Daniel Ciugureanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Daniel Ciugureanu
Daniel Ciugureanu1.jpg
Daniel Ciugureanu în ținuta de gală, purtând decorațiile oferite de Regii României.

În funcție
6 februarie 1918 – 9 aprilie 1918
Președinte Ion Inculeț
Precedat de Pantelimon Erhan
Succedat de Petru Cazacu

În funcție
9 aprilie 1918 – 30 noiembrie 1919

Născut(ă) 9 decembrie 1885(1885-12-09)
Șirăuți, județul Hotin
Decedat(ă) 19 mai 1950 (1950-05-19) (64 de ani)
închisoarea Sighet, Republica Populară Română
Premii
Partid politic Partidul Național Moldovenesc
Părinți Alexandru și Ecaterina Ciugureanu
Cunoscut pentru Promotor al unirii Basarabiei cu România
Ocupație Politician
Profesie Medic
Naționalitate  România
Confesiune Ortodox

Daniel Ciugureanu (n. 9 decembrie 1885, Șirăuți, județul Hotin - d. 19 mai 1950) a fost un politician român basarabean, prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești și ministru fără portofoliu în patru guverne ale României.

Medic de profesie, Daniel Ciugureanu a fost unul din fruntașii Partidului Național Moldovenesc, și unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu România.

Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a votat în unanimitate pentru proclamarea independenței Republicii Democratice Moldovenești. Consiliul Director a fost dizolvat și a fost înlocuit de Consiliul de Miniștri, iar ca prim-ministru al noii republici a fost numit Daniel Ciugureanu. După Unire a fost ministru fără portofoliu, reprezentând Basarabia, în patru guverne în perioada 9 aprilie 1918 - 30 noiembrie 1919.

Doctorul Daniel Ciugureanu a fost unul dintre oameni de seamă ai vieții politice românești din prima jumătate a secolului trecut, personalitate care a contribuit esențial la aducerea Basarabiei înstrăinate la sânul patriei-mame, România.

Daniel Ciugureanu ca și Nicolae Titulescu era de părere că nu există provincie mai românească decât Basarabia, că aceasta este o parte vie a unui corp prin care pulsează sânge din aceeași inimă. El nu putea concepe Basarabia în afara renașterii și întregirii naționale. Concepția respectivă și-a format-o datorită cunoașterii temeinice a istoriei românilor și a faptului că Basarabia, cu vitejii și cetățile ei, a constituit de-a lungul secolelor un puternic scut nu numai al românilor, ci și al civilizației europene.

Din biblioteca, arhiva familiei și manuscrisele prim-ministrului Daniel Ciugureanu a rămas foarte puțin. Arhiva personală a fost distrusă și practic totul a dispărut fără urmă. O istorie - care a fost falsificată, denigrată și marginalizată de către ocupanții sovietici.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Daniel Ciugureanu a fost fiul preotului Alexandru Ciugureanu și al profesoarei Ecaterina Ciugureanu. S-a născut la 9 decembrie 1885, în satul Șirăuți, județul Hotin, Basarabia (astăzi raionul Briceni, Republica Moldova). Făcând parte dintr-o familie de intelectuali, de timpuriu și-a dat seama de rostul cărții. Învățătura a început-o în familie, studiile primare le-a făcut în satul natal, cele secundare în orașul Bălți și la Seminarul Teologic din Chișinău. Apoi a studiat la facultatea de Medicină a Universității din Kiev, unde a susținut și doctoratul în științele medicale. A practicat chirurgia la spitalele din Chișinău (la spitalul Regina Maria), Hâncești, Vorniceni și București (la spitalul Cantacuzino).

