Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei este denumirea cabinetelor de miniștri (directori generali) care au guvernat Republica Democratică Moldovenească și apoi regiunea românească Basarabia în perioada 7 decembrie 1917 - 12 decembrie 1918.
În perioada activității Sfatului Țării, au funcționat trei guverne ale Basarabiei conduse de Pantelimon Erhan, dr. Daniel Ciugureanu și dr. Petre Cazacu [1]. Guvernele s-au confruntat cu probleme deosebit de complicate de ordin politic, social, economic și spiritual.
La data de 8 decembrie 1917 a fost creat Consiliul directorilor generali al Basarabiei, din componența lui făcând parte 8 directori generali. Președinte al Consiliului directorilor generali a fost ales Pantelimon Erhan.
Cuprins |
Componența consiliului [modificare]
- Președintele Consiliului Directorilor Generali
-
- Pantelimon Erhan (7 decembrie 1917 - 19 ianuarie 1918)
- Dr. Daniel Ciugureanu (19 ianuarie - 7 aprilie 1918)
- Dr. Petre Cazacu (9 aprilie - 12 decembrie 1918)
- Director general responsabil pentru afacerile străine
-
- Ion Pelivan (8 decembrie 1917 - ?)
- Director general responsabil pentru probleme privind afacerile interne
-
- Vladimir Cristi (8 decembrie 1917 - ?)
- Director general de război și marină
-
- T. Cojocaru (8 - 11 decembrie 1917)[2]
- Gherman Pîntea (11 decembrie 1917 - ?) - interimar
- Director general responsabil pentru finanțe
-
- Teofil Ioncu (8 decembrie 1917 - ?)
- Director general responsabil pentru căile ferate, poște, telegraf și telefon
-
- Nicolae Bosie-Codreanu (8 decembrie 1917 - ?)
- Director general responsabil pentru instrucțiunea publică
-
- Ștefan Ciobanu (8 decembrie 1917 - 19 ianuarie 1918)
- Pantelimon Erhan (19 ianuarie 1918 - ?)
- Director general responsabil pentru probleme de justiție și culte
-
- Mihail Savenco (8 decembrie 1917 - ?)
Note [modificare]
- ^ Timpul, 26 martie 2008 - Sfatul Țării și Unirea
- ^ T. Cojocaru a refuzat să-și ocupe funcția, justificîndu-și gestul prin starea precară a sănătății. El a trimis o scrisoare în 11 decembrie 1917, în care își argumenta decizia, propunându-i lui Gherman Pîntea să preia respectiva funcție și informându-l despre asta și pe Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării.
Bibliografie [modificare]
- *** - Enciclopedia sovietică moldovenească (Chișinău, 1970-1977)
