martie 1918
Născut(ă)	5 aprilie 1884 Răzeni, Imperiul Rus

Ion Constantin Inculeț (în rusă Ион (Иван) Константинович Инкулец) (n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Imperiul Rus, astăzi în Republica Moldova; d. 18 noiembrie 1940, București, România) a fost un om politic român, președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române. Este înmormântat în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Bârnova, aflată la periferia municipiului Iași. Ion Inculeț a fost căsătorit cu principesa Roxana Cantacuzino. Din căsătorie au rezultat Ion I. Inculeț, Doctor Honoris Causa al Universității Western Ontario (Canada), Membru de onoare al Academiei Române, director al centrului de electrostatică aplicată al Universității Western Ontario și fratele acestuia, Georgel I. Inculeț.

Biografie

S-a născut la 5 aprilie 1884 în satul Răzeni, județul Lăpușna (Chișinău), în familia lui Constantin și a Mariei Inculeț. A absolvit școala primară în satul natal, iar în anul 1894 este admis la Școala teologică din Chișinău, subordonată Seminarului teologic. A absolvit-o cu note foarte bune, obținînând drepul de a se înscrie la Seminar. A studiat în același an cu viitorii deputați și demnitari de stat Vasile Bârcă și Pantelimon Erhan. A optat pentru o facultate de științe exacte și s-a înscris într- adevăr la facultatea de fizică și matematică a Universității Dorpat, însă după un an de studii s-a transferat la Universitatea Imperială din Petersburg, facultatea de fizică și matematică, pe care a aboslvit- o cu diplomă de gradul I. A avut recomandare pentru profesorat. În anii de studenție la Petersburg din inițiativa sa este creată asociația studenților basarabeni din Petersburg. După absolvirea universității concurează cu succes la postul de privat-docent, a lucrat la mai multe școli private din Petersburg, predând fizica, matematica și astronomia. În anul 1917 a fost deputat în Sovietul din Petrograd din partea Partidului Socialist Revoluționar. În aprilie 1917 a revenit în Basarabia, ca emisar al lui președintelui Guvernului Provizoriu Alexandr Kerenski, în fruntea unui grup de 40 de basarabeni, studenți și profesori din Petrograd, cu scopul de a adânci cuceririle Revoluției din Februarie. Este ales deputat în primul parlament al Basarabiei "Sfatul Țării" împreună cu alți basarabeni veniți din Petrograd, din partea deputaților-țărani. Inițial concepția politică a lui Inculeț era una de transformări politice în cadrul unei Rusii democratice și înnoite. Însă, după preluarea puterii la Petrograd de către bolșevici prin putch-ul din octombrie, Inculeț a evoluat spre alianța cu România. La 21 noiembrie 1917 a fost ales Președinte al Sfatului Țării. La 6 ianuarie 1918 a avut loc tentativa de preluare a Puterii la Chișinău de către bolșevici. La 24 ianuarie "Sfatul Țării" a proclamat cu majoritate de voturi independența Basarabiei față de Rusia, iar la 27 martie 1918 a proclamat cu majoritate de voturi Unirea cu România, în condițiile în care Frontotdel-ul și alte fracțiuni minoritare îî cereau parlamentului insistent să păstreze legătura cu Rusia. Gherman Pântea, fost ministru în Guvernul Republicii Democratice, caracterizează astfel activitatea lui Inculeț:" La 21 noiembrie 1917 se deschide Sfatul Țării, organ care avea să vorbească în numele Basarabiei și să decidă soarta ei. Președinte al acestui parlament a fost ales în mod unanuim Ion Inculeț. El întrunea toate calitățile pentru a ocupa această mare demnitate: era calm, abil, împăciuitor, și mai cu seamă extrem de răbdător" "Inculeț în toate împrejurările a dovedit un calm desăvârșit și sânge rece. Nici o hotărâre pripită, nici un pas nechibzuit. Se apropia ziua cea mare - ziua Unirii- însă Inculeț se gândea la soarta țăranului. Adeseori spunea: "Dacă Dumnezeu ne va ajuta ca odată cu Unirea să rezolvăm și radical și reforma agrară, adică să dăm pământ țăranilor, voi fi cel mai fericit om".

După Unire Ion Inculeț a fost ministru al Basarabiei, ministru al sănătății publice, ministru de interne, ministru al comunicațiilor și vice-președinte al Consiliului de miniștri în Guvernul României, condus de Ion Gh. Duca (1933-1937).