S-a manifestat de timpuriu în lupta pentru emanciparea națiunii române din Basarabia. În 1908, împreună cu alți tineri basarabeni, a înființat cercul “DEȘTEPTAREA”. Din acest cerc au făcut parte Alexei Mateevici (cel care a compus poezia “Limba Noastră”, devenită imn național al Republicii Moldova din 1994), Simion Murafa, Ștefan Ciobanu, etc. Daniel Ciugureanu a fost ales președintele cercului. Această asociație avea drept scop luminarea oamenilor, deșteptarea conștiinței lor naționale, lupta pentru dezrobire și pentru Unire cu România. După doi ani, din cauza înăspririi regimului, cercul a fost nevoit să-și suspende activitatea. Acțiunile lui Daniel Ciugureanu au atras atenția autorităților ruse care în mai 1912 l-au arestat și l-au deportat în Siberia. A fost eliberat (după unele surse a fugit) după câteva luni de detenție și a reușit să se întoarcă în Basarabia.

În 1913, împreună cu un grup de intelectuali unioniști, a fondat la Chișinău revista “Cuvânt moldovenesc”, care avea să devină o piesă centrală în mișcarea pentru trezirea conștiinței naționale a basarabenilor. Din aprilie 1917 revista devine oficiosul Partidului Național Moldovenesc, redactat de Pantelimon Halippa. Redactori și colaboratori ai revistei “Cuvânt Moldovenesc” au fost: Nicolae Alexandri, Simion Murafa, Alexei Mateevici, Daniel Ciugureanu, Gheorghe Stârcea, Onisifor Ghibu, etc.

În aprilie 1917 împreuă cu un grup de intelectuali și funcționari români din Basarabia a pus bazele Partidului Național Moldovenesc care își propunea să lupte pentru dobândirea drepturilor cetățenești și naționale pentru românii din Basarabia și de dincolo de Nistru. Comitetul Central al Partidului Național Moldovenesc era alcătuit din: Pantelimon Halippa, Daniel Ciugureanu, Ion Pelivan, Teofil Ioncu și alții.

Daniel Ciugureanu se informa mereu despre evoluția evenimentelor politice și pe măsură ce Imperiul Rus se dezintegra, el și-a intensificat acțiunile unioniste, organizând adunări, congrese și activând în sprijinul Partidului Național Moldovenesc. La 16 mai 1917 în comuna Lăpușna, Județul Lăpușna (astăzi Hâncești, Republica Moldova) Daniel Ciugureanu organizează o mare întrunire populară pe care o prezidează. Cu această ocazie se organizează secția de plasă a Partidului Național Moldovenesc.

Printre hotărârile adoptate atunci au fost:

  • Biserica din Basarabia trebuie să fie independentă. Preoții nu pot fi decât moldoveni. Slujba dumnezeiască să se facă în limba noastră părintească.
  • Școala trebuie să fie adevăratul izvor de lumină și știință. De aceea toată învățătura în școlile noastre să se facă în limba română.
  • Tot pământul din Basarabia să fie dat la țărani și plugari fără plată.
  • Colonizarea pământurilor Basarabiei prin coloniștii străini din alte țări să se oprească.

Președintele Adunării: Daniel Ciugureanu

În zilele de 20-27 octombrie 1917 a avut loc la Chișinău – Congresul Soldaților Moldoveni la care au participat aproximativ 1.000 de delegați de la diferite unități militare.

Congresul a hotărât printre altele crearea Sfatului Țării – organ suprem de conducere al Basarabiei. În acest scop a fost format un Birou de organizare din care a făcut parte și Daniel Ciugureanu. Datorită muncii pline de abnegație depusă de biroul de organizare, Sfatul Țării și-a putut deschide ședința inaugurală la 21 noiembrie 1917.

Sfatul Țării cuprindea 150 de deputați (al 151-lea deputat a fost numit mai târziu și a fost Constantin Stere – V.C.), dintre care deputați de etnie română erau 70%.

Daniel Ciugureanu a fost delegat în Sfatul Țării din partea Comitetului Central al Partidului Național Moldovenesc ca reprezentant al Presei Naționale din Basarabia. A fost deputat în Sfatul Țării de la 21 noiembrie 1917 până la 6 decembrie 1917. În cadrul Sfatului Țării, până în ziua la care a intrat în Guvern (06.12.1917) a fost membru în Comisia aprovizionării și contra anarhiei și în Comisia de declarații și statute.

La 17 ianuarie 1918, Sfatul Țării a ales ca președinte al consiliului de miniștri pe doctorul Daniel Ciugureanu cu 32 voturi pentru, respectiv 25 voturi contra.

În această perioadă, fiind conducător de guvern, a respins pretențiile teritoriale ale Ucrainei care dorea să anexeze de la început nordul și sudul Basarabiei, iar mai apoi și toată Basarabia. La fel, a făcut tot posibilul ca să fie oprite jafurile și violurile ostașilor bolșevizați ruși, care aflându-se în retragere de pe front spre Rusia, devastau și jefuiau populația băștinașă din Basarabia. Pentru a opri dezmățul și anarhia a fost nevoit să solicite ajutor Armatei Române, care a fost chemată oficial de către prim-ministru – Daniel Ciugureanu și președintele Sfatului Țării - Ion Inculeț.

La 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării a proclamat independența Republicii Democratice Moldovenești, iar Daniel Ciugureanu în calitatea sa de prim-ministru a salutat această decizie. În aceeași calitate a emis un act diplomatic de recunoaștere a independenței Republicii Democratice Moldovenești următoarelor state: Anglia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Statele Unite ale Americii, Turcia, etc. Cu toate acestea, Daniel Ciugureanu nu considera că Basarabia trebuie să rămână independentă pentru totdeauna concepând starea de suveranitate ca moment preliminar pentru Unirea cu România. De câteva ori se deplasează la Iași pentru a discuta cu oficialii români chestiunile legate de Unire.

La 27 martie 1918 Sfatul Țării în frunte cu Ion Inculeț a votat pentru Unirea Basarabiei cu România.

La 28 martie 1918, a doua zi după Unire, Daniel Ciugureanu a făcut parte împreună cu Pantelimon Halippa, Ștefan Ciobanu și Ion Pelivan din delegația care a dus la Iași ACTUL UNIRII Basarabiei cu România. Actul Unirii a fost înmânat solemn MS Regelui Ferdinand I al României. După Unire a demisionat din funcția de premier al Basarabiei pentru a intra în guvernul României ca reprezentant al acesteia. Conform condițiilor Unirii, Basarabia urma să aibă asigurați 2 reprezentanți proprii în guvernul românesc. Acești reprezentanți au fost Ion Inculeț și Daniel Ciugureanu.

Daniel Ciugureanu a fost ministru fără portofoliu pentru Basarabia în patru guverne: în guvernul Alexandru Marghiloman, în guvernul Constantin Coandă, în guvernul Ion I.C. Brătianu și în guvernul Artur Văitoianu.

În noiembrie 1919 împreună cu Ion Pelivan (ministru de externe în Cabinetul de miniștri - Daniel Ciugureanu) participă la Conferința de pace de la Paris, ca reprezentanți ai Basarabiei; unde s-a pus punctul definitiv în chestiunea Unirii Basarabiei cu România. Tot în această perioadă a participat la diferite congrese la Londra și Paris, precum și în alte capitale Europene, unde explică despre unitatea națională a românilor și despre proveniența lor comună ca neam.

După aceea a fost ales parlamentar în repetate rânduri:

  • DEPUTAT DE CHIȘINĂU (1919)
  • DEPUTAT DE CETATEA ALBĂ (1922)
  • Vicepreședintele Camerei Deputaților (1922-1926)
  • DEPUTAT DE LĂPUȘNA (1926)
  • DEPUTAT DE HOTIN (1933)
  • SENATOR DE TIGHINA (1934-1935)
  • VICEPREȘEDINTELE ȘI PREȘEDINTELE ad-interim al SENATULUI REGATULUI ROMÂNIA MARE (1936 - 1937)

Se stabilește cu traiul la București în 1932. Participă activ în viața politică și publică a României.