În anul 1940, referindu-se la soarta Basarabiei și Unirea din 1918, el spunea "Basarabia a fost smulsă din din trupul Moldovei prin forță, cu călcarea oricărui drept și a oricărei dreptăți, în anul 1812. Autonomia promisă la anexare, cu păstrarea limbei române ân toate dregătoriile, a fost degrabă retrasă. Basarabia fiind încetul cu încetul transformată într-o simplă gubernie rusească. O sută de ani a durat prigonirea de către Rusia țaristă - o sută de ani a durat cu dârzenie rezistența acestui minunat popor moldovean dintre Prut și Nistru pentru conservarea limbei, pentru păstrarea ființei naționale. Niciodată în cursul acestui veac nu s-a stins focul sfânt al conștiinței naționale. Și odată ce împrejurările deveneau favorabile, acest foc se transforma în flacără, care mistuia cât putea mai mult din piedicile ce erau puse la în calea Unirei cu toți românii".

La 10 octombrie 1918 Inculeț a fost ales membru al Academiei Române la recomandarea lui Petru Poni.

Inculeț s-a stins din viață în rezultatul unui atac de cord în seara de 19 noiembrie 1940. La înmormîntare a ținut un discurs Vasile Bârcă, care a spus: "Ceea ce caracterizează îndeosebi viața și opera lui Ion Inculeț este modestia și blândețea lui nesfârșită, temeinica sa pregătire, însoțită de tactul și calmul ce-l caracterizează și, mai presus de toate, calda lui iubire de popor, de țară, și de Basarabia lui natală, pe care a iubiit-o cu toate puterile muinții și sufletului său. Inculeț a fost căsătorit cu Roxana Cantacuzino- Bașotă. A avut doi fii: George, inginer-constructor, decedat de cancer în străinătate și Ion, electrotehnician, actualmente profesor universitar în Canada

Publicații

• Lucrări de popularizare a fizicii și astronomiei în revista "Naucinoie Obozrenie", Sankt-Petersburg (1911-1916);
• Spațiul și timpul în noua lumină științifică (București, 1920);
• Ma première rencontre avec Saint Aulaire (1930) - în limba franceză;
• U.R.S.S. (București, 1932).
• O revoluție trăită / Ion Inculeț; [alcătuire, Ruxandra Mihăilă]. Chișinău : Universitas, 1994.

Legături externe

• Biografia lui Ion Inculeț pe situl localității Răzeni

Bibliografie

• Alexandru Chiriac//Mic dicționar al membrilor Sfatului Țării, Ch., Patrimoniu, 1992
• N.I. Ionescu-Pallas, Alex Găină. Știința. AȘM, 29.05.1992; Gaina, A., Ionescu-Pallas, N. I.Ion Inculeț- Om politic și savant. Romanian- American Academy of Sciences and Arts, VIII-th Congress, held in Chișinău on 12-17 July 1993, Abstracts book, vol. 1, pp. 249-250; Alex Găină, N.I.Ionescu-Pallas. Ion Inculetz. Foaie matematică, Ch., 2001, N.6; 2002, N.1
• Iurie Colesnic. Basarabia necunoscută., Ch., Ed. Museum.,1993
• Alex Găină. Luptător pentru libertate. Literatura și arta. N 19(2649), p.2, 5 Mai 1994
• Brighita Covarschi// Academicieni din Basarabia și Transnistria. Chișinău, CETINI, 1997
• Petru Soltan (colectiv). Calendar Național-2000, BNRM., Ch.
• Alexandru Chiriac// Membrii Sfatului Țării (1917-1918), Editura Fundației Culturale Române, București 2001
• Ion Inculeț//Nicolae Iorga, Valeriu Pelivan, Antonina Inculeț, Constantin Mardare, Mircea Slănină//Constantin Mardare(concepție, selecție, scenariu). Vatra veșniciei-Răzeni. Ch. Baștina-RADOG, 2003, pp. 68-98
• Inculeț, Ion//Dicționar Enciclopedic Ilustrat Nume Proprii, Ed. Cartier, 2004
• Alex Găină: Konstantin Pokrovskii și Ion Inculeț
• Inculeț, Ion//Enciclopedia Universală Britannica, B.-Сh.,Ed. Litera, 2010

Vezi și

• Listă de fizicieni originari din Basarabia și Republica Moldova