După cedarea Basarabiei către URSS în iunie 1940, circa 120.000 de basarabeni și bucovineni s-au refugiat în capitala României și în alte locuri din țară. La București S-a înființat – Cercul Basarabenilor. Conducerea cercului avea următoarea componență: președinte de onoare – Ion Inculeț, președinte executiv – Daniel Ciugureanu, vicepreședinți – Gherman Pântea și Nicolae Codreanu, membrii – Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Petre Cazacu și alții. Acest cerc a avut ca scop ajutorul material al refugiaților basarabeni și plasarea lor în câmpul muncii.

În 1942 îi este atribuit gradul de căpitan, iar în 1945 este ridicat la gradul de colonel.

La 5/6 mai 1950 a fost arestat, și potrivit lui C.C. Giurescu, ar fi murit -- la 6 mai 1950, la Turda, în timpul transportării foștilor demnitari spre penitenciarul Sighet. În duba care-l transporta la Sighet a suferit un atac de congestie cerebrală. A fost dus la Spitalul din Turda, unde a decedat. Securitatea l-a înregistrat ca mort la 19 mai 1950, în penitenciarul Sighet.

Moartea lui Daniel Ciugureanu a survenit în circumstanțe necunoscute, având în vedere faptul ca a fost unicul politician român condamnat la moarte în contumancie în anii 1920 de către Regimul Bolșevic, ulterior 1950 fiind arestat împreună cu alți foști membri ai elitei politice din perioada interbelică. Actul de deces a fost întocmit de către securitate cu 15 zile înaintea morții sale.[necesită citare] A fost îngropat în cimitirul comun al deținuților la Sighet. Locul real unde se află cadavrului său ne fiind cunoscut până în prezent. Informațiile oficiale privind decesul său, dovedindu-se a fi un fals.[necesită citare]

Scriitor publicist[modificare | modificare sursă]

Daniel Ciugureanu a publicat alături de Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Vasile Goldiș, Simion Mehedinți, Dimitrie Gusti, Onisifor Ghibu și alții. Publică mai  mult în reviste pentru probleme sociale și economice, una din ele fiind revista “Societatea de mâine“, editată între 1925 -1930.

Medic[modificare | modificare sursă]

Daniel Ciugureanu a progresat și profesional ca medic chirurg, ajungând medic primar la spitalul “Regina Maria” din Chișinău (1927) și medic primar la spitalul “Ion Cantacuzino” din București (1933). În 1942 este mobilizat la război ca medic militar în grad de capitan. Monitotul oficial din ianuarie 1942 pe care l-am găsit, confirmă acest lucru. A salvat multe vieți omenești activând ca chirurg chiar pe front. A finisat cariera de medic militar în 1945 cu gradul colonel. Se pensionează în 1946.

Decorații[modificare | modificare sursă]

Lista de decorații ale lui Daniel Ciugureanu:

  • Ordinul Coroana României în grad de Mare Cruce, 30 martie 1918, pentru merite deosebite la făurirea Unirii Basarabiei cu România la 27 martie 1918
  • Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofițer, 21 octombrie 1922
  • Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918 fără barete, 15 februarie 1924
  • Ordinul Ferdinand I, în grad de Mare Ofițer, 3 aprilie 1931
  • Medalia Ferdinand I, 31 martie 1932
  • Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofițer, 7 aprilie 1933
  • Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce
  • Semnul onorific Vulturul României în gradul de Comandor, cl. II-a, 9 mai 1935, pentru răsplătirea Senatorilor și Deputaților, Senator.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Funcții politice
Predecesor:
Pantelimon Erhan
Prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești
24 ianuarie 1918 - 27 martie 1918
Succesor:
Petru Cazacu